DECIZIE Nr. 346 din 28 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si
art. 206 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 705 din 4 august 2005

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205 si 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Abaab Fethi
in Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal este prezenta partea Anca Sigartau, lipsind autorul
exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 24.406/2004,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal,
exceptie ridicata de Abaab Fethi in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate incalca libertatea de exprimare, astfel cum este consacrata
aceasta de dispozitiile art. 30 din Constitutie, respectiv de cele ale art. 10
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale si ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
intrucat au ca scop "blocarea exprimarii in mod liber a constiintei si
opiniilor, denaturand relatiile interumane prin aplicarea spectrului penal
asupra oricarei conversatii politice". Se arata totodata ca prin noul Cod
penal, adoptat prin Legea nr. 301/2004, insulta nu mai este prevazuta si
pedepsita ca infractiune, iar calomnia are o definire mult diferita, in
concordanta cu normele europene.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate
nu incalca prevederile constitutionale si din actele internationale invocate in
motivarea exceptiei. Se arata ca prin incriminarea insultei si calomniei nu se
desfiinteaza libertatea de exprimare, ca drept fundamental al omului, ci se
restrange doar exercitarea acestei libertati in limitele impuse de protectia
demnitatii, a vietii particulare si a propriei imagini a persoanei, drepturi si
libertati ocrotite deopotriva de reglementarile internationale la care face
referire autorul exceptiei.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat, prin
incriminarea insultei si a calomniei, legiuitorul nu a urmarit sa cenzureze
libertatea de exprimare, ci doar sa impuna anumite limite in comportamentul si
in exprimarea oamenilor, astfel incat sa nu fie incalcate drepturile si
libertatile celorlalti. Stabilirea prin lege a unor constrangeri sau sanctiuni
nu este incompatibila cu libertatea de exprimare, atata timp cat acestea sunt
absolut necesare pentru apararea onoarei si a demnitatii persoanei. Se invoca
jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, intrucat textele legale criticate nu contravin dispozitiilor art.
20, art. 30 alin. (1) din Constitutie si nu aduc atingere prevederilor art. 19
si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Se invoca jurisprudenta
Curtii Constitutionale in materie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
autorului exceptiei si ale procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
205 si 206 din Codul penal, avand urmatorul cuprins:
- Art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin
cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la
batjocura, se pedepseste cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- Art. 206: "Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a
unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar
expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara,
ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau
cu amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei au urmatorul
cuprins:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a
opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu
grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public, sunt inviolabile."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se invoca, de asemenea,
dispozitiile art. 10 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Orice persoana are
dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie
si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul
autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu
impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie
sau de televiziune unui regim de autorizare", precum si cele ale art. 19
si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, avand urmatorul cuprins:
- Art. 19: "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie si de
exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale si
acela de a cauta, de a primi si de a raspandi, fara consideratii de frontiera,
informatii si idei prin orice mijloc de exprimare.";
- Art. 30: "Nici o prevedere a prezentei Declaratii nu poate fi
interpretata ca implicand pentru un stat, un grup sau persoana dreptul de a se
deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun act care sa conduca la
desfiintarea drepturilor si libertatilor enuntate in prezenta Declaratie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
Curtea retine ca dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal, care
incrimineaza si sanctioneaza faptele de insulta si calomnie ca infractiuni
contra demnitatii persoanei, valoare suprema, garantata in statul de drept si
consacrata in art. 1 alin. (3) din Constitutie, nu incalca libertatea de
exprimare, astfel cum este aceasta consfintita de dispozitiile art. 30 alin.
(1) din Constitutie, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 19 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Aceasta intrucat libertatea de
exprimare impune respectarea cerintei inscrise la art. 30 alin. (6) din Legea
fundamentala, si anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si dreptul la propria imagine.
Incriminarea infractiunilor de insulta si calomnie da expresie, prin
urmare, restrangerii dreptului la exprimare, prevazuta de art. 30 alin. (6) din
Constitutie, in scopul apararii unor valori care sunt de esenta unei societati
democratice, in concordanta si cu art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza
posibilitatea limitarii libertatii de exprimare, dupa cum urmeaza:
"Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati
poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute
de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru
[...] protectia reputatiei sau a drepturilor altora [...]."
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
care a subliniat in cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei faptul ca
dreptul prevazut de art. 10 din Conventie nu este absolut, exercitiul
libertatii de exprimare comportand, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Conventie,
"indatoriri si responsabilitati", care capata o importanta sporita
atunci cand exista riscul de a se aduce atingere reputatiei persoanelor,
garantata si ea de Conventie, si de a pune in pericol "drepturile
altora".
In ceea ce priveste art. 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
invocat de asemenea in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea
retine ca acesta nu are incidenta in cauza, intrucat vizeaza aspecte privind
interpretarea dispozitiilor Declaratiei.
Cata vreme art. 205 si 206 din Codul penal nu aduc nici o atingere
dispozitiilor cuprinse in actele internationale la care face referire autorul
exceptiei de neconstitutionalitate in motivarea acesteia, nu poate fi retinuta
nici pretinsa contradictie dintre normele criticate si prevederile art. 20 din
Constitutie.
De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 205 si 206 din
Codul penal, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in jurisprudenta sa, de
exemplu, prin Decizia nr. 32/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, Decizia nr. 276/2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, Decizia nr.
32/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 159 din 23
februarie 2005. Atat solutia de respingere a exceptiei pronuntata cu aceste
prilejuri, cat si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine
schimbarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art.
206 din Codul penal, exceptie ridicata de Abaab Fethi in Dosarul nr.
24.406/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta