DECIZIE Nr.
345 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) si art. 109
alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e)
şi art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Robert Mihăiţă Roşu în
Dosarul nr. 3.345/280/2009 al Judecătoriei Piteşti - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.345/280/2009, Judecătoria Piteşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e)
şi art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Robert Mihăiţă Roşu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că, spre deosebire de materia dreptului penal, unde, ca
o garanţie a respectării dreptului la apărare, organele de
cercetare penală au obligaţia să adune probe atât cu privire la
vinovăţia făptuitorului, cât şi cu privire la
nevinovăţia acestuia sau la anumite circumstanţe care
diminuează ori agravează răspunderea făptuitorului, în
materia contravenţiilor rutiere legiuitorul nu a prevăzut nicio garanţie
în acest sens. Astfel, în cazul faptelor care pot constitui contravenţii
la regimul circulaţiei pe drumurile publice, activitatea agenţilor
constatatori se rezumă doar la observarea şi înregistrarea conduitei
participanţilor la trafic, precum şi la aplicarea de sancţiuni.
Ordonanţa de urgenţă nu obligă însă agenţii
constatatori să comunice presupuşilor făptuitori
înregistrările video şi celelalte probe care stau la baza
aplicării sancţiunii contravenţionale şi nici măcar
ulterior, la cererea acestora.
Judecătoria Piteşti - Secţia
civilă apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate invocată în cauză este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 102'alin. (3) lit. e) şi art. 109
alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 102 alin. (3) lit. e): „Constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amenda
prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea
sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de
a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de
către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor
fapte: [...] e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime
admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face
parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace
tehnice omologate şi verificate metrologic.";
- Art. 109 alin. (2) şi (3): „Constatarea
contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice
certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic,
consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(3) In cazurile prevăzute la alin. (2),
procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după
stabilirea identităţii conducătorului de vehicul,
menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi
necesară confirmarea faptelor de către martori."
Se susţine că aceste dispoziţii legale
încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din
Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul
excepţiei este nemulţumit de lipsa reglementării, prin normele
criticate, a obligaţiei organului constatator, în speţă
agenţii poliţiei rutiere, de a comunica persoanei contraveniente
probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie.
O astfel de critică, prin care se tinde la completarea dispoziţiilor
legale ce fac obiectul excepţiei, excedează competenţei
Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.
De altfel, persoana contravenientă,
nemulţumită de sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de
contravenţie, are deschisă calea plângerii la instanţa de
judecată, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune
plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a
cărei rază de competenţă a fost constatata fapta", cadru
în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil,
poate formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a
subliniat în acest sens în jurisprudenţa sa pronunţată cu
privire la dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, legea-cadru în materie
contravenţională (de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15
martie 2010), că, chiar dacă procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de
legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este
contestată chiar prezumţia de care se bucură. In acest caz,
instanţa de judecată competentă va administra probele
prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a
formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria
nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia
de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării
adevărului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza
aplicării sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul
unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi
verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii,
în motivarea acesteia. In acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 stabileşte că „instanţa competentă
să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă
aceasta a fost introdusa în termen, ascultă pe cel care a făcut-o
şi pe celelalte persoane citate, daca aceştia s-au prezentat,
administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea
verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi
hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării". Aşadar,
instanţele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea
adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2)
şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
Robert Mihăiţă Roşu în Dosarul nr. 3.345/280/2009 al
Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta