DECIZIE   Nr. 342 din 16 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 755 din 28 octombrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, exceptie ridicata de Al Sharba Reyalh Abdul Amer in Dosarul nr. 677/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 9 septembrie 2003 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 16 septembrie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 677/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de Al Sharba Reyalh Abdul Amer intr-o actiune in contencios administrativ in contradictoriu cu paratii Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei si Serviciul Roman de Informatii.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate se arata ca dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, referitoare la comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 123 alin. (2) privind independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, ale art. 20 cu referire la art. 6 pct. 1 teza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 9 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care prevad ca nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar si ca orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial.
    In opinia Curtii de Apel Bucuresti dispozitiile legale criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece art. 31 alin. (3) teza a doua din Legea fundamentala limiteaza dreptul la informatie atunci cand in cauza este vorba de siguranta nationala. In schimb, instanta de judecata considera ca dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform carora judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, prin faptul ca instantei de judecata nu i se pot comunica datele si informatiile care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala, ca neavand calitatea de "destinatar" al acestor informatii si date. Instanta de judecata este obligata sa primeasca masura de declarare ca indezirabil fara a administra probe in cauza, fara a putea aprecia asupra probelor si fara sa aiba posibilitatea sa isi motiveze hotararea. O astfel de prevedere este contrara dispozitiilor constitutionale care asigura independenta judecatorului care nu isi poate indeplini atributiile de judecata, fiindu-i imposibil sa administreze probe in cauza, sa arate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, nici o persoana nu are dreptul sa faca cunoscute activitati secrete privind siguranta nationala, prevalandu-se de accesul neingradit la informatii, de dreptul la difuzarea acestora si la libertatea de exprimare a opiniilor. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, divulgarea de date si informatii secrete, care pot aduce prejudicii sigurantei nationale, indiferent de modul in care au fost obtinute, este interzisa si atrage raspunderea celor vinovati, potrivit legii. Se arata ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere art. 123 alin. (2) din Constitutie, referitoare la independenta judecatorilor, deoarece acestia sunt obligati sa respecte nu numai legile, dar si garantiile ca dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de siguranta, asa cum precizeaza si art. 31 alin. (3) din Constitutie. Textul de lege criticat statueaza o situatie generata de o stare de conflict sau de potential pericol legata de interesele nationale si de siguranta pe teritoriul Romaniei. Actul de justitie izvoraste din normele legale, iar forta lui de executare deriva din legi generale sau derogatorii, speciale. Faptul ca, pentru ratiuni de siguranta nationala, comunicarea datelor si informatiilor ce stau la baza deciziei de declarare ca indezirabila a unei persoane se poate face doar in conditiile stabilite de lege si doar unor anumiti destinatari, restrictiv indicati de lege, nu impieteaza asupra procedurii de judecata si a capacitatii de a decide a judecatorilor. Sedintele de judecata fiind publice, daca s-ar prezenta in public informatii de interes national, cu implicatii privind siguranta nationala, s-ar anula sensul normelor de lege ce reglementeaza activitatea Serviciului Roman de Informatii, autoritatea investita de lege cu protejarea intereselor nationale. De asemenea, s-ar infrange normele ce reglementeaza obiectivele protectiei informatiilor clasificate, potrivit Legii nr. 182/2002.
    Guvernul considera, la randul sau, ca exceptia este neintemeiata. In acest sens, arata ca nu se poate retine incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece apararea valorilor prevazute la art. 1 presupune, in unele cazuri si in conditii riguros reglementate, restrangerea exercitiului chiar si al unor drepturi si libertati fundamentale. Nu se poate sustine ca dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, potrivit carora comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala se poate face numai cu respectarea limitarilor impuse la normele in domeniul sigurantei nationale, fara a fi aduse sub nici o forma la cunostinta strainului, aduce atingere egalitatii in drepturi. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, se arata ca dispozitiile legale criticate nu incalca independenta si impartialitatea judecatorilor in savarsirea actului justitiei. Faptul ca instanta nu are calitatea de destinatar expres prevazut de actele normative ce reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate nu duce la concluzia ca aceasta nu are acces la actele dosarului si nu poate administra probe in cauza. Potrivit normelor de procedura, instanta judecatoreasca sesizata ia cunostinta de toate datele, informatiile si documentele din domeniul sigurantei nationale, aflate la dosar, si, de asemenea, ea are dreptul si indatorirea de a administra probe in proces, respectand insa dispozitiile legale privind clasificarea unor informatii ca secrete de stat sau, dupa caz, de serviciu. Imprejurarea ca strainului ii este interzisa comunicarea informatiilor si documentelor pe care s-a intemeiat decizia de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala nu constituie o incalcare a independentei judecatorilor si supunerii lor numai legii.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale. Se arata ca acestea nu aduc atingere art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, deoarece principiul egalitatii nu interzice reguli specifice in cazul unor diferente de situatii. In ceea ce priveste contrarietatea fata de prevederile art. 123 alin. (2) din Constitutie, judecatorii trebuie sa aplice, in cazul strainilor declarati indezirabili, prevederile art. 173 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora instanta va respinge cererea de infatisare a inscrisului, in intregime sau in parte, in cazurile in care infatisarea acestuia ar incalca indatorirea de a pastra secretul. Prin urmare, judecatorul este independent prin faptul ca se supune numai legii.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3, art. 12 si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002, dispozitii care au urmatorul continut: "Comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala se poate face numai in conditiile stabilite si catre destinatarii in mod expres prevazuti de actele normative care reglementeaza regimul activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate. Asemenea date si informatii nu pot fi, sub nici o forma, direct sau indirect, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile mentionate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, 21 si art. 123 alin. (2). De asemenea, considera ca aceleasi dispozitii sunt in contradictie si cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum si cu prevederile art. 9 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care stabilesc ca nimeni nu poate fi arestat sau exilat in mod arbitrar. Autorul exceptiei isi motiveaza sustinerea cu afirmatia ca in solutionarea contestatiei sale impotriva ordonantei procurorului prin care a fost declarat indezirabil instanta nu poate aprecia cu privire la motivele care au stat la baza emiterii ordonantei respective, aceste informatii fiind secrete, iar potrivit legii aceste motive nu pot fi aratate nici in continutul ordonantei prin care procurorul competent a dispus masura administrativa a declararii ca indezirabil.
    In fapt, prin Ordonanta din 7 martie 2003 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, autorul exceptiei a fost declarat indezirabil pe o perioada de 10 ani, urmand sa fie expulzat din Romania, intrucat, in raport cu dispozitiile art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, "exista suficiente indicii temeinice ca acesta desfasoara activitati de natura sa puna in pericol siguranta nationala". Impotriva acestei ordonante Al Sharba Reyalh Abdul Amer a formulat contestatie la Curtea de Apel Bucuresti, iar la termenul de judecata din 19 martie 2003 a invocat exceptia de neconstitutionalitate, sustinand ca dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale si celor din actele internationale mai sus aratate.
    Examinand dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
    I. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 fata de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, este de retinut ca in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a decis in mod constant ca "principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. In general, se apreciaza ca violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. In alti termeni, principiul egalitatii nu interzice reguli specifice in cazul unei diferente de situatii. Egalitatea formala ar conduce la aceeasi regula, in ciuda diferentei de situatii" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
    In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care, in aplicarea principiului nediscriminarii prevazut la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre persoane aflate in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, in cazul "Markx impotriva Belgiei", 1979).
    In cauza de fata situatia strainilor declarati indezirabili in scopul apararii sigurantei nationale si protejarii informatiilor clasificate este diferita de cea a celorlalti cetateni straini, ceea ce poate determina legiuitorul sa stabileasca drepturi diferite pentru aceste doua categorii de cetateni straini, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul egalitatii. Diferenta reala, care rezulta din cele doua situatii, justifica existenta unor reguli distincte.
    Totodata Curtea constata ca interdictia stabilita de legiuitor pentru cetatenii straini declarati indezirabili, de a nu li se aduce la cunostinta datele si informatiile pe baza carora s-a luat o astfel de decizie, este in concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 31 alin. (3), potrivit carora "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] siguranta nationala".
    Astfel fiind, nu se poate vorbi despre incalcarea principiului constitutional al egalitatii in drepturi, de vreme ce dispozitiile criticate se refera la situatii diferite care reclama un regim juridic diferit.
    II. Dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 nu incalca principiul accesului liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, deoarece, conform art. 85 alin. (1), impotriva masurii dispuse de procuror de declarare ca indezirabil este deschisa calea actiunii in justitie.
    III. Curtea nu poate retine nici incalcarea prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie referitor la independenta judecatorilor, deoarece acestia trebuie sa respecte legea care da prioritate intereselor privind siguranta nationala a Romaniei. Instanta urmeaza sa solutioneze contestatia in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 cu privire la regimul strainilor in Romania, verificand legalitatea si temeinicia ordonantei in conditiile si in limitele acesteia.
    IV. Referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 6 pct. 1), precum si cele ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (art. 9 si 10), invocate in motivarea exceptiei, Curtea retine ca textul legal criticat nu opreste partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil. De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat (prin Hotararea din 5 octombrie 2000, pronuntata in cauza "Maaouia contra Frantei") ca "deciziile privind intrarea, sederea si expulzarea strainilor nu privesc drepturile si obligatiile civile ale reclamantului si nici acuzatii de natura penala, in sensul art. 6 pct. 1 din Conventie. In consecinta, art. 6 pct. 1 nu este aplicabil cauzei".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, exceptie ridicata de Al Sharba Reyalh Abdul Amer in Dosarul nr. 677/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu