DECIZIE Nr.
341 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 302 din 10 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Sava
şi Ana Sava în Dosarul nr. 2.344/90/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorii excepţiei au depus la dosar note scrise prin care solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost
formulată.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, invocă jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4.785 din 9 aprilie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.344/90/2007, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ilie Sava
şi Ana Sava într-o cauză având ca obiect soluţionarea
recursurilor declarate împotriva unor încheieri pronunţate de Curtea de
Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori
şi de familie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
consideră că reglementarea criticată „vizează o încetare
mascată a contractului de închiriere şi îl
îndreptăţeşte pe locator să facă o întrerupere a
contractului unilateral, fără clauză şi fără
culpa chiriaşului, chiar şi atunci când obiectul există".
In opinia acestora, trebuie să existe un tratament egal între
părţi, în speţa de faţă, între chiriaş (titular
de contract) şi persoana juridică (în calitate de locator), astfel
că prin textul de lege criticat se încalcă principiul
egalităţii cetăţenilor în faţa legii, atribuind un
regim preferenţial pentru administratori, deşi scopul emiterii
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 este acela de a
proteja chiriaşii.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi-a exprimat opinia în sensul
constituţionalităţii reglementării criticate. In acest
sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie, si anume Decizia nr. 113/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale, acest act normativ fiind
adoptat în vederea instituirii unei protecţii a chiriaşilor,
ţinând cont însă şi de interesele legitime ale proprietarilor,
care trebuie ocrotite în egală măsură.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele
scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care au următorul
conţinut: „Persoana juridică, care a deţinut sau a
administrat locuinţa, va comunica chiriaşului titular al contractului
de închiriere, în scris, cu confirmare de primire, în termen de 15 zile de la
data procesului-verbal de restituire a locuinţei, faptul că începând
cu această dată poate să încheie un nou contract de închiriere
cu proprietarul care a redobândit locuinţa. In acelaşi timp este
obligată să pună la dispoziţia proprietarului,
fără plată, copii de pe contractul de închiriere şi de pe
anexele la acesta."
Autorii excepţiei susţin că reglementarea
criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16
alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2)
şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 47 alin. (1)
referitoare la nivelul de trai, precum şi art. 6 şi art. 25 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. De asemenea, apreciază că textul
de lege criticat contravine şi prevederilor de procedură civilă,
Codului civil şi Legii locuinţei nr. 114/1996.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege
criticat contravine art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reţine
că atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţa constituţională
s-a statuat în mod constant că principiul egalităţii în
faţa legii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui
tratament egal în situaţii care nu sunt diferite. De aceea nu sunt
excluse, ci, dimpotrivă, sunt admise soluţii legislative diferite pentru
situaţii diferite. Aşa fiind, reglementarea criticată
urmăreşte să îmbine interesul general cu cel particular,
asigurând astfel atât protecţia chiriaşilor, cât şi garantarea
dreptului de proprietate privată.
Totodată, Curtea constată că nu poate fi
reţinută nici critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind
accesul liber la justiţie şi celor ale art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Astfel, liberul acces al părţilor la justiţie nu
este îngrădit prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 40/1999, ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin
soluţionarea litigiilor dintre chiriaşi şi proprietari de
către instanţa de judecată.
De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a decis că
măsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, îşi au
temeiul constituţional în art.47 alin. (1) şi art. 135 alin.' (2)
lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de
a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari. Prin urmare,
nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care
garantează un nivel de trai decent, legiuitorul fiind obligat ca, atunci
când stabileşte limitele şi conţinutul dreptului de proprietate,
să ţină seama de interesele proprietarilor, dar şi de cele
ale chiriaşilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o
locuinţă, realizând un echilibru între dreptul de proprietate al
persoanelor îndreptăţite la restituirea locuinţelor şi
dreptul chiriaşilor din aceste locuinţe la protecţie
socială din partea statului.
In sfârşit, Curtea constată nu poate fi
reţinută nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999, prin raportare la prevederile Codului civil, Legii locuinţei nr.
114/1996 şi dispoziţiilor de procedură civilă, întrucât
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi
raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la
dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi
stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe,
excepţie ridicată de Ilie Sava şi Ana Sava în Dosarul nr.
2.344/90/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora