DECIZIE Nr. 340 din 4 decembrie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin.
(5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) si alin. (2), art. 17 - 20,
art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari
prin Legea nr. 323/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 30 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) si alin. (2),
art. 17 - 20, art. 21 alin. (5) si (6) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie
ridicata de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki in Dosarul nr. 2.384/2001 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita. Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul
nr. 296C/2001, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2), art. 18 - 20 si ale art.
22 din aceeasi ordonanta, exceptie ridicata de Hashem Hamza Ali in Dosarul nr.
2.385/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios
administrativ. La apelul nominal in Dosarul nr. 296C/2001 se constata lipsa
partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Curtea, din
oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor, intrucat intre acestea exista o
stransa legatura. Reprezentantul Ministerului Public, in temeiul art. 164 din
Codul de procedura civila, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 296C/2001
la Dosarul nr. 295C/2001, deoarece cauzele au ca obiect neconstitutionalitatea
unor dispozitii din aceeasi ordonanta a Guvernului. Curtea, in temeiul art. 16
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura
civila, dispune conexarea Dosarului nr. 128C/2001 la Dosarul nr. 127C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiilor de
neconstitutionalitate. In acest sens se invoca jurisprudenta Curtii
Constitutionale, prin care aceasta s-a mai pronuntat in legatura cu
constitutionalitatea textelor de lege criticate si prin exceptiile de fata. In
consecinta, se apreciaza ca in aceste dosare exceptiile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin.
(6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 urmeaza sa fie respinse ca
inadmisibile, iar exceptiile referitoare la celelalte dispozitii din lege
urmeaza sa fie respinse ca neintemeiate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierile din 8 si 29 mai 2001, pronuntate in dosarele nr.
2.385/2001 si 2.384/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila si de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. (5), art. 13 alin. (1) lit.
a) teza finala, lit. b) si alin. (2), art. 17 - 20, art. 21 alin. (5) si (6) si
ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, exceptii ridicate de Ali Kareem Tirkan Al Shikaki si
Hashem Hamza Ali.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca
dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 11, 16, 18, 20, 21,
23, 24, 25, 49 si 123 din Constitutie, precum si ale art. 3, 5, 6, 13 si 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De
asemenea, in Dosarul nr. 295C/2001 se invoca si incalcarea prevederilor art. 2
din Protocolul nr. 4 si ale art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar in Dosarul nr.
296C/2000 se considera ca sunt incidente si dispozitiile art. 33 al Conventiei
din 1951 privind statutul refugiatilor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila, exprimandu-si opinia in
dosarele nr. 2.384/2001 si nr. 2.385/2001, apreciaza ca textele vizate de
exceptiile de neconstitutionalitate sunt conforme cu prevederile
constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele de vedere exprimate, apreciaza ca "exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 - 22, in raport cu art. 23, 25 si
49 din Constitutie, este neintemeiata", iar "in ceea ce priveste
raportarea art. 20 alin. (5) la dispozitiile constitutionale, exceptia este lipsita
de obiect". Se considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (5) din ordonanta criticata, care permite
restrangerea dreptului la libera circulatie in cazul strainilor solicitanti ai
statutului de refugiat este neintemeiata in raport cu art. 25 si 49 din
Constitutie, in schimb "in raport cu art. 20 alin. (1) din Constitutie
prin incalcarea art. 5 CEDO si art. 2 din Protocolul nr. 4 CEDO este
intemeiata". Se apreciaza, de asemenea, ca art. 13 alin. (1) lit. a) din
ordonanta criticata este constitutional "in raport cu dispozitiile art.
16, art. 18, art. 24, art. 11 alin. (2) si art. 20 alin. (2) din
Constitutie". Se mai arata ca dispozitiile art. 20 alin. (5) in redactarea
criticata au fost abrogate prin Legea nr. 323/2001, iar prevederile art. 21
alin. (6) din ordonanta au fost modificate prin aceeasi lege, astfel incat
exceptia de neconstitutionalitate ridicata cu privire la aceste dispozitii este
lipsita de obiect. In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor CEDO se arata ca
"dreptul de a obtine statutul de refugiat nu este un drept garantat de
CEDO si nici nu este un drept civil in sensul articolului 6 din CEDO". Se
apreciaza insa ca "o problema serioasa ramane articolul 22 din ordonanta,
conform caruia solicitantul ramane in zona de tranzit sau poate fi cazat in
centre speciale de primire si cazare" si, in consecinta, se arata ca
"reglementarea nu este suficient de previzibila si nu este de natura a
inlatura arbitrariul deoarece, in practica regimul in care se afla solicitantii
este asemanator starii de detentie, aspect de natura a ridica probleme din
punctul de vedere al art. 5 alineat 1 din Conventie".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele
dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania:
- Art. 9 alin. (5) si art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala, lit. b) si
alin. (2), privind procedura ordinara de acordare a statutului de refugiat;
- Art. 17 - 20, referitoare la procedura accelerata de acordare a
statutului de refugiat;
- Art. 21 si 22, privind procedura in cazul cererilor pentru acordarea
statutului de refugiat depuse in punctele de control pentru trecerea frontierei
de stat.
Autorii exceptiilor de neconstitutionalitate sustin ca textele de lege
criticate contravin urmatoarelor dispozitii constitutionale: art. 11 -
tratatele ratificate de Parlament; art. 16 alin. (1) - egalitatea cetatenilor;
art. 18 - cetatenii straini si apatrizii; art. 20 - tratatele internationale
privind drepturile omului; art. 21 - accesul liber la justitie; art. 23 -
libertatea individuala; art. 24 - dreptul la aparare; art. 25 - libera
circulatie; art. 49 - restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati si art. 123 - infaptuirea justitiei.
In sustinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca
si incalcarea dispozitiilor art. 3, 5, 6, 13 si 14 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii care
privesc interzicerea torturii, dreptul la libertate si la siguranta, dreptul la
un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv si interzicerea discriminarii.
De asemenea, se invoca incalcarea "art. 2 din Protocolul nr. 4 si art. 1
din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana a drepturilor omului", precum
si art. 33 al Conventiei din 1951 privind statutul refugiatilor, fara insa sa
se indice in mod concret in ce anume constau aceste incalcari.
Analizand exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea
Constitutionala constata ca textele de lege criticate au mai facut obiectul
controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din
Constitutie si din documentele internationale invocate si in aceste dosare.
I. Astfel, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001, Curtea
Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
20 alin. (5) si ale art. 21 alin. (6) (referitoare la caracterul definitiv si
executoriu de drept al hotararii pronuntate in prima instanta) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000, statuand, in esenta, ca aceste prevederi incalca
dreptul la aparare garantat de art. 24 din Constitutie, intrucat
"hotararea primei instante este definitiva si executorie, aceasta hotarare
urmeaza a fi pusa in aplicare imediat. Drept urmare, in exercitarea caii de
atac a recursului (care nu este suspensiv de executare), solicitantul,
nemultumit de solutia de respingere a cererii sale de catre prima instanta, nu
va mai putea sa beneficieze efectiv de dreptul de a se apara in fata instantei
de recurs".
Ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 29 mai
2001 a fost adoptata Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27
iunie 2001, lege prin care a fost abrogat art. 20 alin. (6) din ordonanta, iar
art. 20 alin. (5) si art. 21 alin. (6) au fost modificate. Ca urmare, prin
Decizia nr. 209 din 28 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 674 din 25 octombrie 2001, Curtea Constitutionala a constatat ca
dispozitiile art. 20 alin. (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 nu
mai pot constitui obiect al controlului de constitutionalitate, iar exceptiile
de neconstitutionalitate referitoare la acestea au devenit inadmisibile, in
temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata. In temeiul
acelorasi dispozitii legale, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001,
nepublicata, Curtea Constitutionala a respins, ca devenita inadmisibila, si
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000.
II. Referitor la exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile
art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 - 20 si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000, dispozitii de lege criticate, de asemenea, ca fiind
neconstitutionale, Curtea constata ca si acestea au mai facut obiectul
controlului de constitutionalitate si, prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001,
exceptiile au fost respinse ca fiind neintemeiate. Tot ca neintemeiata a fost
respinsa prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 238 din 5 iulie 2001 si
exceptia de neconstitutionalitate a art. 13 alin. (1) lit. b) din ordonanta
criticata, decizie prin care s-a retinut ca "acest text de lege garanteaza
dreptul la aparare si dreptul la interpret, fiind in concordanta cu prevederile
constitutionale ale art. 24 si art. 127".
III. In ceea ce priveste sustinerea referitoare la contrarietatea dintre
prevederile art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 si
dispozitiile art. 49 din Constitutie, prin Decizia nr. 238 din 5 iulie 2001
Curtea Constitutionala a statuat ca "textul criticat permite restrangerea
dreptului de libera circulatie in cazul strainilor solicitanti ai statutului de
refugiat, restrangere care este conforma cu dispozitiile constitutionale,
deoarece ea are loc numai pentru motivele enumerate de text, care coincid cu
cele prevazute in art. 49 din Constitutie".
IV. In legatura cu invocarea incalcarii unor dispozitii din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin Decizia
nr. 176 din 29 mai 2001 Curtea a retinut ca textele de lege criticate "nu
opresc, in realitate, partile interesate de a apela la instantele
judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile
procesuale care conditioneaza, intr-o societate democratica, procesul
echitabil".
De asemenea, cu referire la sustinerea privind incalcarea dispozitiilor
art. 33 al Conventiei din 1951 privind statutul refugiatilor, prin Decizia
Curtii Constitutionale nr. 209 din 28 iunie 2001 s-a constatat ca acestea nu
sunt incidente in cauza, intrucat "art. 33 al Conventiei din 1951
stabileste cazurile in care un refugiat nu poate fi expulzat sau returnat de
catre un stat contractant".
In plus, in acest dosar se invoca si incalcarea "art. 2 din Protocolul
nr. 4 si art. 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana a drepturilor omului".
Analizand continutul acestor prevederi se constata ca ele sunt in sensul
dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Constitutie, astfel incat, pentru
argumentele expuse cu prilejul inlaturarii sustinerilor de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 102/2000, critica nu poate fi retinuta.
Curtea Constitutionala constata ca argumentele care au fundamentat
deciziile citate anterior isi mentin valabilitatea si in cauza de fata,
intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei sale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi in ceea ce priveste art. 22 alin. (1),
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Ali Kareem
Tirkan Al Shikaki si Hashem Hamza Ali in dosarele nr. 2.384/2001 si nr. 2.385/2001
ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios
administrativ.
2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 9
alin. (5), art. 13 alin. (1) lit. a) teza finala si lit. b), art. 17 - art. 20
alin. (1) - (4), art. 21 alin. (5) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de
aceiasi autori in aceleasi dosare.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 decembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu