DECIZIE   Nr. 336 din 29 noiembrie 2001

referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 29 din 17 ianuarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Marioara Prodan       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Mihaela Stoica in dosarele nr. 6.034/2000 al Tribunalului Dambovita - Sectia penala si nr. 221/2001 al Judecatoriei Targoviste.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 340C/2001 la Dosarul nr. 277C/2001.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat acestea au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate si acelasi autor al exceptiei.
    Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 340C/2001 la Dosarul nr. 277C/2001.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, precizand ca asupra constitutionalitatii acestor dispozitii Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, respingand exceptiile. In acest sens se invoca Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, si Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001, inca nepublicata. Se considera ca se impune pronuntarea aceleiasi solutii si in prezenta cauza, neinvocandu-se elemente noi de natura sa determine reconsiderarea acestei jurisprudente.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 8 si 11 iunie 2001 (pronuntate in dosarele nr. 6.034/2000 si nr. 221/2001) Tribunalul Dambovita - Sectia penala si, respectiv, Judecatoria Targoviste au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Mihaela Stoica.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorul acestora sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, intrucat procurorul "avizeaza favorabil sau nu cererea sa" de extindere a procesului penal, prevederi care ingradesc dreptul sau de a se adresa justitiei.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instantele de judecata considera ca aceasta este neintemeiata. Astfel, atat Tribunalul Dambovita, cat si Judecatoria Targoviste invoca prevederile art. 130 din Constitutie, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit carora acesta reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Or, apararea acestor drepturi, inclusiv a accesului liber la justitie, se realizeaza si prin dreptul procurorului de a cere extinderea procesului penal. Se apreciaza ca prevederile constitutionale ale art. 21 nu sunt incalcate, deoarece, potrivit art. 278 din Codul de procedura penala, se poate face plangere impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror. Judecatoria Targoviste considera ca dispozitiile legale criticate sunt firesti, "cu atat mai mult cu cat stabilirea faptelor si a probelor ce au justificat acuzarea au apartinut in cauza organului de cercetare penala a carui activitate a fost supravegheata de procuror, acesta intocmind actul de inculpare, respectiv rechizitoriul".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate sunt neintemeiate, deoarece dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie "atata timp cat persoana nemultumita de solutia data de un organ judiciar are la dispozitie suficiente modalitati de a o contesta in caile de atac". In acest sens se invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale (spre exemplu, Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 1995, definitiva prin nerecurare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, si Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001).
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererile formulate de autorul acestora si din incheierile de sesizare, il constituie dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut: "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
    Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator."
    In sustinerea exceptiilor de neconstitutionalitate autorul acestora a invocat incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21, care are urmatoarea redactare: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Examinand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza:
    Art. 337 din Codul de procedura penala se refera la modalitatea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, prevazand in alin. 1 dreptul procurorului de a cere extinderea procesului penal cu privire la acele persoane, iar in alin. 2, dreptul instantei de a aprecia temeinicia cererii si de a proceda, in cazul in care o gaseste intemeiata, potrivit dispozitiilor art. 336 din Codul de procedura penala.
    Autorul exceptiilor, inculpat in cauzele in care a ridicat exceptiile de neconstitutionalitate, considera ca aceste dispozitii ingradesc exercitarea dreptului sau de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, drept recunoscut oricarei persoane de art. 21 din Constitutie.
    Curtea observa ca procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este aplicabila doar in cazul in care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de catre procuror, deoarece in cazul pornirii procesului penal la plangerea prealabila a persoanei vatamate aceasta poate chema in judecata, in limitele prevazute la art. 279 din Codul de procedura penala, persoana vinovata. Principiul oficialitatii procesului penal roman, consacrat la art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, precum si principiul aflarii adevarului, prevazut la art. 3 din Codul de procedura penala, pe de o parte, precum si cel al dreptului la aparare, garantat de art. 6 din acelasi cod, au determinat formularea in acest mod a textului de lege criticat. Astfel, daca, potrivit rolului sau in activitatea judiciara, prevazut la art. 130 din Constitutie, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, in exercitarea acestor atributii constitutionale Ministerul Public este singurul indreptatit sa ceara extinderea procesului penal, asa cum este singurul care intocmeste actul de acuzare, in cazurile in care procesul penal este pornit din oficiu. Aceasta simetrie juridica respecta accesul liber la justitie, deoarece impotriva masurilor si a actelor efectuate de procuror, potrivit art. 278 din Codul de procedura penala, se poate formula plangere in justitie, respectandu-se astfel accesul liber la justitie al oricarei persoane. Dreptul de a declansa procesul penal si de a solicita extinderea procesului cu privire la alte persoane apartine insa numai procurorului, atunci cand, potrivit Codului de procedura penala, actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu.
    Prin urmare, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate nu contravin dreptului de acces liber la justitie, existand garantii procesuale prin intermediul carora persoanele nemultumite de actele procurorului sa se poata adresa justitiei (art. 278 din Codul de procedura penala), in conditiile art. 21 din Constitutie.
    Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca dispozitiile art. 337 alin. 2 din Codul de procedura penala nu reprezinta, de asemenea, o incalcare a prevederilor art. 21 din Constitutie, ci, dimpotriva, o aplicare a acestora. Astfel, in cazul in care instanta de judecata gaseste intemeiata cererea de extindere a procesului penal si procedeaza conform dispozitiilor art. 336 din Codul de procedura penala (fie judecand cauza si cu privire la acea persoana, daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, fie revenind asupra extinderii ori dispunand trimiterea la procuror, atunci cand procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333), partea nemultumita poate exercita impotriva acestor hotarari judecatoresti caile de atac prevazute de Codul de procedura penala (ceea ce in cauza s-a si intamplat).
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, constatand ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie (spre exemplu, Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001). Curtea a statuat cu acel prilej ca "exercitarea dreptului la actiune pentru apararea unui interes legitim nu este echivalenta cu exercitarea functiei de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii in procesul penal".
    Curtea constata ca atat considerentele acelei decizii, cat si solutia pronuntata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea acestei jurisprudente.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Mihaela Stoica in Dosarul nr. 6.034/2000 al Tribunalului Dambovita - Sectia penala, precum si in Dosarul nr. 221/2001 al Judecatoriei Targoviste.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 noiembrie 2001.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan