DECIZIE Nr. 335 din 28 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 - 3,
art. 7, art. 9 - 13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri
pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de
catre Fondul National de Investitii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 67 din 30 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001
privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de
unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, exceptie ridicata de
Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor (ANPI), de Asociatia
Nationala a Investitorilor FNA, precum si de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu,
Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu si Costin Boiangiu in Dosarul
nr. 18.518/2000 al Judecatoriei Sectorului 2, municipiul Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 noiembrie 2001 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea
pentru data de 28 noiembrie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
18.518/2000, Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti, a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 - 3,
art. 7, art. 9 - 16 si art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri
pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de
catre Fondul National de Investitii. Exceptia a fost ridicata de Asociatia
Nationala pentru Protectia Investitorilor, de Asociatia Nationala a
Investitorilor FNA, precum si de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea
Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu si Costin Boiangiu intr-o cauza
penala avand ca obiect art. 215 din Codul penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Asociatia Nationala pentru
Protectia Investitorilor (ANPI) sustine ca, "desi Legea nr. 333/2001 a
fost adoptata <<pentru protectia intereselor
investitorilor>>", dispozitiile acesteia "nu pun pe picior de
egalitate investitorii FNI", ci contin "prevederi discriminatorii
referitoare la situatia investitorilor" sub aspectul cuantumului
despagubirilor si al prioritatii acordarii acestora, pe criterii arbitrare
(veniturile pe membru de familie si efectuarea unor rascumparari in perioada de
functionare), ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor si ale art. 4
referitoare la "<<egalitatea intre cetateni ... fara deosebire de
... avere>>". Se mai arata ca dispozitiile legii criticate "prin
care se distribuie ajutoare sociale pentru investitorii cei mai afectati de
situatia actuala" din fonduri ce sunt proprietatea comuna a tuturor
investitorilor, fara aprobarea Adunarii generale a investitorilor, incalca art.
41 alin. (1) - (3) din Constitutie, care reglementeaza protectia proprietatii
private.
In continuare, se apreciaza ca "prevederile art. 7 pct. b) incalca
drepturile de proprietate inalienabile si exclusive ale tuturor investitorilor
FNI, prevazute si de art. 10 alin. 1 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993, art.
475, 480, 481, 969, 970 din Codul civil", solicitandu-se Curtii
constatarea neconstitutionalitatii acestora. De asemenea, se solicita Curtii
"sa constate ca, incepand cu art. 9, cap. IV, prevederile legii nu mai au
nici o legatura cu asa-zisele ajutoare financiare pentru investitorii FNI cei
mai afectati". In acest sens, se sustine ca imputernicirea, prin legea
criticata, a Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare de a se substitui
drepturilor exclusive si inalienabile ale investitorilor Fondului National de
Investitii, desi potrivit art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993,
aprobata prin Legea nr. 83/1994, investitorii insisi hotarasc "intr-o
situatie de criza, prin Adunarea generala a investitorilor (AGI), organizata in
termen de maximum 90 de zile de la data intrarii in criza", reprezinta
"un abuz cras, o ilegalitate strigatoare la cer, care arata ca de fapt nu
se doreste rezolvarea problemei FNI, ci manipularea investitorilor prin
intermediul unui tert, reprezentant al statului".
Solicitand constatarea neconstitutionalitatii art. 9 alin. (1) si a art. 10
din Legea nr. 333/2001, autorul exceptiei considera ca, in cazul Fondului
National de Investitii, "Consiliul de incredere nu mai reprezinta pe
investitori inca de la momentul declansarii crizei", fapt anuntat public
inca de atunci de catre Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor,
dar abia "la peste un an de la producerea fraudei", prin art. 13
alin. (2) din Legea nr. 333/2001 "se prevede ca membrilor Consiliului de
incredere li se interzice, pe viitor, dreptul de a mai desfasura activitati in
piata fondurilor mutuale". Se apreciaza ca in felul acesta
"prevederile art. 9 alin. (1) si art. 13 alin. (2) se bat cap in cap,
chiar in textul aceleiasi legi" si totodata se incalca dreptul la
informare prevazut la art. 31 din Constitutie, "deoarece ni s-a negat
accesul la orice fel de act al arhivei si portofoliului FNI, necesare pentru
pregatirea in cunostinta de cauza a AGI".
Se sustine ca dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, care
prevad ca "printre alte subiecte pe ordinea de zi a AGI se poate afla
problema transformarii in fond inchis a FNI", incalca prevederile art. 39
din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, potrivit carora, intr-o asemenea
situatie, "investitorii pot decide continuarea activitatii fondului,
fuziunea cu alt fond de investitii sau lichidarea fondului" si ca, de
fapt, acest articol "dubleaza si partial modifica prevederile legale in
vigoare". De altfel, se arata in continuare, conform legislatiei in materie
comerciala nici o societate nu se poate transforma in alta fara lichidare, or,
"atat art. 9 alin. (2), cat si art. 13 vorbesc despre posibilitatea
transformarii FNI in fond inchis si de reglementari, in acest sens, care ar
urma sa fie adoptate de CNVM". In consecinta, se solicita Curtii
Constitutionale sa constate neconstitutionalitatea prevederilor art. 9 alin.
(2) si ale art. 13 din legea criticata.
In opinia autorului exceptiei dispozitiile art. 11 si 12 din lege, potrivit
carora "organizarea AGI se face de catre altcineva (ORCB) cu banii
investitorilor, tocmai pentru ca investitorii sa nu poata dispune liber asupra
propriei proprietati din societate", desi "legislatia existenta
prevede ca organizarea oricarei AGI, la societatile civile sau comerciale, se
face de catre membrii societatii, cu banii societatii, deci ai
investitorilor", contravin, ca de altfel intregul capitol IV din Legea nr.
333/2001, prevederilor art. 41 alin. (1) - (3) din Constitutie.
In sustinerea neconstitutionalitatii prevederilor cap. V - Masuri pentru
reglementarea unor raporturi intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. -
S.A. si Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare, precum si a art. 14
alin. (1) din legea criticata, prin care se instituie "un transfer de
drepturi si obligatii asumate de catre C.E.C., catre ORCB", se apreciaza
ca aceste reglementari "reprezinta o infrangere abuziva a vointei
titularilor drepturilor corelative, care conduce la disparitia acestor
drepturi, izvorate in acelasi raport juridic", astfel ca "eliberarea
de obligatie a unei persoane de drept privat fata de o alta persoana de drept
privat, prin interventia statului, echivaleaza cu o expropriere a titularului
dreptului de creanta corelativ".
Se mai considera ca art. 14 din Legea nr. 333/2001 contravine si
dispozitiilor constitutionale ale art. 16, art. 41 alin. (1) - (3), art. 134
alin. (2) lit. a) si art. 135 alin. (6), precum si, in ordinea enumerarii lor
de catre autorul exceptiei, ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) cu referire
"aici la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 24/1993", ale art. 51
si ale art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutie.
Asociatia Nationala a Investitorilor FNA, ridicand exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 2 din Legea nr. 333/2001,
apreciaza ca acestea "fac discriminare intre investitorii FNI si
FNA", ceea ce aduce "o grava atingere" art. 1 alin. (3), art.
15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) si (4), art.
51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin.
(2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) si art. 136 alin. (1) din
Constitutie.
In motivarea exceptiei Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu si
Gheorghe Negura sustin ca art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001,
"precum si legea in integralitatea sa, cu referire speciala la prevederile
art. 1 - 3, 7, 9 - 16, 18 sunt neconstitutionale si incalca in mod flagrant
dispozitiile art. 16 punctul 1, art. 41 punctul 1, art. 37 punctul 1, art. 49
alin. 1 si 2 si art. 134 punctul 1 si punctul 2 litera a) din Constitutia
Romaniei".
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca "Legea nr.
333/2001, prin intreg continutul si finalitatea sa", incalca dispozitiile
art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a
cetatenilor, "intrucat creeaza discriminari intre aceleasi categorii de
cetateni ai Romaniei, si anume investitorii la Fondul National de
Investitii". Or, se sustine in continuare, "in conformitate cu art.
14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, nu se pot crea discriminari intre cetateni pe criterii de [...]
avere sau de origine sociala, astfel ca se contravine principiului
constitutional din art. 20 al Constitutiei" care, in privinta drepturilor
si indatoririlor fundamentale, stabileste aplicarea cu prioritate a
reglementarilor internationale, daca exista neconcordante intre acestea si
legile interne. Se considera, de asemenea, ca prevederile legii criticate
contravin si dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) lit. a) si lit. f) din
Constitutie, intrucat "intreaga Lege nr. 333/2001 impune investitorilor
Fondului National de Investitii anumite reguli incompatibile cu economia de
piata si libertatea comertului si care in nici un caz nu pot crea conditiile
necesare pentru cresterea calitatii vietii".
Cu privire la neconstitutionalitatea art. 3 din Legea nr. 333/2001 se arata
ca prin aceste dispozitii investitorii la Fondul National de Investitii sunt
tratati "in raport de niste criterii stabilite intr-un mod cu totul
arbitrar de catre legiuitor", ceea ce produce o incalcare flagranta a
dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si "o discriminare
intre investitori, in sensul art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, intre aceasta categorie de investitori
si cei care nu indeplinesc aceste conditii".
Se apreciaza ca art. 11 si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, care
stabilesc procedura de transformare a Fondului National de Investitii in fond
inchis de investitii, contravin art. 37 din Constitutie, referitor la dreptul
de asociere, intrucat acest Fond "este o societate civila creata prin
asocierea libera a membrilor sai, in conformitate cu dispozitiile legale care
reglementeaza modul de organizare si functionare a unor asemenea societati
civile", si, conform Ordonantei Guvernului nr. 24/1993 privind
reglementarea constituirii si functionarii fondurilor deschise de investitii si
a societatilor de investitii ca institutii de intermediere financiara, precum
si celorlalte acte normative in materie, "singurii care pot decide asupra
viitorului Fondului National de Investitii sunt investitorii Fondului". In
opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, "prin continutul art.
11 si 13 din Legea nr. 333/2001 se incalca si prevederile art. 49 alin. (1) si
(2) din Constitutie, in care se arata in ce cazuri poate fi restrans exercitiul
unor drepturi sau al unor libertati si intinderea acestor restrangeri".
In sustinerea neconstitutionalitatii art. 14 alin. (1) din Legea nr.
333/2001 se arata ca, "prin transmiterea obligatorie a drepturilor si
obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. catre Oficiul
pentru Recuperarea Creantelor Bancare, prin efectul aplicarii dispozitiilor
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, se incalca dispozitiile
constitutionale prevazute de art. 41 alin. (1), conform carora creantele asupra
statului sunt garantate, avand in vedere ca Oficiul pentru Recuperarea
Creantelor Bancare nu este o institutie garantata suta la suta de catre
stat".
Potrivit Incheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronuntata in
Dosarul nr. 18.518 de Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti, autori ai
exceptiei de neconstitutionalitate sunt si Costica Turcanu si Costin Boiangiu,
dar nici in continutul acesteia si nici in actele dosarului nu se regasesc
sustinerile acestora privind neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii nr.
333/2001.
In opinia instantei de judecata exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata, dar, "constatand ca sunt indeplinite in cauza
conditiile de admisibilitate a sesizarii Curtii Constitutionale prevazute de
art. 23 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 si art. 144 lit. c) din
Constitutia Romaniei, va face aplicarea dispozitiilor art. 23 alin. (4) si (5)
din Legea nr. 47/1992".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, sub un prim
aspect, se arata ca Legea nr. 333/2001: are in vedere diminuarea consecintelor
situatiei create la Fondul National de Investitii, iar nu solutionarea
definitiva, prin lege, a acestei situatii; instituie un sistem de ajutorare
financiara a persoanelor pagubite, cu posibilitati materiale reduse; capitolul
IV din lege are in vedere unele masuri cu privire la continuarea sau nu, in
viitor, a activitatii Fondului National de Investitii, decizia apartinand insa
exclusiv Adunarii generale a investitorilor; subrogarea Agentiei pentru Recuperarea
Creantelor Bancare, ca institutie a statului specializata in recuperarea
creantelor, in drepturile si obligatiile C.E.C. ar putea fi benefica. In
legatura cu sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 16 alin.
(1) din Constitutie, se arata ca prevederile legii criticate stabilesc unele
masuri pe care statul le considera necesare pentru sprijinirea categoriilor
defavorizate si care nu aduc atingere principiului egalitatii in drepturi a
cetatenilor. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea Legii nr. 333/2001 in
raport cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie, se apreciaza ca prin
subrogarea Autoritatii de Valorificare a Activelor Bancare in drepturile si
obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. se urmaresc recuperarea
in baza procedurilor speciale a creantelor C.E.C. si totodata stingerea
obligatiilor acesteia rezultand din acte juridice. In sfarsit, se mai arata ca
actul normativ criticat nu este contrar prevederilor constitutionale ale art.
37 alin. (1), art. 49 alin. (1) si (2) si art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit.
a), iar in ceea ce priveste dispozitiile cap. IV din lege care reglementeaza
unele masuri pentru continuarea activitatii Fondului National de Investitii sub
forma unui fond inchis de investitii, apreciate de asemenea ca fiind
neconstitutionale, se considera ca "legea ofera doar unele repere si
solutii la indemana investitorilor, in considerarea rezolvarii in interes
general a situatiei create".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, conform
Incheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronuntata de Judecatoria
Sectorului 2, municipiul Bucuresti, in Dosarul nr. 18.518/2000, dispozitiile
art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 16 si art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele
masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de
fond de catre Fondul National de Investitii.
In realitate, potrivit sustinerilor autorilor exceptiei de
neconstitutionalitate, sunt criticate atat Legea nr. 333/2001, in ansamblu, cat
si, in special, dispozitiile art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 13 si art. 14, care
au urmatorul cuprins:
"Art. 1. - Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru acordarea de
ajutoare financiare unor investitori la Fondul National de Investitii, unele
masuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum si pentru
reglementarea unor raporturi intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. -
S.A. si Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.
Art. 2. - Persoanele fizice care au investit la Fondul National de
Investitii beneficiaza de ajutor financiar in cuantumul si in conditiile
prevazute de prezenta lege.
Art. 3. - (1) Beneficiaza de un ajutor financiar de pana la 10.000.000 lei
persoanele fizice care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) au investit in unitati de fond la Fondul National de Investitii si nu au
efectuat nici o rascumparare de unitati de fond;
b) au un venit net lunar pe membru de familie, in luna depunerii cererii
pentru acordarea ajutorului financiar, de pana la 1.000.000 lei.
(2) In sensul prezentei legi, prin termenul familie se intelege sotul,
sotia si copiii minori aflati in intretinerea acestora. Se asimileaza
termenului familie si persoana singura care are copii in intretinere.
(3) In cazul in care suma care a fost investita este mai mica decat
ajutorul financiar prevazut la alin. (1), ajutorul care se acorda persoanei in
cauza se reduce pana la limita sumei investite. [...]
Art. 7. - Fondul prevazut la art. 6 se constituie din urmatoarele surse:
a) contributia societatilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul
propriu de rezerva al acestora, in cuantumul care se aproba prin hotarare a
Guvernului;
b) dobanzi incasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt,
efectuate din disponibilul fondului;
c) varsaminte, donatii, facute de persoane fizice sau juridice, precum si
alte surse, in conditiile legii. [...]
Art. 9. - (1) In termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a
prezentei legi Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii, cu
acordul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, asigura incheierea unui
contract pentru efectuarea unui audit complet al activitatii fondului. Raportul
de audit include, fara a se limita la acestea, calcularea activelor totale si a
obligatiilor, precum si o evaluare generala a situatiei financiare a fondului.
(2) Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de Investitii
decide, conform legii, cu privire la continuarea activitatii fondului,
transformarea in fond inchis de investitii, in conditiile legii, sau lichidarea
fondului.
Art. 10. - In cazul in care Consiliul de incredere al Fondului National de
Investitii nu isi indeplineste obligatiile prevazute la art. 9, acestea se aduc
la indeplinire de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.
Art. 11. - Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevazut la art. 9
alin. (1), pentru consultarea investitorilor si, dupa caz, pentru finalizarea
procedurilor de transformare in fond inchis de investitii, in conditiile legii,
se avanseaza de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare din fondul
prevazut la art. 6, urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din
sumele obtinute prin lichidarea activelor acestuia, daca investitorii hotarasc
lichidarea.
Art. 12. - Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului
National de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor
judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia.
Art. 13. - (1) Procedura de transformare a Fondului National de Investitii
in fond inchis de investitii, in conditiile legii, precum si organizarea si
functionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei Nationale a
Valorilor Mobiliare.
(2) Membrilor Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii,
precum si persoanelor care au detinut functii de conducere sau au fost angajati
ai Societatii Comerciale SOV INVEST - S.A. li se interzice dreptul de a mai
desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Art. 14. - (1) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare preia fara
plata toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C.
- S.A., rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National
de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in
anexa care face parte integranta din prezenta lege.
(2) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare se subroga in toate
drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni
C.E.C. - S.A. si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data
intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe
rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata
sau de executare silita."
In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate aceste texte de lege
contravin dispozitiilor constitutionale sau altor dispozitii legale, astfel:
- Art. 1 - 3 din Legea nr. 333/2001 sunt contrare prevederilor
constitutionale ale art. 1 alin. (3) "Statul roman", art. 4
"Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni", art. 15
"Universalitatea", art. 16 "Egalitatea in drepturi", art.
20 "Tratatele internationale privind drepturile omului", art. 21
"Accesul liber la justitie", art. 41 alin. (1) - (3) "Protectia
proprietatii private", art. 47 alin. (2) si (4) "Dreptul de
petitionare", art. 51 "Respectarea Constitutiei si a legilor",
art. 58 alin. (1) "Rolul si structura Parlamentului", art. 79 alin.
(1) "Consiliul Legislativ", art. 80 alin. (2) "Rolul
Presedintelui", art. 101 alin. (2) "Rolul si structura
Guvernului", art. 107 alin. (2) "Actele Guvernului", art. 123
"Infaptuirea justitiei", art. 125 "Instantele
judecatoresti" si art. 136 alin. (1) "Sistemul financiar",
precum si ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale "Interzicerea discriminarii";
- Art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001 este contrar art. 10 alin. 1 al
Ordonantei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii si functionarii
fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii ca institutii
de intermediere financiara, precum si art. 475, 480, 481, 969 si 970 din Codul
civil;
- Art. 9 - 13 ale legii criticate contravin atat prevederilor din
Constitutie invocate in sustinerea neconstitutionalitatii art. 1 - 3 din lege,
cat si art. 31 "Dreptul la informatie", art. 37 "Dreptul la
asociere", art. 41 alin. (1) - (3) "Protectia proprietatii
private", art. 49 "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati", art. 134 "Economia" si art. 135
"Proprietatea", toate din Constitutie. De asemenea, se sustine ca
art. 9 - 13 din lege contravin si art. 39 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993;
- Art. 14 din lege incalca dispozitiile art. 16 "Egalitatea in
drepturi", art. 41 alin. (1) - (3) "Protectia proprietatii
private", art. 134 alin. (2) lit. a) "Economia" si art. 135
alin. (6) "Proprietatea" din Constitutie.
Totodata autorii exceptiei de neconstitutionalitate mai considera ca
dispozitiile criticate contravin si art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede:
"Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie
trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex,
rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine
nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere
sau orice alta situatie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinsa.
I. O prima categorie de critici priveste atat dispozitiile Legii nr.
333/2001 in intregul sau, cat si dispozitiile art. 1 - 3 din aceasta, in
legatura cu care se sustine, in esenta, ca instituie unele discriminari intre
investitori sub aspectul despagubirilor si al prioritatii acordarii acestora,
incalcandu-se astfel, cu deosebire, dispozitiile constitutionale ale art. 4
alin. (2) "care prevede egalitatea intre cetateni fara deosebire de...
avere" si ale art. 16 alin. (1), potrivit caruia "Cetatenii sunt
egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari".
Din analiza continutului textelor de lege considerate ca fiind neconstitutionale
Curtea retine ca acestea nu au ca obiect acordarea unor despagubiri
investitorilor Fondului National de Investitii si nici rascumpararea de unitati
de fond de catre investitori. Dispozitiile art. 1 - 3 din Legea nr. 333/2001 au
ca obiect acordarea unor ajutoare financiare unor investitori la Fondul
National de Investitii, in conditiile in care acest fond a intrat in
incapacitate de plata. Subiectii beneficiari ai ajutoarelor sunt, asa cum
rezulta din expunerea de motive a legii, persoane fizice "aflate in
situatii sociale deosebite". Ratiunea legii rezulta din faptul ca la
sfarsitul lunii mai 2000 Fondul National de Investitii, infiintat in anul 1995,
a incetat rascumpararea unitatilor de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti
cu sume importante de bani si au reclamat organelor in drept existenta unor
fapte penale care au determinat prabusirea fondului. Pe rolul instantelor
judecatoresti se afla mai multe cauze ce au ca obiect "criza FNI" si,
pentru eliminarea tensiunii sociale create prin aceasta, a fost elaborata Legea
nr. 333/2001, care vizeaza, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor
care au investit in fond ultimele economii, iar pe de alta parte, sa conserve
disponibilitatile Fondului si sa solutioneze problema implicarii Casei de
Economii si Consemnatiuni in aceasta criza. Asa fiind, Curtea observa ca prin
dispozitiile legii criticate nu se creeaza discriminare intre investitori pe
criteriul averii, astfel ca nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2) si
art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta deoarece scopul legii este de a
acorda investitorilor ajutoare sociale in conformitate cu prevederile art. 43
alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii au dreptul la
pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile
sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala
prevazute de lege", si nu de a-i pune pe acestia in situatia anterioara
crizei.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin, de asemenea, ca atat
legea in ansamblul sau, cat si art. 1 - 3 din aceasta incalca si prevederile
art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la "Interdictia discriminarii".
Examinand aceasta sustinere, Curtea retine ca prin prevederile legii
criticate se reglementeaza acordarea de ajutoare unui anumit grup de subiecti
de drept - investitori la Fondul National de Investitii -, aflati intr-o
situatie critica, in scopul iesirii din aceasta criza. Legea nr. 333/2001 nu
reglementeaza situatia investitorilor in general si nici nu urmareste
rascumpararea unitatilor de fond, ipoteza in care s-ar fi putut crea
discriminari, in sensul art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "Exercitarea
drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie
asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare,
limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau
sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta
situatie".
Autorii exceptiei mai considera ca "art. 1 si art. 2 din Legea nr.
333/2001 fac discriminare intre investitorii FNI si FNA". Si cu privire la
acest aspect Curtea observa ca legiuitorul este cel ce poate determina
categoriile sociale care au dreptul la ajutoare financiare, astfel incat nici
aceasta sustinere nu poate fi retinuta.
Invocarea neconstitutionalitatii art. 1 - 3 din Legea nr. 333/2001, prin
raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 15, art. 20, art. 21, art. 47
alin. (2) si (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin.
(2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 si art. 136,
toate din Constitutie, nu cuprinde si motivele pentru care se considera ca
acestea ar fi incalcate, iar Curtea nu constata existenta vreunei contradictii
intre textele de lege criticate si prevederile constitutionale mentionate.
II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001, dispozitii potrivit carora "Fondul
prevazut la art. 6 se constituie din urmatoarele surse: [...]; b) dobanzi
incasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul
fondului;". In legatura cu aceste dispozitii, se sustine ca "incalca
drepturile de proprietate inalienabile si exclusive ale tuturor investitorilor
FNI prevazute si de art. 10 alin. 1 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993, art.
475, 480, 481, 969 si 970 din Codul civil".
Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca art. 7 lit. b) din legea
criticata, care prevede ca dobanzile incasate pentru plasamentele financiare
reprezinta o sursa de constituire a Fondului pentru ajutor financiar al unor
investitori la Fondul National de Investitii, nu incalca "drepturile de
proprietate inalienabile si exclusive ale tuturor investitorilor FNI",
deoarece aceste plasamente privesc disponibilul fondului creat prin lege pentru
acordarea de ajutoare financiare unor investitori ai Fondului National de
Investitii si nu au nici o legatura cu sumele depuse de alti investitori la
Fondul National de Investitii.
In ceea ce priveste referirea la incalcarea art. 10 alin. 1 din Ordonanta
Guvernului nr. 24/1993, precum si a art. 475, 480, 481, 969 si 970 din Codul
civil, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci
una de corelare a dispozitiilor legale, ce nu intra in competenta sa de
solutionare.
III. O alta critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 9 -
13 din Legea nr. 333/2001, dispozitii cuprinse in cap. IV, intitulat
"Masuri pentru recuperarea sumelor investite la Fondul National de
Investitii", care, in esenta, reglementeaza unele masuri cu privire la
continuarea activitatii fondului, transformarea lui, in conditiile legii si cu
aprobarea Adunarii generale a investitorilor la Fondul National de Investitii,
in fond inchis de investitii sau lichidarea sa, precum si interdictia pentru
membrii Consiliului de incredere al Fondului, pentru persoanele care au detinut
functii de conducere sau au fost angajati ai Societatii Comerciale SOV INVEST -
S.A. de a mai desfasura activitati specifice pietelor reglementate si
supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Autorii exceptiei apreciaza ca aceste dispozitii "reprezinta un grav
abuz si o incalcare grosolana si neavenita a acelorasi drepturi prevazute de
Codul civil si Constitutie", invocate cu prilejul sustinerii
neconstitutionalitatii prevederilor Legii nr. 333/2001, in ansamblul sau, cat
si a prevederilor art. 1 - 3 din lege, precum si art. 31, 41 alin. (1) - (3),
art. 37 si 49 din Constitutie. Se apreciaza, de asemenea, ca sunt incalcate si
dispozitiile art. 21 si 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 si ale art. 79
din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
In legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 9 - 13 din
Legea nr. 333/2001 contravin dreptului la informatie, prevazut de art. 31 din
Constitutie, precum si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 si art. 79
din Legea nr. 52/1994, prin aceea ca Asociatiei Nationale pentru Protectia
Investitorilor "i s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei si
portofoliului F.N.I., necesare pentru pregatirea in cunostinta de cauza a
A.G.I.", Curtea constata ca dreptul constitutional la informatie priveste
numai informatiile de interes public, astfel ca in cauza nu sunt incidente
aceste dispozitii constitutionale. Pentru considerentele aratate la pct. II din
prezenta decizie, Curtea nu poate retine nici sustinerea referitoare la
contrarietatea dintre textele criticate si prevederile din legile invocate,
intrucat ele nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera, de asemenea, ca prin
dispozitiile art. 11 si 12 din Legea nr. 333/2001 "Oficiul pentru
Recuperarea Creantelor Bancare este <<improprietarit>> cu
portofoliul Fondului National de Investitii", ceea ce incalca prevederile
constitutionale ale art. 41 alin. (1) - (3) privind protectia proprietatii
private. Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit textelor de
lege criticate, Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare este imputernicit
sa efectueze unele cheltuieli pentru conservarea patrimoniului Fondului
National de Investitii, pentru convocarea Adunarii generale a investitorilor
Fondului si transformarea lui, in conditiile legii, in fond inchis de
investitii, precum si posibilitatea ca dupa finalizarea procedurilor de
transformare a fondului reprezentantii acestuia sa solicite instantelor
judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia. De
altfel, Curtea observa ca la data de 4 iulie 2001 mandatul Consiliului de
incredere al Fondului National de Investitii a incetat, situatie in care,
pentru solutionarea problemelor fondului, se impunea infiintarea unei
autoritati publice - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare
(infiintata in temeiul art. I pct. 7 din Legea nr. 409 din 17 iulie 2001 pentru
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele masuri
premergatoare privatizarii bancilor) - cu atributii privind convocarea Adunarii
generale a investitorilor, alegerea unui nou Consiliu de incredere si in
vederea reluarii activitatii fondului. Asa fiind, Curtea nu poate retine
incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) - (3) care dispun
cu privire la garantarea si ocrotirea proprietatii private.
Se mai sustine ca prevederile art. 11 si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001,
care stabilesc procedura de transformare a Fondului National de Investitii in
fond inchis de investitii, contravin art. 37 din Constitutie, care consacra
dreptul de asociere. Aceasta sustinere nu poate fi primita, intrucat
apartenenta la un fond de investitii nu reprezinta o asociere in sensul art. 37
din Constitutie si, ca atare, textele criticate nu pot fi contrare acestei
dispozitii a Legii fundamentale. Totodata Curtea retine ca potrivit art. 9 din
Legea nr. 333/2001 Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de
Investitii este singura abilitata sa decida asupra continuarii activitatii
fondului, asupra transformarii sale in fond inchis de investitii ori cu privire
la lichidarea acestuia.
Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia art. 11 si 13 din Legea
nr. 333/2001 incalca dispozitiile art. 49 din Constitutie, in cauza nefiind in
prezenta restrangerii exercitiului unor drepturi, ci in prezenta unor masuri
legale apte sa salvgardeze drepturile investitorilor Fondului National de
Investitii.
IV. O ultima critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 14
alin. (1) din Legea nr. 333/2001, potrivit carora "Oficiul pentru
Recuperarea Creantelor Bancare preia fara plata toate drepturile si obligatiile
Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice
incheiate de aceasta cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea
Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in anexa care face parte integranta din
prezenta lege", in legatura cu care se sustine ca instituie "un
transfer de drepturi si obligatii asumate de catre Casa de Economii si
Consemnatiuni C.E.C. - S.A. catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor
Bancare", ceea ce echivaleaza cu o expropriere si, in consecinta, incalca
prevederile art. 16, art. 41 alin. (1) - (3), art. 134 alin. (2) lit. a) si ale
art. 135 alin. (6) din Constitutie.
Examinand aceasta critica si scopul Legii nr. 333/2001, Curtea constata ca
dispozitiile din lege privitoare la preluarea de catre Autoritatea pentru
Valorificarea Valorilor Mobiliare a drepturilor si a obligatiilor Casei de
Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice
incheiate cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV
INVEST - S.A., reprezinta, alaturi de celelalte solutii legale, o masura menita
sa concure la solutionarea unei stari de criza, la conservarea patrimoniului
fondului si a drepturilor de creanta ale investitorilor. Ca atare, nu este
vorba de expropriere si nici de o incalcare a libertatii comertului, a
protectiei sau a inviolabilitatii proprietatii private ori a egalitatii in
drepturi a cetatenilor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi si cu
opinia separata a domnului judecator Kozsokar Gabor,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 - 3, art.
7, art. 9 - 13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru
diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre
Fondul National de Investitii, exceptie ridicata de Asociatia Nationala pentru
Protectia Investitorilor (ANPI), de Asociatia Nationala a Investitorilor FNA,
precum si de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe
Negura, Costica Turcanu si Costin Boiangiu in Dosarul nr. 18.518/2000 al
Judecatoriei Sectorului 2, municipiul Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATA
Prin prezenta opinie separata doresc sa-mi exprim dezacordul fata de
solutia adoptata in cauza cu votul majoritatii membrilor Curtii
Constitutionale, apreciind ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate sunt
intemeiate, situatie in care se impunea constatarea ca Legea nr. 333/2001
contravine, in integralitatea sa, unor dispozitii si principii constitutionale.
Inainte de a trece la examinarea punctuala a dispozitiilor legii supuse
controlului de constitutionalitate si de prezentarea normelor si principiilor
constitutionale incalcate consider ca se impun unele consideratii preliminare,
de ordin general.
A. Constitutionalitatea unei legi nu se poate examina si aprecia in functie
de oportunitatea ei sau in raport cu consecintele ce s-ar produce in cazul
declararii neconstitutionalitatii, dupa ce legea a intrat in vigoare si a
produs anumite efecte pe planul nasterii, modificarii sau al incetarii unor
raporturi juridice si, cu atat mai putin, in raport cu evenimentele sau
presiunile sociale care au determinat adoptarea legii respective.
Constitutionalitatea unei legi semnifica stricta conformitate a dispozitiilor
sale cu prevederile si principiile Constitutiei. Conform prevederilor art. 144
din Constitutie, atat de la lit. a), cat si de la lit. c), Curtea
Constitutionala se pronunta sau hotaraste "asupra constitutionalitatii
legilor", respectiv "privind neconstitutionalitatea legilor si a
ordonantelor". In acelasi sens, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,
prevede ca "Sunt neconstitutionale prevederile actelor normative prevazute
la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei", iar
alin. (3) al aceluiasi articol prevede ca "In exercitarea controlului,
Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a
putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. De asemenea,
Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si
de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar
Constitutiei". De altfel, indiferent de presiunea sociala determinanta, de
motivatia adoptarii sau de scopul presupus de a fi atins, este de observat ca
finalitatea prevederilor legii nu multumeste pe nimeni, rezolvarea tensiunilor
sociale ramanand o speranta neimplinita.
B. Curtea Constitutionala, in exercitarea controlului constitutionalitatii
unei legi, dupa promulgare si intrare in vigoare, nu se poate limita strict la
dispozitiile legii respective expres inserate in incheierea de sesizare a
instantei judecatoresti in fata careia s-a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie,
Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata
instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a
ordonantelor;". Intr-o interpretare stricta si corecta a acestor prevederi
constitutionale, obiectul controlului de constitutionalitate il constituie
ansamblul dispozitiilor legale criticate ca fiind neconstitutionale, invocate
de catre partea din proces, subiect abilitat de a ridica exceptia de
neconstitutionalitate, indiferent daca instanta judecatoreasca le-a cuprins sau
nu pe toate in incheierea de sedinta prin care a dispus trimiterea cauzei la
Curtea Constitutionala. Curtea, sesizata fiind prin primirea incheierii si a
dosarului cauzei, este obligata sa se pronunte asupra tuturor criticilor
formulate de partea care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, in afara,
bineinteles, de exceptiile de neconstitutionalitate pe care insasi instanta
judecatoreasca le-a apreciat ca fiind inadmisibile si le-a respins ca atare
printr-o incheiere motivata, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, republicata.
In prezenta cauza autorii exceptiilor de neconstitutionalitate au calificat
Legea nr. 333/2001, in ansamblu, ca fiind neconstitutionala, chiar daca in
argumentatia concreta au evidentiat doar coliziunea unor articole din lege cu
dispozitii si principii constitutionale. Este de retinut ca articolele invocate
nominalizat reprezinta esenta legii, fara de care celelalte articole nu mai au
nici un sens, raman fara obiect de reglementare. Acceptand incalcarea unor
dispozitii sau principii constitutionale prin articolele de baza ale legii,
trebuie constatat ca legea, in ansamblu, prin modul cum a inteles sa
reglementeze anumite raporturi juridice, este contrara Constitutiei. Curtea
Constitutionala, statuand asupra constitutionalitatii doar a unora dintre
dispozitiile legii, lasa in suspensie eventuala neconstitutionalitate a altor
dispozitii ale aceleiasi legi.
C. Numeroase dispozitii ale Legii nr. 333/2001 si, prin efectul determinant
al acestora, intreaga lege contravine, in opinia mea, mai multor principii sau
dispozitii ale Constitutiei, dupa cum urmeaza:
1. Legea examinata incalca principiul constitutional al separatiei
puterilor in stat, principiu neformulat textual in Constitutie, dar care
rezulta in mod evident din ansamblul reglementarii competentelor si
atributiilor diferitelor autoritati publice.
a) In primul rand, legiuitorul, prin mai multe prevederi ale Legii nr.
333/2001, si-a permis o imixtiune directa in atributiile exclusive ale
autoritatii judecatoresti, incercand reglementarea unor raporturi juridice
nascute in urma faptelor juridice indeplinite anterior adoptarii acestei legi,
pe baza altor norme juridice in vigoare in timpul respectiv, precum si
rezolvarea litigiilor declansate in cadrul derularii acelor raporturi juridice,
multe dintre acestea aflate deja pe rolul instantelor judecatoresti, in
diferite faze de solutionare.
Obiectul proceselor aflate pe rolul instantelor judecatoresti, inclusiv al
celui in cadrul caruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a Legii
nr. 333/2001, il constituie stabilirea raspunderii penale si civile a
persoanelor vinovate pentru ajungerea in incapacitate de plata a Fondului
National de Investitii, acordarea de despagubiri investitorilor pagubiti,
stabilirea obligatiilor unor persoane responsabile civilmente, precum si
determinarea intinderii raspunderii Casei de Economii si Consemnatiuni in baza
contractului de fidejusiune/cautiune incheiat cu Fondul National de Investitii
si Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A.
Toate aceste litigii isi au izvorul in fapte savarsite anterior adoptarii
legii examinate, iar rezolvarea lor nu se poate face decat prin acte de
justitie infaptuite in temeiul dispozitiilor legale in vigoare in perioada in
care au fost savarsite faptele declansatoare ale litigiilor. Interventia
ulterioara a legiuitorului in solutionarea acestor conflicte trebuie sa fie
considerata ca fiind facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 125 alin. (1) din
Constitutie, potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema
de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege",
precum si a celor ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, conform carora
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile".
b) In al doilea rand, Legea nr. 333/2001 prevede interventia in rezolvarea
unor probleme de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti si a unui
organ de specialitate al administratiei publice, deci din sfera puterii
executive, respectiv a Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare, organ
aflat in subordinea Guvernului.
c) Interventia legiuitorului in rezolvarea problemelor ce intra in
atributiile altor autoritati publice rezulta si din formularea unuia dintre
scopurile legii examinate, chiar in primul articol, in sensul stabilirii unor
"masuri pentru recuperarea sumelor investite" la Fondul National de
Investitii.
d) Desi legea foloseste sintagma de "ajutoare financiare",
consider ca, in realitate, ea reglementeaza o despagubire partiala deghizata.
Aceasta rezulta din faptul ca ajutoarele se acorda "unor investitori la
Fondul National de Investitii", dar, mai ales, din conditiile prevazute
pentru acordarea ajutoarelor.
Acordarea acestor "ajutoare financiare" nu poate fi calificata ca
o masura de "protectie sociala" in sensul prevederilor art. 43 alin.
(2) din Constitutie, masuri care au cu totul alta natura. Eventualele ajutoare
financiare, de natura masurilor de protectie sociala asigurate de stat, se pot
acorda din fondurile prevazute in bugetul de stat, iar nu dintr-un fond
constituit in modalitatile reglementate de Legea nr. 333/2001. Asemenea masuri
de protectie sociala constituie, de exemplu: venitul minim garantat; ajutoarele
de urgenta; ajutoarele acordate in urma unor calamitati naturale; diferite
compensari si altele.
In cazul in care se accepta ideea ca ajutoarele financiare prevazute de
Legea nr. 333/2001 reprezinta o masura de protectie sociala, se impune
constatarea ca reglementarea acordarii lor se face cu caracter vadit
discriminator, contrar dispozitiilor art. 16 alin. (1) cu raportare la
prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie.
Discriminarea este evidenta, pe de o parte, in raport cu alte categorii de
cetateni aflati intr-o situatie defavorizata (multi chiar intr-o stare
economico-financiara mai grava), independent de vointa lor, fara sa fi avut
posibilitatea si fara sa-si fi asumat riscurile inerente ale unor investitii.
Discriminarea apare, pe de alta parte, si in cadrul categoriei investitorilor
la diferite fonduri de investitii. Ajutoarele financiare se acorda doar
investitorilor la Fondul National de Investitii, iar nu si investitorilor la
alte fonduri de aceeasi natura, care au fost la fel pagubiti. Conditiile de
acordare a ajutoarelor financiare creeaza discriminari si privilegii chiar si
in randul investitorilor la Fondul National de Investitii. Astfel, de exemplu,
persoana care si-a investit toate economiile sau chiar intreaga avere, dar a
reusit sa rascumpere unitati de fond, intr-un procent oricat de infim, nu
beneficiaza de nici un ajutor, in schimb, cel care a investit numai o parte din
economiile sale, mentinandu-si o situatie materiala buna, si nu a efectuat nici
o rascumparare de unitati de fond primeste ajutorul financiar prevazut; sau
diferentierea doar in raport cu venitul net lunar pe membru de familie, fara a
se avea in vedere situatia economico-financiara reala a diferitelor familii.
2. Legiuitorul, prin prevederile Legii nr. 333/2001, intervine in rezolvarea
problemelor proprii ale unor asociatii si societati comerciale, contrar
principiilor si regulilor economiei de piata, cum este caracterizata economia
Romaniei in art. 134 alin. (1) din Constitutie, incalcand, in acelasi timp, si
alte norme constitutionale. Astfel:
a) Infiintarea, organizarea, functionarea, transformarea, dizolvarea
fondurilor de investitii, precum si alte aspecte ale activitatii lor sunt
reglementate prin acte normative deopotriva aplicabile tuturor fondurilor de
investitii din categoria respectiva. In limitele si cu respectarea
reglementarilor legale, toate fondurile de investitii se bucura de autonomie in
conducerea activitatii lor, conform vointei majoritatii investitorilor. Daca
legiuitorul apreciaza ca reglementarile legale existente sunt necorespunzatoare
sau insuficient de cuprinzatoare, poate modifica sau completa reglementarile
respective prin acte normative aplicabile pentru viitor si general valabile
pentru toate fondurile. Or, Legea nr. 333/2001 intervine doar in problemele
interne, in activitatea concreta a unui singur fond, Fondul National de
Investitii. Legea obliga Consiliul de incredere al Fondului National de
Investitii sa asigure "incheierea unui contract pentru efectuarea unui
audit complet al activitatii fondului" (art. 9), iar in cazul
neindeplinirii acestei obligatii, traseaza aceasta sarcina unui organ al
administratiei publice, Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare (art.
10).
b) Legea intervine si in utilizarea fondurilor unor societati comerciale. Astfel,
printre sursele de constituire a fondului pentru acordarea ajutoarelor
financiare, prevede la lit. a) a art. 7 "contributia societatilor
comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al
acestora, in cuantumul care se aproba prin hotarare a Guvernului". Asadar,
Guvernul poate hotari, contrar dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza intai din
Constitutie, referitoare la ocrotirea in mod egal de lege a proprietatii
private, indiferent de titular, cat se va lua din patrimoniul (din fondul
propriu) unor societati comerciale pentru constituirea fondului pentru ajutor
financiar. Este adevarat ca se au in vedere doar societatile comerciale cu
capital integral de stat, dar nu mai putin adevarat este si faptul ca toate
societatile comerciale au drept de proprietate asupra intregului patrimoniu al
lor si ca aceasta proprietate are caracter privat. Statul este detinatorul
actiunilor, ceea ce ii asigura un drept de creanta fata de societatea
comerciala. Chiar si in cadrul procesului de privatizare, statul vinde
actiunile, iar de patrimoniu dispune societatea comerciala, in conditiile
legii.
Lezarea dreptului de proprietate este evidenta si daca examinam
reglementarea utilizarii fondului, constituit, pe langa contributia
societatilor comerciale cu capital integral de stat, si din "varsaminte,
donatii, facute de persoane fizice sau juridice, precum si alte surse, in
conditiile legii" [art. 7 lit. c)]. Art. 8 din legea examinata prevede ca
dupa plata ajutoarelor, efectuarea si deducerea cheltuielilor soldul fondului
se varsa la trezoreria statului si "se utilizeaza la rascumpararea
titlurilor de stat, in vederea diminuarii datoriei publice". Intr-un
asemenea mod statul putea dispune de dividendele incasate de la societatile
comerciale la care este actionar.
c) Acelasi caracter neconstitutional are si interventia Legii nr. 333/2001
in rezolvarea unor probleme patrimonial-financiare ale Casei de Economii si
Consemnatiuni: preluarea fara plata de catre Oficiul pentru Recuperarea
Creantelor Bancare a tuturor drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si
Consemnatiuni, rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul
National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A.,
precum si subrogarea Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare in toate
drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni
(art. 14).
Este de observat ca, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr.
66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in
societate bancara pe actiuni, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999, "Casa de Economii si Consemnatiuni,
denumita prescurtat C.E.C., persoana juridica romana de drept privat, se reorganizeaza
in societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul roman". Prin
urmare, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. actioneaza conform
regulilor general valabile pentru toate societatile bancare pe actiuni si celor
prevazute in legea de reorganizare, fiindu-i asigurata autonomia
economico-financiara. Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (1) din aceeasi lege
de reorganizare, statul garanteaza doar "Sumele depuse de persoanele
fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire,
precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea [...]".
Legea nr. 333/2001 dispune, contrar dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza
intai din Constitutie, si de unele resurse financiare ale Casei de Economii si
Consemnatiuni C.E.C. - S.A., prevazand la art. 17 ca "Sumele obtinute din
realizarea creantelor prevazute la art. 14, dupa deducerea cheltuielilor
efectuate in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sunt utilizate
pentru rascumpararea titlurilor de stat in vederea diminuarii datoriei publice
interne".
3. Consider ca prin dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001, potrivit
carora "Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului National
de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor judecatoresti competente
ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia", se incalca dreptul de
acces liber la justitie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Constitutie,
precum si dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol, conform carora
"Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
4. Dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, conform carora
"Membrilor Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii,
precum si persoanelor care au detinut functii de conducere sau au fost angajati
ai Societatii Comerciale SOV INVEST - S.A. li se interzice dreptul de a mai
desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare", prevad raspunderea obiectiva a
unor categorii de cetateni, fara conditia stabilirii vinovatiei acestora si in
mod vadit discriminator. Apreciez ca aceste dispozitii incalca 3 norme
constitutionale prin care se consacra drepturi fundamentale ale cetatenilor sau
ale persoanelor, in general, si anume cele din art. 16 alin. (1) referitoare la
egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari; art. 23 alin. (8) referitoare la prezumtia de
nevinovatie si art. 38 alin. (1) referitoare la interdictia ingradirii
dreptului la munca si la dreptul la alegerea locului de munca si a profesiei.
Observ si faptul ca interdictia inscrisa in art. 13 alin. (2) din Legea nr.
333/2001 are natura unei pedepse complementare prevazute de art. 64 alin. 1
lit. c) din Codul penal, care se poate aplica numai de catre o instanta
judecatoreasca, alaturi de pedeapsa principala aplicata pentru savarsirea unor
infractiuni, incalcandu-se astfel si dispozitiile art. 125 alin. (1) din
Constitutie.
JUDECATOR,
KOZSOKAR GABOR