DECIZIE   Nr. 335 din 28 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 67 din 30 ianuarie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, exceptie ridicata de Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor (ANPI), de Asociatia Nationala a Investitorilor FNA, precum si de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu si Costin Boiangiu in Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecatoriei Sectorului 2, municipiul Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 noiembrie 2001 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 28 noiembrie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 18.518/2000, Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 16 si art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii. Exceptia a fost ridicata de Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor, de Asociatia Nationala a Investitorilor FNA, precum si de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu si Costin Boiangiu intr-o cauza penala avand ca obiect art. 215 din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor (ANPI) sustine ca, "desi Legea nr. 333/2001 a fost adoptata <<pentru protectia intereselor investitorilor>>", dispozitiile acesteia "nu pun pe picior de egalitate investitorii FNI", ci contin "prevederi discriminatorii referitoare la situatia investitorilor" sub aspectul cuantumului despagubirilor si al prioritatii acordarii acestora, pe criterii arbitrare (veniturile pe membru de familie si efectuarea unor rascumparari in perioada de functionare), ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor si ale art. 4 referitoare la "<<egalitatea intre cetateni ... fara deosebire de ... avere>>". Se mai arata ca dispozitiile legii criticate "prin care se distribuie ajutoare sociale pentru investitorii cei mai afectati de situatia actuala" din fonduri ce sunt proprietatea comuna a tuturor investitorilor, fara aprobarea Adunarii generale a investitorilor, incalca art. 41 alin. (1) - (3) din Constitutie, care reglementeaza protectia proprietatii private.
    In continuare, se apreciaza ca "prevederile art. 7 pct. b) incalca drepturile de proprietate inalienabile si exclusive ale tuturor investitorilor FNI, prevazute si de art. 10 alin. 1 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993, art. 475, 480, 481, 969, 970 din Codul civil", solicitandu-se Curtii constatarea neconstitutionalitatii acestora. De asemenea, se solicita Curtii "sa constate ca, incepand cu art. 9, cap. IV, prevederile legii nu mai au nici o legatura cu asa-zisele ajutoare financiare pentru investitorii FNI cei mai afectati". In acest sens, se sustine ca imputernicirea, prin legea criticata, a Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare de a se substitui drepturilor exclusive si inalienabile ale investitorilor Fondului National de Investitii, desi potrivit art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, investitorii insisi hotarasc "intr-o situatie de criza, prin Adunarea generala a investitorilor (AGI), organizata in termen de maximum 90 de zile de la data intrarii in criza", reprezinta "un abuz cras, o ilegalitate strigatoare la cer, care arata ca de fapt nu se doreste rezolvarea problemei FNI, ci manipularea investitorilor prin intermediul unui tert, reprezentant al statului".
    Solicitand constatarea neconstitutionalitatii art. 9 alin. (1) si a art. 10 din Legea nr. 333/2001, autorul exceptiei considera ca, in cazul Fondului National de Investitii, "Consiliul de incredere nu mai reprezinta pe investitori inca de la momentul declansarii crizei", fapt anuntat public inca de atunci de catre Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor, dar abia "la peste un an de la producerea fraudei", prin art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 "se prevede ca membrilor Consiliului de incredere li se interzice, pe viitor, dreptul de a mai desfasura activitati in piata fondurilor mutuale". Se apreciaza ca in felul acesta "prevederile art. 9 alin. (1) si art. 13 alin. (2) se bat cap in cap, chiar in textul aceleiasi legi" si totodata se incalca dreptul la informare prevazut la art. 31 din Constitutie, "deoarece ni s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei si portofoliului FNI, necesare pentru pregatirea in cunostinta de cauza a AGI".
    Se sustine ca dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, care prevad ca "printre alte subiecte pe ordinea de zi a AGI se poate afla problema transformarii in fond inchis a FNI", incalca prevederile art. 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, potrivit carora, intr-o asemenea situatie, "investitorii pot decide continuarea activitatii fondului, fuziunea cu alt fond de investitii sau lichidarea fondului" si ca, de fapt, acest articol "dubleaza si partial modifica prevederile legale in vigoare". De altfel, se arata in continuare, conform legislatiei in materie comerciala nici o societate nu se poate transforma in alta fara lichidare, or, "atat art. 9 alin. (2), cat si art. 13 vorbesc despre posibilitatea transformarii FNI in fond inchis si de reglementari, in acest sens, care ar urma sa fie adoptate de CNVM". In consecinta, se solicita Curtii Constitutionale sa constate neconstitutionalitatea prevederilor art. 9 alin. (2) si ale art. 13 din legea criticata.
    In opinia autorului exceptiei dispozitiile art. 11 si 12 din lege, potrivit carora "organizarea AGI se face de catre altcineva (ORCB) cu banii investitorilor, tocmai pentru ca investitorii sa nu poata dispune liber asupra propriei proprietati din societate", desi "legislatia existenta prevede ca organizarea oricarei AGI, la societatile civile sau comerciale, se face de catre membrii societatii, cu banii societatii, deci ai investitorilor", contravin, ca de altfel intregul capitol IV din Legea nr. 333/2001, prevederilor art. 41 alin. (1) - (3) din Constitutie.
    In sustinerea neconstitutionalitatii prevederilor cap. V - Masuri pentru reglementarea unor raporturi intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. si Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare, precum si a art. 14 alin. (1) din legea criticata, prin care se instituie "un transfer de drepturi si obligatii asumate de catre C.E.C., catre ORCB", se apreciaza ca aceste reglementari "reprezinta o infrangere abuziva a vointei titularilor drepturilor corelative, care conduce la disparitia acestor drepturi, izvorate in acelasi raport juridic", astfel ca "eliberarea de obligatie a unei persoane de drept privat fata de o alta persoana de drept privat, prin interventia statului, echivaleaza cu o expropriere a titularului dreptului de creanta corelativ".
    Se mai considera ca art. 14 din Legea nr. 333/2001 contravine si dispozitiilor constitutionale ale art. 16, art. 41 alin. (1) - (3), art. 134 alin. (2) lit. a) si art. 135 alin. (6), precum si, in ordinea enumerarii lor de catre autorul exceptiei, ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1) cu referire "aici la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 24/1993", ale art. 51 si ale art. 20 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    Asociatia Nationala a Investitorilor FNA, ridicand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si 2 din Legea nr. 333/2001, apreciaza ca acestea "fac discriminare intre investitorii FNI si FNA", ceea ce aduce "o grava atingere" art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) si (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) si art. 136 alin. (1) din Constitutie.
    In motivarea exceptiei Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu si Gheorghe Negura sustin ca art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, "precum si legea in integralitatea sa, cu referire speciala la prevederile art. 1 - 3, 7, 9 - 16, 18 sunt neconstitutionale si incalca in mod flagrant dispozitiile art. 16 punctul 1, art. 41 punctul 1, art. 37 punctul 1, art. 49 alin. 1 si 2 si art. 134 punctul 1 si punctul 2 litera a) din Constitutia Romaniei".
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca "Legea nr. 333/2001, prin intreg continutul si finalitatea sa", incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, "intrucat creeaza discriminari intre aceleasi categorii de cetateni ai Romaniei, si anume investitorii la Fondul National de Investitii". Or, se sustine in continuare, "in conformitate cu art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu se pot crea discriminari intre cetateni pe criterii de [...] avere sau de origine sociala, astfel ca se contravine principiului constitutional din art. 20 al Constitutiei" care, in privinta drepturilor si indatoririlor fundamentale, stabileste aplicarea cu prioritate a reglementarilor internationale, daca exista neconcordante intre acestea si legile interne. Se considera, de asemenea, ca prevederile legii criticate contravin si dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) lit. a) si lit. f) din Constitutie, intrucat "intreaga Lege nr. 333/2001 impune investitorilor Fondului National de Investitii anumite reguli incompatibile cu economia de piata si libertatea comertului si care in nici un caz nu pot crea conditiile necesare pentru cresterea calitatii vietii".
    Cu privire la neconstitutionalitatea art. 3 din Legea nr. 333/2001 se arata ca prin aceste dispozitii investitorii la Fondul National de Investitii sunt tratati "in raport de niste criterii stabilite intr-un mod cu totul arbitrar de catre legiuitor", ceea ce produce o incalcare flagranta a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si "o discriminare intre investitori, in sensul art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intre aceasta categorie de investitori si cei care nu indeplinesc aceste conditii".
    Se apreciaza ca art. 11 si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, care stabilesc procedura de transformare a Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, contravin art. 37 din Constitutie, referitor la dreptul de asociere, intrucat acest Fond "este o societate civila creata prin asocierea libera a membrilor sai, in conformitate cu dispozitiile legale care reglementeaza modul de organizare si functionare a unor asemenea societati civile", si, conform Ordonantei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii si functionarii fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii ca institutii de intermediere financiara, precum si celorlalte acte normative in materie, "singurii care pot decide asupra viitorului Fondului National de Investitii sunt investitorii Fondului". In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, "prin continutul art. 11 si 13 din Legea nr. 333/2001 se incalca si prevederile art. 49 alin. (1) si (2) din Constitutie, in care se arata in ce cazuri poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati si intinderea acestor restrangeri".
    In sustinerea neconstitutionalitatii art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 se arata ca, "prin transmiterea obligatorie a drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare, prin efectul aplicarii dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, se incalca dispozitiile constitutionale prevazute de art. 41 alin. (1), conform carora creantele asupra statului sunt garantate, avand in vedere ca Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare nu este o institutie garantata suta la suta de catre stat".
    Potrivit Incheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 18.518 de Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti, autori ai exceptiei de neconstitutionalitate sunt si Costica Turcanu si Costin Boiangiu, dar nici in continutul acesteia si nici in actele dosarului nu se regasesc sustinerile acestora privind neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii nr. 333/2001.
    In opinia instantei de judecata exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, dar, "constatand ca sunt indeplinite in cauza conditiile de admisibilitate a sesizarii Curtii Constitutionale prevazute de art. 23 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 si art. 144 lit. c) din Constitutia Romaniei, va face aplicarea dispozitiilor art. 23 alin. (4) si (5) din Legea nr. 47/1992".
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, sub un prim aspect, se arata ca Legea nr. 333/2001: are in vedere diminuarea consecintelor situatiei create la Fondul National de Investitii, iar nu solutionarea definitiva, prin lege, a acestei situatii; instituie un sistem de ajutorare financiara a persoanelor pagubite, cu posibilitati materiale reduse; capitolul IV din lege are in vedere unele masuri cu privire la continuarea sau nu, in viitor, a activitatii Fondului National de Investitii, decizia apartinand insa exclusiv Adunarii generale a investitorilor; subrogarea Agentiei pentru Recuperarea Creantelor Bancare, ca institutie a statului specializata in recuperarea creantelor, in drepturile si obligatiile C.E.C. ar putea fi benefica. In legatura cu sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, se arata ca prevederile legii criticate stabilesc unele masuri pe care statul le considera necesare pentru sprijinirea categoriilor defavorizate si care nu aduc atingere principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea Legii nr. 333/2001 in raport cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie, se apreciaza ca prin subrogarea Autoritatii de Valorificare a Activelor Bancare in drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. se urmaresc recuperarea in baza procedurilor speciale a creantelor C.E.C. si totodata stingerea obligatiilor acesteia rezultand din acte juridice. In sfarsit, se mai arata ca actul normativ criticat nu este contrar prevederilor constitutionale ale art. 37 alin. (1), art. 49 alin. (1) si (2) si art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a), iar in ceea ce priveste dispozitiile cap. IV din lege care reglementeaza unele masuri pentru continuarea activitatii Fondului National de Investitii sub forma unui fond inchis de investitii, apreciate de asemenea ca fiind neconstitutionale, se considera ca "legea ofera doar unele repere si solutii la indemana investitorilor, in considerarea rezolvarii in interes general a situatiei create".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, conform Incheierii de sesizare din 20 septembrie 2001, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti, in Dosarul nr. 18.518/2000, dispozitiile art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 16 si art. 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii.
    In realitate, potrivit sustinerilor autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, sunt criticate atat Legea nr. 333/2001, in ansamblu, cat si, in special, dispozitiile art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 13 si art. 14, care au urmatorul cuprins:
    "Art. 1. - Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul National de Investitii, unele masuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum si pentru reglementarea unor raporturi intre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. si Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.
    Art. 2. - Persoanele fizice care au investit la Fondul National de Investitii beneficiaza de ajutor financiar in cuantumul si in conditiile prevazute de prezenta lege.
    Art. 3. - (1) Beneficiaza de un ajutor financiar de pana la 10.000.000 lei persoanele fizice care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
    a) au investit in unitati de fond la Fondul National de Investitii si nu au efectuat nici o rascumparare de unitati de fond;
    b) au un venit net lunar pe membru de familie, in luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de pana la 1.000.000 lei.
    (2) In sensul prezentei legi, prin termenul familie se intelege sotul, sotia si copiii minori aflati in intretinerea acestora. Se asimileaza termenului familie si persoana singura care are copii in intretinere.
    (3) In cazul in care suma care a fost investita este mai mica decat ajutorul financiar prevazut la alin. (1), ajutorul care se acorda persoanei in cauza se reduce pana la limita sumei investite. [...]
    Art. 7. - Fondul prevazut la art. 6 se constituie din urmatoarele surse:
    a) contributia societatilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al acestora, in cuantumul care se aproba prin hotarare a Guvernului;
    b) dobanzi incasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul fondului;
    c) varsaminte, donatii, facute de persoane fizice sau juridice, precum si alte surse, in conditiile legii. [...]
    Art. 9. - (1) In termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii, cu acordul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, asigura incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activitatii fondului. Raportul de audit include, fara a se limita la acestea, calcularea activelor totale si a obligatiilor, precum si o evaluare generala a situatiei financiare a fondului.
    (2) Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de Investitii decide, conform legii, cu privire la continuarea activitatii fondului, transformarea in fond inchis de investitii, in conditiile legii, sau lichidarea fondului.
    Art. 10. - In cazul in care Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii nu isi indeplineste obligatiile prevazute la art. 9, acestea se aduc la indeplinire de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.
    Art. 11. - Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevazut la art. 9 alin. (1), pentru consultarea investitorilor si, dupa caz, pentru finalizarea procedurilor de transformare in fond inchis de investitii, in conditiile legii, se avanseaza de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare din fondul prevazut la art. 6, urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din sumele obtinute prin lichidarea activelor acestuia, daca investitorii hotarasc lichidarea.
    Art. 12. - Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului National de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia.
    Art. 13. - (1) Procedura de transformare a Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, in conditiile legii, precum si organizarea si functionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.
    (2) Membrilor Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii, precum si persoanelor care au detinut functii de conducere sau au fost angajati ai Societatii Comerciale SOV INVEST - S.A. li se interzice dreptul de a mai desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
    Art. 14. - (1) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare preia fara plata toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
    (2) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita."
    In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate aceste texte de lege contravin dispozitiilor constitutionale sau altor dispozitii legale, astfel:
    - Art. 1 - 3 din Legea nr. 333/2001 sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) "Statul roman", art. 4 "Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni", art. 15 "Universalitatea", art. 16 "Egalitatea in drepturi", art. 20 "Tratatele internationale privind drepturile omului", art. 21 "Accesul liber la justitie", art. 41 alin. (1) - (3) "Protectia proprietatii private", art. 47 alin. (2) si (4) "Dreptul de petitionare", art. 51 "Respectarea Constitutiei si a legilor", art. 58 alin. (1) "Rolul si structura Parlamentului", art. 79 alin. (1) "Consiliul Legislativ", art. 80 alin. (2) "Rolul Presedintelui", art. 101 alin. (2) "Rolul si structura Guvernului", art. 107 alin. (2) "Actele Guvernului", art. 123 "Infaptuirea justitiei", art. 125 "Instantele judecatoresti" si art. 136 alin. (1) "Sistemul financiar", precum si ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale "Interzicerea discriminarii";
    - Art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001 este contrar art. 10 alin. 1 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993 privind reglementarea constituirii si functionarii fondurilor deschise de investitii si a societatilor de investitii ca institutii de intermediere financiara, precum si art. 475, 480, 481, 969 si 970 din Codul civil;
    - Art. 9 - 13 ale legii criticate contravin atat prevederilor din Constitutie invocate in sustinerea neconstitutionalitatii art. 1 - 3 din lege, cat si art. 31 "Dreptul la informatie", art. 37 "Dreptul la asociere", art. 41 alin. (1) - (3) "Protectia proprietatii private", art. 49 "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati", art. 134 "Economia" si art. 135 "Proprietatea", toate din Constitutie. De asemenea, se sustine ca art. 9 - 13 din lege contravin si art. 39 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993;
    - Art. 14 din lege incalca dispozitiile art. 16 "Egalitatea in drepturi", art. 41 alin. (1) - (3) "Protectia proprietatii private", art. 134 alin. (2) lit. a) "Economia" si art. 135 alin. (6) "Proprietatea" din Constitutie.
    Totodata autorii exceptiei de neconstitutionalitate mai considera ca dispozitiile criticate contravin si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    I. O prima categorie de critici priveste atat dispozitiile Legii nr. 333/2001 in intregul sau, cat si dispozitiile art. 1 - 3 din aceasta, in legatura cu care se sustine, in esenta, ca instituie unele discriminari intre investitori sub aspectul despagubirilor si al prioritatii acordarii acestora, incalcandu-se astfel, cu deosebire, dispozitiile constitutionale ale art. 4 alin. (2) "care prevede egalitatea intre cetateni fara deosebire de... avere" si ale art. 16 alin. (1), potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Din analiza continutului textelor de lege considerate ca fiind neconstitutionale Curtea retine ca acestea nu au ca obiect acordarea unor despagubiri investitorilor Fondului National de Investitii si nici rascumpararea de unitati de fond de catre investitori. Dispozitiile art. 1 - 3 din Legea nr. 333/2001 au ca obiect acordarea unor ajutoare financiare unor investitori la Fondul National de Investitii, in conditiile in care acest fond a intrat in incapacitate de plata. Subiectii beneficiari ai ajutoarelor sunt, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii, persoane fizice "aflate in situatii sociale deosebite". Ratiunea legii rezulta din faptul ca la sfarsitul lunii mai 2000 Fondul National de Investitii, infiintat in anul 1995, a incetat rascumpararea unitatilor de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti cu sume importante de bani si au reclamat organelor in drept existenta unor fapte penale care au determinat prabusirea fondului. Pe rolul instantelor judecatoresti se afla mai multe cauze ce au ca obiect "criza FNI" si, pentru eliminarea tensiunii sociale create prin aceasta, a fost elaborata Legea nr. 333/2001, care vizeaza, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor care au investit in fond ultimele economii, iar pe de alta parte, sa conserve disponibilitatile Fondului si sa solutioneze problema implicarii Casei de Economii si Consemnatiuni in aceasta criza. Asa fiind, Curtea observa ca prin dispozitiile legii criticate nu se creeaza discriminare intre investitori pe criteriul averii, astfel ca nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta deoarece scopul legii este de a acorda investitorilor ajutoare sociale in conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege", si nu de a-i pune pe acestia in situatia anterioara crizei.
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin, de asemenea, ca atat legea in ansamblul sau, cat si art. 1 - 3 din aceasta incalca si prevederile art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la "Interdictia discriminarii".
    Examinand aceasta sustinere, Curtea retine ca prin prevederile legii criticate se reglementeaza acordarea de ajutoare unui anumit grup de subiecti de drept - investitori la Fondul National de Investitii -, aflati intr-o situatie critica, in scopul iesirii din aceasta criza. Legea nr. 333/2001 nu reglementeaza situatia investitorilor in general si nici nu urmareste rascumpararea unitatilor de fond, ipoteza in care s-ar fi putut crea discriminari, in sensul art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie".
    Autorii exceptiei mai considera ca "art. 1 si art. 2 din Legea nr. 333/2001 fac discriminare intre investitorii FNI si FNA". Si cu privire la acest aspect Curtea observa ca legiuitorul este cel ce poate determina categoriile sociale care au dreptul la ajutoare financiare, astfel incat nici aceasta sustinere nu poate fi retinuta.
    Invocarea neconstitutionalitatii art. 1 - 3 din Legea nr. 333/2001, prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 15, art. 20, art. 21, art. 47 alin. (2) si (4), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 101 alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 123, art. 125 si art. 136, toate din Constitutie, nu cuprinde si motivele pentru care se considera ca acestea ar fi incalcate, iar Curtea nu constata existenta vreunei contradictii intre textele de lege criticate si prevederile constitutionale mentionate.
    II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 333/2001, dispozitii potrivit carora "Fondul prevazut la art. 6 se constituie din urmatoarele surse: [...]; b) dobanzi incasate pentru plasamentele financiare, pe termen scurt, efectuate din disponibilul fondului;". In legatura cu aceste dispozitii, se sustine ca "incalca drepturile de proprietate inalienabile si exclusive ale tuturor investitorilor FNI prevazute si de art. 10 alin. 1 al Ordonantei Guvernului nr. 24/1993, art. 475, 480, 481, 969 si 970 din Codul civil".
    Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca art. 7 lit. b) din legea criticata, care prevede ca dobanzile incasate pentru plasamentele financiare reprezinta o sursa de constituire a Fondului pentru ajutor financiar al unor investitori la Fondul National de Investitii, nu incalca "drepturile de proprietate inalienabile si exclusive ale tuturor investitorilor FNI", deoarece aceste plasamente privesc disponibilul fondului creat prin lege pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori ai Fondului National de Investitii si nu au nici o legatura cu sumele depuse de alti investitori la Fondul National de Investitii.
    In ceea ce priveste referirea la incalcarea art. 10 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, precum si a art. 475, 480, 481, 969 si 970 din Codul civil, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci una de corelare a dispozitiilor legale, ce nu intra in competenta sa de solutionare.
    III. O alta critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 9 - 13 din Legea nr. 333/2001, dispozitii cuprinse in cap. IV, intitulat "Masuri pentru recuperarea sumelor investite la Fondul National de Investitii", care, in esenta, reglementeaza unele masuri cu privire la continuarea activitatii fondului, transformarea lui, in conditiile legii si cu aprobarea Adunarii generale a investitorilor la Fondul National de Investitii, in fond inchis de investitii sau lichidarea sa, precum si interdictia pentru membrii Consiliului de incredere al Fondului, pentru persoanele care au detinut functii de conducere sau au fost angajati ai Societatii Comerciale SOV INVEST - S.A. de a mai desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
    Autorii exceptiei apreciaza ca aceste dispozitii "reprezinta un grav abuz si o incalcare grosolana si neavenita a acelorasi drepturi prevazute de Codul civil si Constitutie", invocate cu prilejul sustinerii neconstitutionalitatii prevederilor Legii nr. 333/2001, in ansamblul sau, cat si a prevederilor art. 1 - 3 din lege, precum si art. 31, 41 alin. (1) - (3), art. 37 si 49 din Constitutie. Se apreciaza, de asemenea, ca sunt incalcate si dispozitiile art. 21 si 39 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 si ale art. 79 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
    In legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 9 - 13 din Legea nr. 333/2001 contravin dreptului la informatie, prevazut de art. 31 din Constitutie, precum si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 24/1993 si art. 79 din Legea nr. 52/1994, prin aceea ca Asociatiei Nationale pentru Protectia Investitorilor "i s-a negat accesul la orice fel de act al arhivei si portofoliului F.N.I., necesare pentru pregatirea in cunostinta de cauza a A.G.I.", Curtea constata ca dreptul constitutional la informatie priveste numai informatiile de interes public, astfel ca in cauza nu sunt incidente aceste dispozitii constitutionale. Pentru considerentele aratate la pct. II din prezenta decizie, Curtea nu poate retine nici sustinerea referitoare la contrarietatea dintre textele criticate si prevederile din legile invocate, intrucat ele nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate.
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera, de asemenea, ca prin dispozitiile art. 11 si 12 din Legea nr. 333/2001 "Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare este <<improprietarit>> cu portofoliul Fondului National de Investitii", ceea ce incalca prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) - (3) privind protectia proprietatii private. Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit textelor de lege criticate, Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare este imputernicit sa efectueze unele cheltuieli pentru conservarea patrimoniului Fondului National de Investitii, pentru convocarea Adunarii generale a investitorilor Fondului si transformarea lui, in conditiile legii, in fond inchis de investitii, precum si posibilitatea ca dupa finalizarea procedurilor de transformare a fondului reprezentantii acestuia sa solicite instantelor judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia. De altfel, Curtea observa ca la data de 4 iulie 2001 mandatul Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii a incetat, situatie in care, pentru solutionarea problemelor fondului, se impunea infiintarea unei autoritati publice - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (infiintata in temeiul art. I pct. 7 din Legea nr. 409 din 17 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor) - cu atributii privind convocarea Adunarii generale a investitorilor, alegerea unui nou Consiliu de incredere si in vederea reluarii activitatii fondului. Asa fiind, Curtea nu poate retine incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (1) - (3) care dispun cu privire la garantarea si ocrotirea proprietatii private.
    Se mai sustine ca prevederile art. 11 si art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, care stabilesc procedura de transformare a Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, contravin art. 37 din Constitutie, care consacra dreptul de asociere. Aceasta sustinere nu poate fi primita, intrucat apartenenta la un fond de investitii nu reprezinta o asociere in sensul art. 37 din Constitutie si, ca atare, textele criticate nu pot fi contrare acestei dispozitii a Legii fundamentale. Totodata Curtea retine ca potrivit art. 9 din Legea nr. 333/2001 Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de Investitii este singura abilitata sa decida asupra continuarii activitatii fondului, asupra transformarii sale in fond inchis de investitii ori cu privire la lichidarea acestuia.
    Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia art. 11 si 13 din Legea nr. 333/2001 incalca dispozitiile art. 49 din Constitutie, in cauza nefiind in prezenta restrangerii exercitiului unor drepturi, ci in prezenta unor masuri legale apte sa salvgardeze drepturile investitorilor Fondului National de Investitii.
    IV. O ultima critica de neconstitutionalitate vizeaza dispozitiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 333/2001, potrivit carora "Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare preia fara plata toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege", in legatura cu care se sustine ca instituie "un transfer de drepturi si obligatii asumate de catre Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare", ceea ce echivaleaza cu o expropriere si, in consecinta, incalca prevederile art. 16, art. 41 alin. (1) - (3), art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie.
    Examinand aceasta critica si scopul Legii nr. 333/2001, Curtea constata ca dispozitiile din lege privitoare la preluarea de catre Autoritatea pentru Valorificarea Valorilor Mobiliare a drepturilor si a obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., reprezinta, alaturi de celelalte solutii legale, o masura menita sa concure la solutionarea unei stari de criza, la conservarea patrimoniului fondului si a drepturilor de creanta ale investitorilor. Ca atare, nu este vorba de expropriere si nici de o incalcare a libertatii comertului, a protectiei sau a inviolabilitatii proprietatii private ori a egalitatii in drepturi a cetatenilor.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi si cu opinia separata a domnului judecator Kozsokar Gabor,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 - 3, art. 7, art. 9 - 13 si art. 14 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, exceptie ridicata de Asociatia Nationala pentru Protectia Investitorilor (ANPI), de Asociatia Nationala a Investitorilor FNA, precum si de Mircea Ionescu Muscel-Ianculescu, Mircea Costescu, Gheorghe Negura, Costica Turcanu si Costin Boiangiu in Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecatoriei Sectorului 2, municipiul Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 noiembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Gabriela Dragomirescu

                           OPINIE SEPARATA

    Prin prezenta opinie separata doresc sa-mi exprim dezacordul fata de solutia adoptata in cauza cu votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, apreciind ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate sunt intemeiate, situatie in care se impunea constatarea ca Legea nr. 333/2001 contravine, in integralitatea sa, unor dispozitii si principii constitutionale. Inainte de a trece la examinarea punctuala a dispozitiilor legii supuse controlului de constitutionalitate si de prezentarea normelor si principiilor constitutionale incalcate consider ca se impun unele consideratii preliminare, de ordin general.
    A. Constitutionalitatea unei legi nu se poate examina si aprecia in functie de oportunitatea ei sau in raport cu consecintele ce s-ar produce in cazul declararii neconstitutionalitatii, dupa ce legea a intrat in vigoare si a produs anumite efecte pe planul nasterii, modificarii sau al incetarii unor raporturi juridice si, cu atat mai putin, in raport cu evenimentele sau presiunile sociale care au determinat adoptarea legii respective. Constitutionalitatea unei legi semnifica stricta conformitate a dispozitiilor sale cu prevederile si principiile Constitutiei. Conform prevederilor art. 144 din Constitutie, atat de la lit. a), cat si de la lit. c), Curtea Constitutionala se pronunta sau hotaraste "asupra constitutionalitatii legilor", respectiv "privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". In acelasi sens, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, prevede ca "Sunt neconstitutionale prevederile actelor normative prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei", iar alin. (3) al aceluiasi articol prevede ca "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. De asemenea, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei". De altfel, indiferent de presiunea sociala determinanta, de motivatia adoptarii sau de scopul presupus de a fi atins, este de observat ca finalitatea prevederilor legii nu multumeste pe nimeni, rezolvarea tensiunilor sociale ramanand o speranta neimplinita.
    B. Curtea Constitutionala, in exercitarea controlului constitutionalitatii unei legi, dupa promulgare si intrare in vigoare, nu se poate limita strict la dispozitiile legii respective expres inserate in incheierea de sesizare a instantei judecatoresti in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala "hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor;". Intr-o interpretare stricta si corecta a acestor prevederi constitutionale, obiectul controlului de constitutionalitate il constituie ansamblul dispozitiilor legale criticate ca fiind neconstitutionale, invocate de catre partea din proces, subiect abilitat de a ridica exceptia de neconstitutionalitate, indiferent daca instanta judecatoreasca le-a cuprins sau nu pe toate in incheierea de sedinta prin care a dispus trimiterea cauzei la Curtea Constitutionala. Curtea, sesizata fiind prin primirea incheierii si a dosarului cauzei, este obligata sa se pronunte asupra tuturor criticilor formulate de partea care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, in afara, bineinteles, de exceptiile de neconstitutionalitate pe care insasi instanta judecatoreasca le-a apreciat ca fiind inadmisibile si le-a respins ca atare printr-o incheiere motivata, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    In prezenta cauza autorii exceptiilor de neconstitutionalitate au calificat Legea nr. 333/2001, in ansamblu, ca fiind neconstitutionala, chiar daca in argumentatia concreta au evidentiat doar coliziunea unor articole din lege cu dispozitii si principii constitutionale. Este de retinut ca articolele invocate nominalizat reprezinta esenta legii, fara de care celelalte articole nu mai au nici un sens, raman fara obiect de reglementare. Acceptand incalcarea unor dispozitii sau principii constitutionale prin articolele de baza ale legii, trebuie constatat ca legea, in ansamblu, prin modul cum a inteles sa reglementeze anumite raporturi juridice, este contrara Constitutiei. Curtea Constitutionala, statuand asupra constitutionalitatii doar a unora dintre dispozitiile legii, lasa in suspensie eventuala neconstitutionalitate a altor dispozitii ale aceleiasi legi.
    C. Numeroase dispozitii ale Legii nr. 333/2001 si, prin efectul determinant al acestora, intreaga lege contravine, in opinia mea, mai multor principii sau dispozitii ale Constitutiei, dupa cum urmeaza:
    1. Legea examinata incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, principiu neformulat textual in Constitutie, dar care rezulta in mod evident din ansamblul reglementarii competentelor si atributiilor diferitelor autoritati publice.
    a) In primul rand, legiuitorul, prin mai multe prevederi ale Legii nr. 333/2001, si-a permis o imixtiune directa in atributiile exclusive ale autoritatii judecatoresti, incercand reglementarea unor raporturi juridice nascute in urma faptelor juridice indeplinite anterior adoptarii acestei legi, pe baza altor norme juridice in vigoare in timpul respectiv, precum si rezolvarea litigiilor declansate in cadrul derularii acelor raporturi juridice, multe dintre acestea aflate deja pe rolul instantelor judecatoresti, in diferite faze de solutionare.
    Obiectul proceselor aflate pe rolul instantelor judecatoresti, inclusiv al celui in cadrul caruia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 333/2001, il constituie stabilirea raspunderii penale si civile a persoanelor vinovate pentru ajungerea in incapacitate de plata a Fondului National de Investitii, acordarea de despagubiri investitorilor pagubiti, stabilirea obligatiilor unor persoane responsabile civilmente, precum si determinarea intinderii raspunderii Casei de Economii si Consemnatiuni in baza contractului de fidejusiune/cautiune incheiat cu Fondul National de Investitii si Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A.
    Toate aceste litigii isi au izvorul in fapte savarsite anterior adoptarii legii examinate, iar rezolvarea lor nu se poate face decat prin acte de justitie infaptuite in temeiul dispozitiilor legale in vigoare in perioada in care au fost savarsite faptele declansatoare ale litigiilor. Interventia ulterioara a legiuitorului in solutionarea acestor conflicte trebuie sa fie considerata ca fiind facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege", precum si a celor ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, conform carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
    b) In al doilea rand, Legea nr. 333/2001 prevede interventia in rezolvarea unor probleme de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti si a unui organ de specialitate al administratiei publice, deci din sfera puterii executive, respectiv a Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare, organ aflat in subordinea Guvernului.
    c) Interventia legiuitorului in rezolvarea problemelor ce intra in atributiile altor autoritati publice rezulta si din formularea unuia dintre scopurile legii examinate, chiar in primul articol, in sensul stabilirii unor "masuri pentru recuperarea sumelor investite" la Fondul National de Investitii.
    d) Desi legea foloseste sintagma de "ajutoare financiare", consider ca, in realitate, ea reglementeaza o despagubire partiala deghizata. Aceasta rezulta din faptul ca ajutoarele se acorda "unor investitori la Fondul National de Investitii", dar, mai ales, din conditiile prevazute pentru acordarea ajutoarelor.
    Acordarea acestor "ajutoare financiare" nu poate fi calificata ca o masura de "protectie sociala" in sensul prevederilor art. 43 alin. (2) din Constitutie, masuri care au cu totul alta natura. Eventualele ajutoare financiare, de natura masurilor de protectie sociala asigurate de stat, se pot acorda din fondurile prevazute in bugetul de stat, iar nu dintr-un fond constituit in modalitatile reglementate de Legea nr. 333/2001. Asemenea masuri de protectie sociala constituie, de exemplu: venitul minim garantat; ajutoarele de urgenta; ajutoarele acordate in urma unor calamitati naturale; diferite compensari si altele.
    In cazul in care se accepta ideea ca ajutoarele financiare prevazute de Legea nr. 333/2001 reprezinta o masura de protectie sociala, se impune constatarea ca reglementarea acordarii lor se face cu caracter vadit discriminator, contrar dispozitiilor art. 16 alin. (1) cu raportare la prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie.
    Discriminarea este evidenta, pe de o parte, in raport cu alte categorii de cetateni aflati intr-o situatie defavorizata (multi chiar intr-o stare economico-financiara mai grava), independent de vointa lor, fara sa fi avut posibilitatea si fara sa-si fi asumat riscurile inerente ale unor investitii. Discriminarea apare, pe de alta parte, si in cadrul categoriei investitorilor la diferite fonduri de investitii. Ajutoarele financiare se acorda doar investitorilor la Fondul National de Investitii, iar nu si investitorilor la alte fonduri de aceeasi natura, care au fost la fel pagubiti. Conditiile de acordare a ajutoarelor financiare creeaza discriminari si privilegii chiar si in randul investitorilor la Fondul National de Investitii. Astfel, de exemplu, persoana care si-a investit toate economiile sau chiar intreaga avere, dar a reusit sa rascumpere unitati de fond, intr-un procent oricat de infim, nu beneficiaza de nici un ajutor, in schimb, cel care a investit numai o parte din economiile sale, mentinandu-si o situatie materiala buna, si nu a efectuat nici o rascumparare de unitati de fond primeste ajutorul financiar prevazut; sau diferentierea doar in raport cu venitul net lunar pe membru de familie, fara a se avea in vedere situatia economico-financiara reala a diferitelor familii.
    2. Legiuitorul, prin prevederile Legii nr. 333/2001, intervine in rezolvarea problemelor proprii ale unor asociatii si societati comerciale, contrar principiilor si regulilor economiei de piata, cum este caracterizata economia Romaniei in art. 134 alin. (1) din Constitutie, incalcand, in acelasi timp, si alte norme constitutionale. Astfel:
    a) Infiintarea, organizarea, functionarea, transformarea, dizolvarea fondurilor de investitii, precum si alte aspecte ale activitatii lor sunt reglementate prin acte normative deopotriva aplicabile tuturor fondurilor de investitii din categoria respectiva. In limitele si cu respectarea reglementarilor legale, toate fondurile de investitii se bucura de autonomie in conducerea activitatii lor, conform vointei majoritatii investitorilor. Daca legiuitorul apreciaza ca reglementarile legale existente sunt necorespunzatoare sau insuficient de cuprinzatoare, poate modifica sau completa reglementarile respective prin acte normative aplicabile pentru viitor si general valabile pentru toate fondurile. Or, Legea nr. 333/2001 intervine doar in problemele interne, in activitatea concreta a unui singur fond, Fondul National de Investitii. Legea obliga Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii sa asigure "incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activitatii fondului" (art. 9), iar in cazul neindeplinirii acestei obligatii, traseaza aceasta sarcina unui organ al administratiei publice, Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare (art. 10).
    b) Legea intervine si in utilizarea fondurilor unor societati comerciale. Astfel, printre sursele de constituire a fondului pentru acordarea ajutoarelor financiare, prevede la lit. a) a art. 7 "contributia societatilor comerciale cu capital integral de stat, din fondul propriu de rezerva al acestora, in cuantumul care se aproba prin hotarare a Guvernului". Asadar, Guvernul poate hotari, contrar dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie, referitoare la ocrotirea in mod egal de lege a proprietatii private, indiferent de titular, cat se va lua din patrimoniul (din fondul propriu) unor societati comerciale pentru constituirea fondului pentru ajutor financiar. Este adevarat ca se au in vedere doar societatile comerciale cu capital integral de stat, dar nu mai putin adevarat este si faptul ca toate societatile comerciale au drept de proprietate asupra intregului patrimoniu al lor si ca aceasta proprietate are caracter privat. Statul este detinatorul actiunilor, ceea ce ii asigura un drept de creanta fata de societatea comerciala. Chiar si in cadrul procesului de privatizare, statul vinde actiunile, iar de patrimoniu dispune societatea comerciala, in conditiile legii.
    Lezarea dreptului de proprietate este evidenta si daca examinam reglementarea utilizarii fondului, constituit, pe langa contributia societatilor comerciale cu capital integral de stat, si din "varsaminte, donatii, facute de persoane fizice sau juridice, precum si alte surse, in conditiile legii" [art. 7 lit. c)]. Art. 8 din legea examinata prevede ca dupa plata ajutoarelor, efectuarea si deducerea cheltuielilor soldul fondului se varsa la trezoreria statului si "se utilizeaza la rascumpararea titlurilor de stat, in vederea diminuarii datoriei publice". Intr-un asemenea mod statul putea dispune de dividendele incasate de la societatile comerciale la care este actionar.
    c) Acelasi caracter neconstitutional are si interventia Legii nr. 333/2001 in rezolvarea unor probleme patrimonial-financiare ale Casei de Economii si Consemnatiuni: preluarea fara plata de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare a tuturor drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni, rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., precum si subrogarea Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni (art. 14).
    Este de observat ca, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999, "Casa de Economii si Consemnatiuni, denumita prescurtat C.E.C., persoana juridica romana de drept privat, se reorganizeaza in societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul roman". Prin urmare, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. actioneaza conform regulilor general valabile pentru toate societatile bancare pe actiuni si celor prevazute in legea de reorganizare, fiindu-i asigurata autonomia economico-financiara. Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (1) din aceeasi lege de reorganizare, statul garanteaza doar "Sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea [...]".
    Legea nr. 333/2001 dispune, contrar dispozitiilor art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie, si de unele resurse financiare ale Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., prevazand la art. 17 ca "Sumele obtinute din realizarea creantelor prevazute la art. 14, dupa deducerea cheltuielilor efectuate in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sunt utilizate pentru rascumpararea titlurilor de stat in vederea diminuarii datoriei publice interne".
    3. Consider ca prin dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001, potrivit carora "Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului National de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia", se incalca dreptul de acces liber la justitie, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Constitutie, precum si dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol, conform carora "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    4. Dispozitiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, conform carora "Membrilor Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii, precum si persoanelor care au detinut functii de conducere sau au fost angajati ai Societatii Comerciale SOV INVEST - S.A. li se interzice dreptul de a mai desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare", prevad raspunderea obiectiva a unor categorii de cetateni, fara conditia stabilirii vinovatiei acestora si in mod vadit discriminator. Apreciez ca aceste dispozitii incalca 3 norme constitutionale prin care se consacra drepturi fundamentale ale cetatenilor sau ale persoanelor, in general, si anume cele din art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari; art. 23 alin. (8) referitoare la prezumtia de nevinovatie si art. 38 alin. (1) referitoare la interdictia ingradirii dreptului la munca si la dreptul la alegerea locului de munca si a profesiei.
    Observ si faptul ca interdictia inscrisa in art. 13 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 are natura unei pedepse complementare prevazute de art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, care se poate aplica numai de catre o instanta judecatoreasca, alaturi de pedeapsa principala aplicata pentru savarsirea unor infractiuni, incalcandu-se astfel si dispozitiile art. 125 alin. (1) din Constitutie.

                                JUDECATOR,
                              KOZSOKAR GABOR