DECIZIE   Nr. 335 din 16 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 784 din  6 noiembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003, exceptie ridicata de Banca Internationala a Religiilor in Dosarul nr. 351/2003 al Curtii de Apel Ploiesti.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca nefondata. Se arata ca dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila, iar in cauza nu sunt elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 351/2003, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Banca Internationala a Religiilor.
    In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, atat in memoriul depus in instanta, cat si oral, in fata instantei, ca dispozitiile criticate se aplica si procedurilor nedeschise pana la data intrarii in vigoare a ordonantei, incalcandu-se astfel "principiul neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie".
    Curtea de Apel Ploiesti considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat textul respectiv "ridica probleme de interpretare si nu de neconstitutionalitate".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, sustinand ca dispozitiile criticate sunt "tranzitorii, de aplicare a legii procesuale in timp si vizeaza proceduri deja deschise sub imperiul reglementarilor legale anterioare. Asadar, sub nici o forma nu se poate vorbi despre o retroactivitate in cazul dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002".
    Totodata se apreciaza ca, "deoarece art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu acopera si procedurile pornite anterior intrarii in vigoare a acestuia, [...] solutionarea acestui conflict de aplicare a legilor in timp urmeaza a se realiza in conformitate cu principiile de drept comun consacrate de Codul de procedura civila care, potrivit art. 128 din Legea nr. 64/1995, completeaza dispozitiile acestui ultim act normativ citat".
    Guvernul precizeaza, in punctul sau de vedere, ca, "intrucat cerinta unui cuantum minim al creantei reprezinta o conditie a exercitarii actiunii reglementate de Legea nr. 64/1995, respectiv o conditie ce trebuie sa fie indeplinita de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta sa poata fi exercitat, aceasta nu se poate aprecia decat prin raportarea la momentul sesizarii instantei, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la momentul sesizarii instantei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creantei drept conditie necesara pentru exercitarea actiunii, rezulta ca impunerea acesteia in cazul de fata ar constitui, intr-adevar, o aplicare retroactiva a dispozitiilor pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002". In concluzie, Guvernul considera ca in cauza se pune problema aplicarii de catre instanta a legii in timp, iar nu cea a constitutionalitatii textului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82 din 13 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, text care are urmatorul cuprins: "Procedurile deschise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante vor continua sa fie administrate si lichidate conform prevederilor legale in vigoare anterioare modificarilor si completarilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanta".
    Critica de neconstitutionalitate adusa acestui text se bazeaza pe sustinerea ca dispozitiile respective retroactiveaza in ceea ce priveste procedurile pornite, dar nedeschise pana la data intrarii in vigoare a ordonantei, incalcandu-se astfel prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocate in sustinerea exceptiei, prevad ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, invocandu-se tot incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 155 din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, ca fiind inadmisibila. In esenta, Curtea a retinut in considerentele deciziei ca textul criticat "contine dispozitii tranzitorii de aplicare a procedurilor pornite in temeiul Legii nr. 64/1995 si vizeaza, potrivit optiunii legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementarilor anterioare. Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificat si completat prin art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, a introdus conditia unui plafon minim valoric al creantei, pentru creditorii mentionati la alin. (1)".
    Prin decizia mentionata Curtea a mai retinut urmatoarele: "Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, formulate anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor criticate ale Ordonantei Guvernului nr. 38/2002, in cazul in care judecatorul-sindic nu a pronuntat inca incheierea de deschidere a procedurii (devenita sentinta prin art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 care a modificat art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1995), in functie de conditia plafonului valoric cu privire la cuantumul creantei, introdusa prin art. I pct. 30 din ordonanta care a modificat dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, pusa in discutie de catre instante, este, in mod evident, asa cum subliniaza si Guvernul in punctul sau de vedere, o problema de interpretare si aplicare in timp a legii, asupra careia, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza ultima din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta, fiind de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    Sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale a statuat in mod constant ca nu intra in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor unei legi sub raportul actiunii lor in timp. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, si Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
    Pe de alta parte, Curtea observa ca si in situatia in care s-ar pune problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situatiei procedurilor pornite, care nu fusesera inca deschise la data intrarii in vigoare a ordonantei criticate, exceptia este inadmisibila, intrucat conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea nu poate completa sau modifica prevederea legala supusa controlului de constitutionalitate".
    De altfel, in punctul de vedere transmis Curtii in acest dosar, Guvernul apreciaza ca "deoarece la momentul sesizarii instantei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creantei drept conditie necesara pentru exercitarea actiunii, rezulta ca impunerea acesteia in cazul de fata ar constitui, intr-adevar, o aplicare retroactiva a dispozitiilor pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002". Acest lucru reprezinta insa o chestiune de interpretare si aplicare a legii si nu una de constitutionalitate.
    Astfel fiind, solutia Curtii in decizia sus-mentionata si considerentele care au stat la baza ei isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003, exceptie ridicata de Banca Internationala a Religiilor in Dosarul nr. 351/2003 al Curtii de Apel Ploiesti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta