DECIZIE Nr. 331 din 11 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59 alin.
(5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare
si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a
dispozitiilor art. 137 din Codul de procedura civila, precum si a dispozitiilor
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 771 din 4 noiembrie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, a dispozitiilor art. 137 din Codul de
procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SOFIMAL" -
S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.739/2001 al Tribunalului Bacau - Sectia
comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei, prin consilier juridic cu
delegatie la dosar, precum si partea Aurelian Sorin Andrusca personal, lipsa
fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autoarei exceptiei
solicita admiterea exceptiei astfel cum a fost formulata in fata instantei de
judecata, sustinand ca dispozitiile legale criticate incalca dreptul la aparare
si dreptul de proprietate consacrate de art. 24, respectiv art. 41 din
Constitutie, deoarece dau posibilitatea judecatorului-sindic sa dispuna
deschiderea procedurii falimentului chiar daca nici una dintre parti nu
solicita acest lucru.
Partea Aurelian Sorin Andrusca solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, sustinand ca aceasta a fost ridicata pentru
tergiversarea cauzei aflate pe rolul instantei de judecata care a sesizat
Curtea Constitutionala.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, avand in vedere ca dispozitiile
legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocand in acest
sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 138/2003
referitoare la dispozitiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995,
republicata, Decizia nr. 64/1999 referitoare la dispozitiile art. 138 din Codul
de procedura civila, precum si Decizia nr. 316/2003 referitoare la dispozitiile
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.739/2001,
Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedura
civila, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.
Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "SOFIMAL" - S.R.L.
din Bucuresti intr-o cauza comerciala avand ca obiect cererea de deschidere a
procedurii falimentului, cerere formulata de debitoarea Societatea Comerciala
"MARANATHA" - S.R.L. din Bacau in baza Legii nr. 64/1995, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine
ca dispozitiile art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995,
republicata, cu modificarile ulterioare, contravin dispozitiilor art. 20, 41 si
49 din Constitutie, deoarece dau posibilitatea judecatorului-sindic sa dispuna
deschiderea unei proceduri de faliment, chiar daca nici una dintre parti nu
solicita acest lucru, iar legea nu distinge si trateaza identic atat cererea de
deschidere a procedurii de reorganizare in absenta unei cereri alternative de
faliment, cat si cererea de faliment, desi finalitatile avute in vedere de
justitiabili sunt altele. In lipsa unei cereri de faliment, daca cererea de
reorganizare judiciara nu indeplineste conditiile necesare pentru a fi admisa,
aceasta ar trebui respinsa, si nu sanctionata prin declansarea falimentului, in
acest caz fiind prejudiciati creditorii chirografari.
Referitor la dispozitiile art. 137 din Codul de procedura civila,
coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,
autorul exceptiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat lasa la
aprecierea instantei sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de
neconstitutionalitate, fara ca aceasta apreciere pronuntata printr-o incheiere
sa poata fi atacata, ceea ce incalca dreptul la un proces echitabil prin
judecarea de catre o instanta impartiala si independenta, asa cum prevad
dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Totodata autoarea exceptiei sustine ca dispozitiile criticate incalca si
prevederile constitutionale ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare.
Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ
(judecatorul-sindic) opineaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat
lichidarea patrimoniului debitoarei este impusa de necesitatea apararii
drepturilor creditorilor si a crearii unui climat favorabil pentru desfasurarea
activitatii de comert.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 137 din Codul de procedura civila,
precum si ale art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, considera
ca acestea sunt constitutionale, intrucat hotararea judecatoreasca prin care
s-a solutionat exceptia de procedura urmeaza sa fie verificata de catre
instanta ierarhic superioara in cadrul cailor de atac exercitate de parti.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, scopul Legii nr. 64/1995 fiind acela
de a institui o procedura pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa
fie prin reorganizarea activitatii acestuia, fie prin faliment. Instituirea
obligativitatii propunerii planului de reorganizare intr-un anumit termen nu
constituie o restrangere a exercitiului unor drepturi si nu contravine
prevederilor art. 20 si 41 din Constitutie, intrucat judecatorul-sindic poate
prelungi sau scurta perioadele stabilite de lege, la cererea oricarei persoane
interesate.
Cu privire la dispozitiile art. 137 din Codul de procedura civila si ale
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, presedintele Camerei
Deputatilor apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor din Constitutie si
nici celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece hotararea judecatorului care a solutionat exceptia este
verificata de instanta ierarhic superioara in cadrul cailor de atac exercitate
de parti.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat scopul Legii nr. 64/1995 prevazut de art. 2 este acoperirea datoriilor
pe care debitorul le-a acumulat fata de creditorii sai, iar pentru aceasta s-a
instituit procedura de executare silita cu caracter concursual, la care
participa toti creditorii. In cadrul acestei proceduri legiuitorul a acordat
prioritate procedurii reorganizarii judiciare a persoanei juridice care se afla
in incetare de plati, aceasta solutie nefiind insa absoluta. In cazul in care
se constata ca reorganizarea activitatii societatii comerciale respective nu
mai este posibila, instanta judecatoreasca dispune lichidarea averii
debitorului, deschizand procedura falimentului.
Solutia legislativa prevazuta de dispozitiile criticate constituie o masura
unanim acceptata de toate statele cu economie de piata si consacrata ca atare
in termeni legislativi, iar o rezolvare contrara ar contraveni scopului
declarat al legii.
Dispozitiile criticate nu incalca dreptul de proprietate al debitorului,
intrucat acest drept trebuie exercitat cu buna-credinta si in limitele
stabilite de lege, ceea ce implica executarea obligatiilor contractuale, in
lipsa unei asemenea executari creditorii fiind indreptatiti sa isi asigure
executarea prin toate mijloacele stabilite de lege, inclusiv prin
indisponibilizarea si valorificarea gajului general de care dispun.
Referitor la criticile privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art.
137 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu
privire la acestea prin Decizia nr. 64/1999, statuand ca nu incalca prevederile
constitutionale.
Pe de alta parte, masura trecerii la faliment, dispusa din oficiu de
instanta, precum si prevederile art. 137 din Codul de procedura civila
constituie masuri de drept procesual, care, potrivit art. 125 alin. (3) din
Constitutie, sunt la libera apreciere a legiuitorului ordinar.
Nici criticile privitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 23
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, nu sunt intemeiate, intrucat
aceste dispozitii sunt menite sa descurajeze o practica, uneori abuziva, de
invocare a unor exceptii de neconstitutionalitate vadit inadmisibile.
Celelalte aspecte invocate de autorul exceptiei vizeaza fie modul in care
functioneaza justitia, fie probleme ce tin de procedura de judecata si de modul
in care instanta a aplicat legea in cauza respectiva, aspecte ce nu pot face
obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, ci obiectul exercitarii cailor
de atac prevazute de lege.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor
art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicata, fata de dispozitiile art.
41 din Constitutie, apreciaza ca acestea sunt constitutionale, intrucat
continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Pe de alta parte, o reglementare care ar prevedea prelungirea sine die a
termenului de depunere a planului de reorganizare ar duce la tergiversarea
nejustificata a litigiilor din aceasta materie, ceea ce ar leza interesele
legitime ale celorlalte parti.
De altfel, dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie
instituie obligatia statului de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru
asigurarea tuturor factorilor de productie, iar aceste dispozitii ii vizeaza
deopotriva pe agentii economici, atat pe debitori, ale caror datorii trebuie
executate in conditiile legii, cat si pe creditori, fata de care se impune
crearea conditiilor corespunzatoare pentru recuperarea creantelor.
Totodata nerezolvarea situatiilor de insolvabilitate poate leza interesele
generale ale societatii comerciale, intrucat aceste situatii determina
existenta in lant a arieratelor, diminuarea capacitatii de plata si afecteaza
posibilitatea continuarii activitatii altor agenti economici, avand efecte si
asupra realizarii veniturilor bugetului public national. In acest sens s-a
pronuntat si Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 229/2000 si nr.
138/2003.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 137 din Codul
de procedura civila, apreciaza ca si aceasta critica este neintemeiata,
intrucat stabilirea normelor procedurale intra in competenta exclusiva a
legiuitorului, conform dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie.
Judecarea exceptiilor de catre instanta de judecata in fata careia au fost
invocate nu este de natura a aduce atingere dreptului la aparare sau dreptului
la un proces echitabil, partile beneficiind in toate fazele procesuale de
garantiile legale ale unui proces echitabil.
Referitor la neconstitutionalitatea prevederilor art. 23 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca acestea nu au legatura cu cauza
aflata pe rolul instantei, care are ca obiect, in speta, solutionarea unei
cereri de reorganizare judiciara in baza Legii nr. 64/1995.
Presedintele Senatului nu a comunicat Curtii Constitutionale punctul sau de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, a dispozitiilor art. 137 din Codul de procedura civila, precum si a
dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, dispozitii care au urmatorul
continut:
- Art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999,
modificat prin art. I pct. 52 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 (publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002),
aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003 (publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003): "Nerespectarea
termenelor prevazute la alin. (1), (1^1), respectiv (1^2) conduce la decaderea
partilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca
urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la faliment.";
- Art. 137 din Codul de procedura civila: "Instanta se va pronunta mai
intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac
de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decat daca pentru judecarea lor
este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a
pricinii.";
- Art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997: "Daca exceptia este
inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o va
respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea
Constitutionala."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia
apreciaza ca dispozitiile legale criticate contravin urmatoarelor prevederi din
Constitutie:
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 41 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o
si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
I. In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile
ulterioare, Curtea constata ca aceste dispozitii sunt de natura procedurala,
astfel cum reiese chiar din titlul Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, iar potrivit dispozitiilor art. 125
alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege".
Totodata Curtea s-a mai pronuntat cu privire la constitutionalitatea
dispozitiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile
ulterioare, constatand ca acestea sunt constitutionale, prin Decizia nr. 229
din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 107 din 1 martie 2001, statuand ca "o reglementare care ar prevedea
prelungirea sine die a termenului in care se poate depune un eventual plan de
organizare sau de lichidare ar fi de natura sa determine persistenta
incertitudinii si tergiversarea rezolvarii litigiilor, ceea ce ar leza, in mod
evident, interesele legitime ale celorlalte parti. De altfel, tocmai
dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie creeaza in sarcina
statului obligatia de a asigura crearea unui cadru favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie, iar aceste dispozitii ii
vizeaza, deopotriva, pe toti agentii economici, atat pe debitori, ale caror
datorii trebuie executate in conditiile legii, cat si pe creditori, fata de
care se impune crearea conditiilor corespunzatoare pentru recuperarea
creantelor".
II. Referitor la dispozitiile art. 137 din Codul de procedura civila,
Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 64 din 20 aprilie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, statuand ca
"Art. 137 din Codul de procedura civila nu contravine art. 21 din Constitutie
si nici altor dispozitii constitutionale. Accesul liber la justitie nu trebuie
confundat cu procedurile judecatoresti stabilite de lege in temeiul art. 125
alin. (3) din Constitutie, potrivit careia <<Competenta si procedura de
judecata sunt stabilite de lege>>. In cadrul <<procedurii de
judecata>> sunt incluse si rezolvarile exceptiilor invocate in cursul
procesului, exceptii care pot fi de procedura sau de fond. Prevederile art. 137
citat reglementeaza doar ordinea in cadrul judecatii, iar nu intreaga
problematica a exceptiilor, obligand instanta de judecata sa se pronunte,
inainte de a intra in fondul dezbaterilor, asupra exceptiilor de procedura,
precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in total sau in parte,
cercetarea in fond a pricinii".
De asemenea, nici critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii
legale, raportata la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si, implicit, la dispozitiile
art. 11 si 20 din Constitutie, nu este intemeiata, intrucat dispozitiile legale
criticate asigura garantiile exercitarii dreptului la un proces echitabil, prin
solutionarea cauzei de catre o instanta independenta si impartiala intr-un
termen rezonabil.
Curtea, avand in vedere aceste considerente, precum si faptul ca nu exista
elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta sa constanta in materie,
urmeaza a respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 59
alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, si
ale art. 137 din Codul de procedura civila ca fiind neintemeiata.
III. Cu privire la dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea constata ca instanta de judecata nu a facut aplicarea
acestui text de lege, ci a sesizat Curtea Constitutionala in vederea
solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate ridicate si, ca atare,
solutionarea cauzei de catre instanta de judecata nu depinde de aceste
prevederi legale criticate.
In consecinta, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, conform carora Curtea Constitutionala decide asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate privind dispozitii dintr-o lege sau
ordonanta "de care depinde solutionarea cauzei", exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, urmeaza a
fi respinsa ca fiind inadmisibila.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca fiind neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 59 alin. (5) teza finala din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 137 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"SOFIMAL" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.739/2001 al
Tribunalului Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
2. Respinge ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de acelasi
autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 septembrie 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva