DECIZIE Nr. 33
din 18 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 2 si art. 287 alin. 2 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 115 din 15 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror luliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi art. 287 alin. 2 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Stănescu şi Ferdinant
Stănescu în Dosarul nr. 13.937/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.937/245/2009, Judecătoria laşi
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 67 alin. 2 şi art. 287 alin. 2 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Cătălin Stanescu şi Ferdinant
Stanescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 67 alin. 2 din Codul de
procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitoare la
garantarea dreptului la apărare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 lit. d) din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la drepturile acuzatului de a solicita audierea martorilor apărării
în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării, deoarece, prin aşa-zisa apreciere
a utilităţii probei, instanţa de judecată se antepronunţă cu privire la
valoarea acesteia, motiv pentru care admiterea sau respingerea probatoriului
devine o simplă formalitate pe baza căreia judecătorul, în lipsa unor argumente
solide, dispune aleatoriu.
Totodată, art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală
intră în contradicţie şi cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod referitoare la
îndatoririle instanţei în sensul că prin împiedicarea în acest mod a
probaţiunii penale se încalcă şi dreptul la apărare prin încălcarea
principiului egalităţii de arme, motiv pentru care inculpaţii nu beneficiază de
o apărare efectivă şi de un proces echitabil în lumina art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Iaşi opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 67 alin. 2 cu denumirea marginală Concludenta şi utilitatea probei şi art. 287 alin. 2 cu denumirea marginală Indatoririle
instanţei de judecată, ambele din Codul de procedură penală, care au
următorul conţinut:
- Art. 67 alin. 2: „Cererea
pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este
concludentă şi utilă.";
- Art. 287 alin. 2: „Instanţa
îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art.
20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 24
alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum şi ale art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai
fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.046 din 13 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 29 noiembrie 2007, Curtea
Constituţională a statuat că dispoziţiile referitoare la concludenta şi
utilitatea probei sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art. 24
alin. (1) referitoare la dreptul la apărare. Astfel, legiuitorul a acordat
părţilor dreptul de a propune probe şi a cere administrarea lor. Prin aceasta
nu se înţelege însă că se instituie şi obligaţia instanţei de a admite toate
probele, deoarece în alin. 2 al art. 67 din Codul de procedură penală se
prevede că: „Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă
proba este concludentă şi utilă."
In acelaşi timp, Curtea observă că autorii excepţiei
confundă „cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face
oricare dintre părţi, cu „administrarea probei", care se face numai de
către instanţa de judecată.
In plus, Curtea mai constată că respingerea sau
admiterea cererii pentru administrarea unei probe se face numai motivat,
situaţie care este de natură să înlăture orice arbitrariu, cu atât mai mult cu
cât, în procesul de înfăptuire a justiţiei, instanţele judecătoreşti se
subordonează principiului potrivit căruia sunt obligate să administreze toate
probele care sunt de natură să conducă la descoperirea adevărului.
De asemenea, faptul că instanţa este cea care apreciază
cu privire la concludenta şi utilitatea probelor propuse de părţi nu
echivalează cu o antepronunţare şi nu aduce în niciun fel atingere dreptului la
un proces echitabil, câtă vreme aceasta are obligaţia, impusă prin dispoziţiile
art. 67 alin. 3 din Codul de procedură penală, de a motiva admiterea sau
respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Această obligaţie
constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, permiţând părţii ca,
în cunoştinţă de cauză, să îşi exercite drepturile procesuale şi, eventual, să
promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci când apreciază că respingerea
sau admiterea unei probe s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
inclusiv în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
287 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. 2 şi art. 287 alin. 2 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cătălin Stănescu şi Ferdinant
Stănescu în Dosarul nr. 13.937/245/2009 al Judecătoriei laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru