DECIZIE Nr. 33 din 10 februarie 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, 330^1, 330^2,
330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 134 din 2 aprilie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Amzuta Constantin
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 331 din 14 iulie 1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 februarie 1998, in
prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa
celorlalte parti legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea
data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea
pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie, completul de 9 judecatori prin Incheierea din 7
aprilie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si a art.
330^4 din Codul de procedura civila, ridicata de Amzuta Constantin.
Prin Decizia nr. 331 din 14 iulie 1997 Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia invocata.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, Amzuta
Constantin, sustinand ca prevederile art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 si ale art.
330^4 din Codul de procedura civila incalca prevederile art. 21 din Constitutie.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neintemeiat,
deoarece, asupra constitutionalitatii art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 si a art.
330^4 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin
decizii definitive care sunt obligatorii, conform art. 145 alin. (2) din Constitutie.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
In sedinta publica din 3 februarie 1998, recurentul, invocand deciziile
Curtii Constitutionale nr. 96/1996 si nr. 52/1997, a sustinut, in esenta, ca
exista o necorelare intre considerentele deciziei de fond, in cuprinsul carora
se apreciaza ca exceptia este lipsita de obiect, si dispozitivul deciziei, in
care exceptia este respinsa ca vadit nefondata, ceea ce presupune o apreciere
asupra fondului cauzei.
De asemenea, recurentul a sustinut ca, in mod gresit, in recursul in
anulare promovat de procurorul general s-a retinut ca, pentru contestarea
deciziei de pensionare, trebuia sa se urmeze o procedura speciala si
prealabila, cel nemultumit putandu-se adresa Consiliului Casei de Asigurari a
Avocatilor, ca prim organ jurisdictional, si apoi, cu apel, Comisiei centrale
de pensii din cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale. Prin Legea nr.
73/1991, se sustine in continuare, Comisia centrala de pensii a fost desfiintata,
infiintandu-se comisiile de contestatii judetene si a municipiului Bucuresti,
care functioneaza pe langa Directia generala de munca si protectie sociala,
comisii la care se pot adresa toti cei nemultumiti de deciziile emise de
oficiile de pensii de pe langa Directia generala de munca si protectie sociala,
ce functioneaza sub conducerea si controlul efectiv al Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale, in aceasta categorie nefiind inclusa insa si Casa de
Asigurari a Avocatilor, care este autonoma si nesubordonata, situatie in care
recurentul arata ca nu avea obligatia legala sa se adreseze comisiei de
contestatii de pe langa Directia generala de munca si protectie sociala.
Totodata recurentul sustine ca, prin modificarile aduse Legii pentru
organizarea judecatoreasca, textul din Codul de procedura civila, care
reglementeaza recursul in anulare, a fost abrogat implicit.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a
recursului.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere
al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330,
330^1, 330^2, 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, raportate
la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Recurentul reitereaza motivele invocate la judecata in fond si pune din nou
in discutie legitimitatea constitutionala a recursului in anulare. Aceasta
institutie procesuala are ca obiect hotarari irevocabile, iar competenta de solutionare
apartine Curtii Supreme de Justitie. Recursul poate fi introdus numai de
procurorul general din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de
Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei. Posibilitatea
introducerii recursului in anulare este conditionata limitativ de existenta a
doua motive, si anume: atunci cand instanta a depasit limitele puterii
judecatoresti si cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura
cu hotararea pronuntata. Primul motiv constituie motiv de casare si pentru
recursul ordinar si are in vedere nu o incalcare a competentei generale sau
jurisdictionale, ci o imixtiune in atributiile altei puteri, fiind de
competenta Curtii Supreme de Justitie sa aprecieze excesul de putere
judecatoreasca si ingerinta in atributiile legale ale altei puteri constituite.
Potrivit Constitutiei si legii sale de organizare si functionare, Curtea
Constitutionala, in exercitarea controlului de constitutionalitate, se pronunta
asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea
legala supusa controlului.
Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizii definitive asupra
constitutionalitatii art. 330, 330^1, 330^2, 330^3 si a art. 330^4 din Codul de
procedura civila, care consacra institutia recursului in anulare, si nu exista
imprejurari noi care sa determine schimbarea solutiei cuprinse in deciziile
anterioare.
Totodata, este de observat ca legiuitorul, prin relativ recenta sa
interventie legislativa - Legea nr. 17/1997 -, nu a socotit necesar sa elimine
dispozitiile legale care reglementeaza institutia recursului in anulare in
procesul civil, operand doar modificarea privind limitarea termenului de
introducere a acestuia.
Constitutia prevede, in art. 125 alin. (3), ca este atributul legii sa
stabileasca procedura de judecata si competenta instantelor judecatoresti.
Curtea Constitutionala nu se poate substitui Parlamentului - unica
autoritate legislativa a tarii, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie -,
pentru a modifica sau completa un text de lege, devenind astfel legislator
pozitiv.
Existenta unei cai de atac, chiar extraordinara, nu inchide accesul la
justitie, asa cum sustine recurentul, din moment ce ea se dezbate in fata
instantei, in cazul de fata, in fata instantei supreme, cu citarea partilor.
Consideratiile recurentului privind abrogarea implicita a textelor din
Codul de procedura civila care reglementeaza recursul in anulare prin
modificarile aduse Legii pentru organizarea judecatoreasca nu pot fi retinute,
deoarece acestea nu reprezinta o problema de constitutionalitate.
Afirmatia ca ar exista o necorelare intre considerentele si dispozitivul
deciziei atacate, deoarece in justificarea solutiei Curtea a apreciat exceptia
ca lipsita de obiect, iar in solutia data a considerat exceptia ca vadit
nefondata, nu poate fi retinuta. Termenul "vadit nefondata" are,
potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, un caracter specific, de
tehnica juridica. Potrivit dispozitiei legale mentionate, vadit nefondata este
solutia pentru respingerea unei exceptii, fara citarea partilor, atunci cand
completul de judecata o considera ca atare. Deci, in sensul Legii nr. 47/1992,
respingerea unei exceptii ca vadit nefondata este si in situatia in care
aceasta este lipsita de obiect, ca in cazul de fata.
Aspectele legate de procedura ce trebuie urmata pentru contestarea deciziei
de pensionare nu tin de contenciosul constitutional, ele fiind de competenta
exclusiva a instantelor judecatoresti.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al
art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Amzuta Constantin impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 331 din 14 iulie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 februarie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu