DECIZIE   Nr. 33 din  6 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a prevederilor art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 215 din 26 aprilie 2001

    Lucian Mihai          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Ioan Muraru           - judecator
    Nicolae Popa          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Romul Petru Vonica    - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a prevederilor art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului, exceptie ridicata de Valer-Vasile Tanalt in Dosarul nr. 386/2000 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la prevederile legale criticate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 386/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a prevederilor art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului, exceptie ridicata de Valer-Vasile Tanalt intr-o cauza penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele legale criticate incalca dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, prin aceea ca incriminarea faptelor cuprinse in art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic nu se face prin lege organica, asa cum prevad aceste dispozitii constitutionale, ci prin acte normative administrative, astfel cum stabilesc art. 107 alin. 1 din Codul silvic si, respectiv, art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993. In consecinta, se considera ca si aceste din urma texte legale "implicit sunt neconstitutionale". Se mai sustine ca expresia "fara drept" "este in vadita contradictie cu prevederile art. 41, mai ales ale art. 41 alin. (2) din Constitutie", care consacra ocrotirea in mod egal a proprietatii, ceea ce presupune ca orice titular al dreptului de proprietate privata sa isi exercite atributele acestui drept conform Constitutiei. Se arata, de asemenea, ca art. 135 din Constitutie statueaza ca proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii, "si atata timp cat nu este demonstrat un interes public, printr-o limitare legislativa, mentinerea sintagmei <<fara drept>> in contextul infractional nu raspunde pretentiilor de garantie oferite proprietatii private". O alta critica de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea "art. 49 din Constitutie si, in general, a art. 41 din Constitutie", in care sens sustinandu-se ca "art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic, prin limitarea (inlaturarea) unui atribut al dreptului de proprietate, restrange liberul exercitiu al acestui drept"; or, "restrangerea unor drepturi se poate face numai in conditiile aratate de art. 49 din Constitutie". In sfarsit, se mai sustine ca textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 41 alin. (5) din Constitutie, motivandu-se ca "Regia autonoma a padurilor nu poate stabili cuantumul unor prejudicii in contul proprietatii private, deoarece art. 41 alin. (5) din Constitutie spune ca despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul, care in acest dosar numai statul nu este [...]".
    Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera exceptia ridicata ca fiind, "evident, nefondata", intrucat "Codul silvic este, indiscutabil, o lege organica, adoptata in conditiile art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, lucru precizat la finele acelui cod". Totodata, instanta de judecata apreciaza ca "Legea nr. 81/1993 nu poate fi considerata ca neconstitutionala, in privinta ei, intr-o serie de aspecte, pronuntandu-se deja chiar Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, decizie definitiva prin nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996". In opinia instantei, referirile autorului exceptiei la discriminarea, prin art. 97 alin. 1 din Codul silvic, a proprietatii private sunt inexacte "in raport cu prevederile art. 41 si 49 din Constitutie si art. 1, 4, 8, 64 si urmatoarele din Legea nr. 26/1996". De asemenea, instanta considera ca "sub aspectele invocate nu trebuie omise nici reglementarile recente ale Ordonantei Guvernului nr. 96/1998, aprobata prin Legea nr. 141/1999 si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000". In concluzie, instanta de judecata considera ca "legiuitorul putea stabili un alt mod de calculare a valorii pagubei si nu cel din art. 97 Cod silvic, asa cum a facut-o prin ordonanta mentionata mai sus (volumul de masa lemnoasa extras prin taiere sau scoatere din radacini de arbori si lastari ...), dar un atare procedeu nu este cenzurabil in conditiile art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, se considera ca "Dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic prevad elementele constitutive ale infractiunilor pe care le reglementeaza" si, in plus, "art. 109 din Codul silvic mentioneaza ca <<Prevederile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedura penala>>". Ca atare, se considera ca, in raport cu aceste prevederi legale, textul de lege criticat prevede "toate conditiile cerute pentru ca faptele respective sa constituie infractiuni". Se mai arata ca, intr-adevar, pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior este stabilit, potrivit legii, de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, dar aceasta determinare se face in baza unei imputerniciri date prin lege organica, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993). In legatura cu acest aspect, se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin deciziile nr. 27 din 23 februarie 1999 si nr. 102 din 29 iunie 1999 a statuat ca prevederile art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic sunt constitutionale. In ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitatii art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993, se arata ca nu sunt indicate dispozitiile constitutionale incalcate, precum si ca prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, ramasa definitiva prin nerecurare, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 5 din Legea nr. 81/1993 sunt constitutionale numai in masura in care prin pret mediu stabilit de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului se intelege pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii faptei, calculat pe baza preturilor negociate, in conditiile legii, precizate in actul de stabilire a pretului mediu.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), dispozitii al caror continut este urmatorul: "Taierea sau scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national sau de pe terenurile cu vegetatie forestiera prevazute la art. 6, daca valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior sau daca valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de 2 ani, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. [...]
    Cand fapta a avut ca urmare o paguba in valoare de peste 50 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani."
    In motivarea acestei exceptii de neconstitutionalitate se invoca incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f), art. 41 alin. (2) si (5), art. 49 si art. 135 alin. (6) din Constitutie, dispozitii al caror continut este urmatorul:
    Art. 72 alin. (3) lit. f)
    "Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    f) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;";
    Art. 41 alin. (2) si (5)
    "(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]
    (5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertati.";
    Art. 135 alin. (6)
    "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Examinand sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca acestea sunt neintemeiate si, in consecinta, urmeaza sa fie respinse.
    I. Printr-o prima critica de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca "incriminarea sau dezincriminarea faptelor cuprinse in art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic se face prin acte administrative, fie ele normative, contrar dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutia Romaniei", dispozitii potrivit carora "Prin lege organica se reglementeaza: [...] f) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;".
    Curtea Constitutionala retine ca aceasta critica nu este intemeiata, intrucat, in realitate, dispozitiile alin. 1 al art. 97 din Codul silvic sunt cele care prevad elementele constitutive ale infractiunii si pedeapsa, iar cele ale alin. 3 din acelasi articol al Codului silvic reglementeaza forma agravanta a infractiunii in functie de cuantumul diferit al prejudiciului, astfel ca sunt compatibile cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie.
    Faptul ca evaluarea prejudiciului se face, conform art. 107 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), prin trimitere la Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului, nu este de natura sa duca la concluzia, sustinuta de autorul exceptiei, ca incriminarea se face "prin acte administrative". Aceasta, chiar daca art. 5 din Legea nr. 81/1993 prevede ca limita valorica a pagubei, in functie de care faptele constituie infractiuni, rezulta din majorarea de 5 ori a pretului mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii, iar pretul se stabileste de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului. Curtea retine ca, in temeiul legii, autoritatea administrativa stabileste doar un pret care, in conditiile economiei de piata si ale unei marcate inflatii, este necesar sa fie modificat periodic cu o anumita frecventa, modificari pe care insa legea nu le poate asigura. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, precum si prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, decizii prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. 1, 2 si 4 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si in cauza de fata, stabilindu-se ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse in aceste decizii isi mentin valabilitatea si in cauza de fata si, in consecinta, sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) urmeaza sa fie respinsa.
    II. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea potrivit careia expresia "fara drept" din cuprinsul art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, care consacra ocrotirea in mod egal a proprietatii, precum si dispozitiile constitutionale ale art. 135 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietatii private. Autorul exceptiei are in vedere imprejurarea ca in cauza arborii ar fi fost taiati pe baza unei intelegeri cu o persoana care avea calitatea de proprietar al fondului forestier.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea retine ca potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar conform alin. (6) al aceluiasi text constitutional, "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". In aplicarea acestor dispozitii constitutionale Codul silvic prevede in titlul III, intitulat "Fondul forestier proprietate privata", reguli stricte cu privire la obligatiile proprietarului de paduri si de alte terenuri din fondul forestier proprietate privata (care fac parte din fondul forestier national) cu privire la obligatia de gospodarire in conformitate cu regimul silvic si cu regulile privind protectia mediului, la respectarea prevederilor amenajamentelor silvice si a permanentei padurii, la obligatia de a recolta numai arbori marcati de personalul silvic, precum si alte obligatii. In consecinta, utilizarea expresiei "fara drept" din cuprinsul textelor criticate pentru neconstitutionalitate nu este de natura sa conduca la concluzia ca textele legale respective ar contraveni dispozitiilor art. 41 din Constitutie, ci, dimpotriva, aceasta formulare da expresie legislativa ideii de limitare a dreptului de proprietate in cazul proprietatii private a persoanelor particulare asupra fondului forestier. In acest sens, sunt edificatoare si dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 141/1999 si republicata, in temeiul art. IV din aceasta lege, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000. Prevederile ordonantei impun si alte limitari ale drepturilor proprietarilor persoane fizice, detinatori de paduri, inclusiv prin stabilirea unor infractiuni ai caror autori pot fi acestia.
    Asa fiind, Curtea retine ca dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), prin utilizarea sintagmei "fara drept", nu incalca prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si nici pe cele ale art. 135 alin. (1).
    In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor alin. (5) al art. 41 din Constitutie, conform carora "Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie", Curtea Constitutionala constata ca aceste dispozitii constitutionale, referindu-se la despagubirile in cazul exproprierilor sau al folosirii subsolului unei proprietati imobiliare pentru lucrari de interes general, nu sunt incidente in cauza, astfel ca nici aceasta critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta.
    III. Un alt motiv de neconstitutionalitate invocat de autorul exceptiei consta in sustinerea potrivit careia textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 49 din Constitutie, referitor la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati".
    Curtea Constitutionala constata ca aceasta sustinere nu poate fi primita, intrucat in cazul de fata nu exista o restrangere a exercitiului dreptului de proprietate, in sensul prevazut de art. 49 din Constitutie, invocat ca fiind incalcat, ci este vorba de o limitare realizata in cadrul constitutional prevazut de art. 41 alin. (1) teza a doua si alin. (6) din Constitutie, limitare privind insusi continutul dreptului de proprietate privata asupra unor terenuri facand parte din fondul national forestier.
    IV. In sfarsit, examinand sustinerea potrivit careia "implicit sunt neconstitutionale si prevederile art. 1, 5 si 8 din Legea nr. 81/1993", in legatura cu dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic, Curtea constata ca, pentru aceleasi considerente expuse la pct. I, nu pot fi retinute nici criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 8 din Legea nr. 81/1993. Aceasta deoarece textele art. 1 si 8 din Legea nr. 81/1993 nu au ca obiect reglementarea unor infractiuni. Astfel, art. 1 din lege prevede ca "Pagubele cauzate prin taierea, scoaterea din radacini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata, in cazul in care prejudiciul este produs prin fapte care constituie contraventii sau infractiuni, se evalueaza in conditiile prevazute in anexa nr. 1 la prezenta lege", iar art. 8 stabileste ca "Guvernul va actualiza, in raport cu evolutia preturilor, valoarea despagubirilor prevazute in anexele la prezenta lege". Rezulta deci ca aceste texte de lege nu contravin dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie si, in consecinta, si acest motiv de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respins.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 5 din Legea nr. 81/1993, Curtea retine ca acest text de lege a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, a fost admisa, in parte, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 81/1993, privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului. Cu acel prilej Curtea a statuat ca "prevederile art. 5 din Legea nr. 81/1993 sunt constitutionale numai in masura in care prin <<pret stabilit de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului>> se intelege pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii faptei, calculat pe baza preturilor negociate, in conditiile legii, precizate in actul de stabilire a pretului mediu". In considerentele deciziei s-a retinut ca pretul mediu nu este "un element constitutiv al infractiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei, in functie de care depinde incriminarea". Totodata, prin Decizia nr. 235 din 20 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie 2000, Curtea Constitutionala a retinut ca, desi Decizia nr. 2/1996 a fost pronuntata anterior aparitiei Legii nr. 26/1996 (Codul silvic), prin care a fost modificat implicit textul art. 5 din Legea nr. 81/1993 (prin art. 107 al noii legi), "aceasta isi mentine actualitatea, deoarece dispozitiile textului de lege criticat au, in continuare, aplicabilitate in ceea ce priveste determinarea competentei autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura de a stabili criterii si cuantumuri pentru evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infractiuni (si contraventii)".
    De asemenea, prin aceeasi decizie Curtea a retinut ca "sunt aplicabile dispozitiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad ca <<Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror constitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale>>, precum si dispozitiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, care stabilesc ca este inadmisibila exceptia contrara prevederilor alin. (3) din acelasi articol".
    Asa fiind, si in prezenta cauza exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 81/1993 urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), precum si a prevederilor art. 1 si art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului, exceptie ridicata de Valer-Vasile Tanalt in Dosarul nr. 386/2000 al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 81/1993, exceptie ridicata in acelasi dosar de catre acelasi autor.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2001.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu