Decizia Nr.326 din 29.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 58.797/3/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.343D/2011.Dezbaterile au avut loc la data de 15 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea până la data de 29 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 58.797/3/2011, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, deoarece executivul îşi arogă dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conţinutul constitutiv al unor infracţiuni prin intermediul hotărârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligativitatea adoptării prin lege organică a infracţiunilor, precum şi la hotărârile Guvernului care se emit pentru organizarea executării legilor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2011 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, precum şi a art. 8 din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, soluţia legislativă anterioară nemaifiind preluată în noile prevederi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 143 alin. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Curtea constată că, în realitate, s-a strecurat o eroare materială în dispozitivul încheierii de sesizare, sens în care obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi pentru completarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, şi care, la momentul sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut:În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a)substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii. Ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011, şi au următorul conţinut:La articolul 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii sau a ministrului administraţiei şi internelor; Curtea constată că în prezenta cauză inculpaţii au fost trimişi în judecată, întrucât au realizat un mecanism de distribuţie în România de droguri de risc şi de mare risc, substanţe care au fost introduse în tabelele-anexă nr. I şi III la Legea nr. 143/2000 prin Hotărârea Guvernului nr. 575/2010 pentru actualizarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a anexei la Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.În aceste condiţii se constată incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, motiv pentru care instanţa de contencios constituţional urmează a se pronunţa asupra textului legal aplicabil cauzei, respectiv art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010.Instanţa de judecată susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate sunt criticate din perspectiva unei contrarietăţi cu Legea fundamentală, constând în aceea că permit incriminarea unor fapte penale prin hotărâri ale Guvernului.O astfel de critică nu poate fi primită pentru următoarele considerente:Legiuitorul delegat, în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la delegarea legislativă, a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 potrivit căreia substanţele din tabelele- anexă la Legea nr. 143/2000 pot fi înscrise, radiate sau transferate dintr-un tabel în altul prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului sănătăţii. O astfel de soluţie s-a impus cu stringenţă ca o necesitate firească de prevenire a pericolului pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante şi substanţe, din cauza intoxicărilor pe care le produc şi riscului de abuz, cu atât mai mult cu cât realitatea socială a dovedit o creştere a numărului de persoane care se prezintă la spital în urma consumului unor asemenea plante şi substanţe. Aşa fiind, Curtea constată că interesul public avut în vedere este mai mult decât evident, constituind prin el însuşi o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Totodată, Curtea mai constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost aprobată prin Legea nr. 92/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, precum şi a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, soluţia aleasă a fost confirmată de puterea legiuitoare care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanţele interzise şi nicidecum de a incrimina. Raţiunea acestei soluţii constă, pe lângă situaţia de faţă, şi în existenţa unor împrejurări ce impun introducerea în legislaţia naţională a interdicţiei unor substanţe ce sunt prevăzute în listele publicate la nivel internaţional, cum este cazul listei publicate de Agenţia Naţională Anti-Doping (a se vedea Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport) sau a Comisiei pentru Stupefiante a Organizaţiei Naţiunilor Unite (a se vedea Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope).De altfel, Curtea constată că o modalitate similară de reglementare nu este inedită, sens în care prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 110 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, a statuat că nu este încălcat principiul legalităţii incriminării, prin aceea că se stabileau limite de pedeapsă diferenţiate în funcţie de preţul mediu al unui cub de masă lemnoasă pe picior, la data săvârşirii faptei. Art. 123 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.De asemenea, soluţii legislative similare se regăsesc şi în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 53 coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, art. 87 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc.Totodată, Curtea constată că în accepţiunea art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, termenul de „lege“ este interpretat în sens substanţial, şi nu formal, fiind astfel o dispoziţie normativă în vigoare ce include şi actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, respectarea oricăror cerinţe calitative de claritate şi previzibilitate vizează definirea infracţiunii, precum şi pedeapsa pentru săvârşirea ei. Or, aceste exigenţe sunt pe deplin satisfăcute, faptele antisociale şi pedepsele corelative regăsindu-se în corpul Legii nr. 143/2000.Totuşi, ţinând seama de sistemul juridic românesc, Curtea găseşte că un atare mod de legiferare ar trebui evitat, pentru că poate avea repercusiuni iremediabile cu privire la precizia, claritatea, previzibilitatea şi accesibilitatea normelor de incriminare.Toate aceste argumente constituie motive suficiente de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, neputându-se reţine că prin modificarea unor tabele-anexă la o lege organică se încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2011, soluţia legislativă criticată fiind astfel înlăturată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) teza a doua din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 58.797/3/2011.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru