DECIZIE   Nr. 326 din 11 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 732 din 20 octombrie 2003

    Costica Bulai            - presedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, exceptie ridicata de Asociatia "Figaro-Potra" din Alba Iulia in Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecatoriei Alba Iulia.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 23 alin. (8) si art. 130 alin. (1) din Constitutie. Se arata ca nu poate fi retinuta obligatia Ministerului Public de a sesiza instanta judecatoreasca cu privire la fapta ilicita a asociatiei, atunci cand realizarea scopului se face prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice, rolul activ al procurorului manifestandu-se cu predilectie in materie penala.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 6.426/2002, Judecatoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, exceptie ridicata de Asociatia "Figaro-Potra" din Alba Iulia.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 incalca prevederile art. 130 din Constitutie, intrucat se apreciaza ca in cazul in care persoanele interesate de dizolvarea unei asociatii au indicii ca membrii unei asociatii desfasoara o activitate ilicita, acestea sunt obligate sa sesizeze de indata pe procuror sau organele de cercetare penala, potrivit art. 227 din Codul de procedura penala.
    De asemenea, se mai arata ca este inadmisibil ca o instanta civila sa constate si sa sanctioneze savarsirea unor fapte penale in absenta hotararii definitive de condamnare pronuntate de instanta penala, incalcand in acest mod prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie.
    Judecatoria Alba Iulia arata ca argumentarea autoarei exceptiei pleaca de la o confuzie facuta intre notiunea de ilicit si cea de ilicit penal, in opinia instantei fiind de fapt vorba de un raport de la gen la specie, penale constituind doar o parte din faptele care contravin unor dispozitii legale si care pot fi apreciate ca fiind ilicite.
    Prin urmare, Ministerul Public nu trebuie sesizat pentru orice activitate ilicita, ci numai in situatia comiterii unei infractiuni, asa cum rezulta din prevederile art. 227 din Codul de procedura penala.
    Pe de alta parte, textul de lege criticat nu obliga judecatorii sa incalce ordinea de drept, prezumandu-i vinovati pe membrii asociatiei, deoarece ipoteza de reglementare a articolului are in vedere scopul si activitatea asociatiei, deci a unei persoane juridice care nu raspunde penal. De altfel, daca membrii asociatiei ar atrage incidenta textului criticat, comitand fapte penale, nu poate fi pusa in discutie incompatibilitatea dintre art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 si dispozitia constitutionala prevazuta de art. 23 alin. (8), intrucat autorii infractiunilor ar urma sa fie urmariti si judecati pentru faptele lor, iar cauza, care ar avea ca obiect dizolvarea asociatiei, ar putea fi suspendata in baza art. 244 pct. 2 din Codul de procedura civila, pana la solutionarea cauzei penale respective.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca, in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, scopul pe care si l-a propus asociatia nu poate fi ilicit sau contrar ordinii publice, intrucat aceasta nu ar putea fi inscrisa in Registrul asociatiilor si fundatiilor si nu ar dobandi personalitate juridica. Fata de necesitatea respectarii ordinii de drept si a ocrotirii interesului public, intereseaza nu doar ca scopul, ci si ca mijloacele folosite pentru realizarea acestuia sa fie licite si conforme ordinii publice. Daca, pentru realizarea scopului, se utilizeaza mijloace ilicite sau potrivnice ordinii publice, orice persoana interesata se poate adresa instantei judecatoresti cu o cerere prin care sa solicite dizolvarea asociatiei. In acest context, prezumtia de nevinovatie, statuata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, nu este incidenta, deoarece ne aflam in prezenta unei situatii ilicite, si nu a unei activitati infractionale, iar atributiile Ministerului Public, prevazute de art. 130 alin. (1) din Constitutie, nu sunt afectate.
    In acelasi timp, chiar si in cazul in care membrii asociatiei au comis fapte penale, nu se incalca art. 23 alin. (8) din Constitutie, autorii infractiunilor urmand a fi urmariti si judecati pentru faptele lor, iar cauza civila care are ca obiect dizolvarea asociatiei poate fi suspendata pana la solutionarea cauzei penale.
    Se apreciaza, in concluzie, ca dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 sunt constitutionale.
    Guvernul arata ca raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o componenta a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale. Referitor la raspunderea juridica, aceasta se manifesta sub mai multe modalitati. In privinta raspunderii civile, aceasta se concretizeaza, de regula, intr-o obligatie de despagubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicita. Raspunderea civila poate sa existe singura sau se poate cumula cu alte forme de raspundere, de exemplu, cu raspunderea penala; in cazul cumulului de raspunderi, fiecare dintre acestea isi pastreaza caracterul propriu si actioneaza in formele sale specifice. Este posibil ca fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu sa fie, in acelasi timp, si infractiune sau abatere administrativa, ceea ce inseamna ca, in acelasi timp cu pedeapsa prevazuta de lege, faptuitorului i se va aplica si sanctiunea civila a obligarii la plata despagubirilor. Asocierea celor doua sanctiuni nu duce nici la confundarea acestora, prin pierderea individualitatii, nici la modificarea naturii lor juridice.
    Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu contravine art. 130 din Constitutie, ci este conform acestuia. Obligativitatea sesizarii de catre reclamanti mai intai a Ministerului Public, in cazul savarsirii de catre membrii asociatiei a unei activitati ilicite, nu poate fi retinuta, deoarece textul se refera la scopul sau activitatea ilicita a asociatiei, iar nu la fapte determinate ale asociatilor.
    Procurorul poate interveni in procesul civil atunci cand se apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si cand legea prevede expres acest lucru. In ceea ce priveste notiunea de ilicit in dreptul civil, aceasta difera de cea de ilicit penal si numai in cazul in care instanta retine existenta acestuia din urma, poate sesiza reprezentantul Ministerului Public.
    Se mai arata ca sustinerea autorului exceptiei referitoare la obligativitatea sesizarii Ministerului Public, in cazul unor activitati cu caracter ilicit desfasurate de membrii unei asociatii, pune in discutie o problema de aplicare a legii, fapt ce exceda competentei Curtii Constitutionale.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate fata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, se apreciaza ca acestea nu sunt incidente si nu au relevanta in cauza.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Textul legal criticat are urmatorul continut:
    - Art. 56 alin. (1) lit. b): "Asociatia se dizolva, prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate: [...]
    b) cand realizarea scopului este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice".
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale:
    - Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata".
    - Art. 130 alin. (1): "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, intrucat autorul porneste de la o premisa gresita, punand semnul egalitatii intre doua notiuni intre care exista o evidenta deosebire de sfera: notiunea generica de ilicit, cu o sfera atotcuprinzatoare, in care sunt incluse toate manifestarile contrare normelor legale imperative, indiferent de domeniul de incidenta, si notiunea de ilicit penal, in a carei arie de reglementare, mult mai restransa si care se subsumeaza sferei notiunii generice de ilicit, sunt incluse exclusiv manifestarile pe care normele de drept penal le califica expres si limitativ ca fiind infractiuni.
    Acreditarea, voluntara sau involuntara, a acestei confuzii ii permite autorului exceptiei sa isi argumenteze critica prin raportare la textele constitutionale mentionate, apreciind ca norma legala dedusa controlului contravine prezumtiei de nevinovatie si, totodata, eludeaza rolul Ministerului Public, care ar fi trebuit sesizat in prealabil in legatura cu activitatile ilicite desfasurate de asociatie, potrivit art. 227 din Codul de procedura penala.
    Or, tinand seama de cele aratate si avand in vedere ca sanctiunea instituita prin reglementarea legala in cauza priveste asociatiile, asadar subiecte colective de drept care, cel putin de lege lata, nu pot avea calitatea de subiecte active ale ilicitului penal, normele constitutionale de referinta nu sunt incidente si, in consecinta, nu se poate retine nici o incalcare a lor.
    In ipoteza in care "mijloacele ilicite", in formula textului legal criticat, ar fi constitutive de infractiuni, persoanele fizice, membri ai organului de conducere, care, in aceasta calitate, le-au utilizat, urmeaza sa raspunda penal, faptele lor antrenand, totodata, incidenta reglementarii legale in cauza. Fara indoiala ca, intr-o atare ipoteza, hotararea judecatoreasca de dizolvare a asociatiei va fi subsecventa hotararii de condamnare, solutie principiala careia textul legal criticat nu-i opune nici un fine de neprimire.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, exceptie ridicata de Asociatia "Figaro-Potra" din Alba Iulia in Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecatoriei Alba Iulia.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 septembrie 2003.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu