DECIZIE Nr. 326 din 11 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin.
(1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si
fundatii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 732 din 20 octombrie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000,
exceptie ridicata de Asociatia "Figaro-Potra" din Alba Iulia in
Dosarul nr. 6.426/2002 al Judecatoriei Alba Iulia.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege
criticat nu contravine prevederilor art. 23 alin. (8) si art. 130 alin. (1) din
Constitutie. Se arata ca nu poate fi retinuta obligatia Ministerului Public de
a sesiza instanta judecatoreasca cu privire la fapta ilicita a asociatiei,
atunci cand realizarea scopului se face prin mijloace ilicite sau contrare
ordinii publice, rolul activ al procurorului manifestandu-se cu predilectie in
materie penala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 6.426/2002,
Judecatoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta
Guvernului nr. 26/2000, exceptie ridicata de Asociatia "Figaro-Potra"
din Alba Iulia.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 56 alin.
(1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 incalca prevederile art. 130
din Constitutie, intrucat se apreciaza ca in cazul in care persoanele
interesate de dizolvarea unei asociatii au indicii ca membrii unei asociatii
desfasoara o activitate ilicita, acestea sunt obligate sa sesizeze de indata pe
procuror sau organele de cercetare penala, potrivit art. 227 din Codul de
procedura penala.
De asemenea, se mai arata ca este inadmisibil ca o instanta civila sa
constate si sa sanctioneze savarsirea unor fapte penale in absenta hotararii
definitive de condamnare pronuntate de instanta penala, incalcand in acest mod
prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de
nevinovatie.
Judecatoria Alba Iulia arata ca argumentarea autoarei exceptiei pleaca de
la o confuzie facuta intre notiunea de ilicit si cea de ilicit penal, in opinia
instantei fiind de fapt vorba de un raport de la gen la specie, penale constituind
doar o parte din faptele care contravin unor dispozitii legale si care pot fi
apreciate ca fiind ilicite.
Prin urmare, Ministerul Public nu trebuie sesizat pentru orice activitate
ilicita, ci numai in situatia comiterii unei infractiuni, asa cum rezulta din
prevederile art. 227 din Codul de procedura penala.
Pe de alta parte, textul de lege criticat nu obliga judecatorii sa incalce
ordinea de drept, prezumandu-i vinovati pe membrii asociatiei, deoarece ipoteza
de reglementare a articolului are in vedere scopul si activitatea asociatiei,
deci a unei persoane juridice care nu raspunde penal. De altfel, daca membrii
asociatiei ar atrage incidenta textului criticat, comitand fapte penale, nu
poate fi pusa in discutie incompatibilitatea dintre art. 56 alin. (1) lit. b)
din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 si dispozitia constitutionala prevazuta de
art. 23 alin. (8), intrucat autorii infractiunilor ar urma sa fie urmariti si
judecati pentru faptele lor, iar cauza, care ar avea ca obiect dizolvarea asociatiei,
ar putea fi suspendata in baza art. 244 pct. 2 din Codul de procedura civila,
pana la solutionarea cauzei penale respective.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca, in conformitate cu
prevederile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000, scopul pe care si l-a propus
asociatia nu poate fi ilicit sau contrar ordinii publice, intrucat aceasta nu
ar putea fi inscrisa in Registrul asociatiilor si fundatiilor si nu ar dobandi
personalitate juridica. Fata de necesitatea respectarii ordinii de drept si a
ocrotirii interesului public, intereseaza nu doar ca scopul, ci si ca
mijloacele folosite pentru realizarea acestuia sa fie licite si conforme
ordinii publice. Daca, pentru realizarea scopului, se utilizeaza mijloace
ilicite sau potrivnice ordinii publice, orice persoana interesata se poate
adresa instantei judecatoresti cu o cerere prin care sa solicite dizolvarea
asociatiei. In acest context, prezumtia de nevinovatie, statuata de art. 23
alin. (8) din Constitutie, nu este incidenta, deoarece ne aflam in prezenta
unei situatii ilicite, si nu a unei activitati infractionale, iar atributiile
Ministerului Public, prevazute de art. 130 alin. (1) din Constitutie, nu sunt
afectate.
In acelasi timp, chiar si in cazul in care membrii asociatiei au comis
fapte penale, nu se incalca art. 23 alin. (8) din Constitutie, autorii
infractiunilor urmand a fi urmariti si judecati pentru faptele lor, iar cauza
civila care are ca obiect dizolvarea asociatiei poate fi suspendata pana la
solutionarea cauzei penale.
Se apreciaza, in concluzie, ca dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. b) din
Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 sunt constitutionale.
Guvernul arata ca raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii
este o componenta a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru
faptele sale. Referitor la raspunderea juridica, aceasta se manifesta sub mai
multe modalitati. In privinta raspunderii civile, aceasta se concretizeaza, de
regula, intr-o obligatie de despagubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat
prin fapta ilicita. Raspunderea civila poate sa existe singura sau se poate
cumula cu alte forme de raspundere, de exemplu, cu raspunderea penala; in cazul
cumulului de raspunderi, fiecare dintre acestea isi pastreaza caracterul
propriu si actioneaza in formele sale specifice. Este posibil ca fapta ilicita
cauzatoare de prejudiciu sa fie, in acelasi timp, si infractiune sau abatere
administrativa, ceea ce inseamna ca, in acelasi timp cu pedeapsa prevazuta de
lege, faptuitorului i se va aplica si sanctiunea civila a obligarii la plata
despagubirilor. Asocierea celor doua sanctiuni nu duce nici la confundarea
acestora, prin pierderea individualitatii, nici la modificarea naturii lor
juridice.
Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000
este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu contravine art.
130 din Constitutie, ci este conform acestuia. Obligativitatea sesizarii de
catre reclamanti mai intai a Ministerului Public, in cazul savarsirii de catre
membrii asociatiei a unei activitati ilicite, nu poate fi retinuta, deoarece
textul se refera la scopul sau activitatea ilicita a asociatiei, iar nu la
fapte determinate ale asociatilor.
Procurorul poate interveni in procesul civil atunci cand se apreciaza ca
este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor
cetatenilor, precum si cand legea prevede expres acest lucru. In ceea ce
priveste notiunea de ilicit in dreptul civil, aceasta difera de cea de ilicit
penal si numai in cazul in care instanta retine existenta acestuia din urma,
poate sesiza reprezentantul Ministerului Public.
Se mai arata ca sustinerea autorului exceptiei referitoare la
obligativitatea sesizarii Ministerului Public, in cazul unor activitati cu
caracter ilicit desfasurate de membrii unei asociatii, pune in discutie o
problema de aplicare a legii, fapt ce exceda competentei Curtii
Constitutionale.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate
fata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, se apreciaza ca acestea nu sunt
incidente si nu au relevanta in cauza.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 56 alin. (1)
lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si
fundatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 31
ianuarie 2000. Textul legal criticat are urmatorul continut:
- Art. 56 alin. (1) lit. b): "Asociatia se dizolva, prin hotarare
judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate: [...]
b) cand realizarea scopului este urmarita prin mijloace ilicite sau
contrare ordinii publice".
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile constitutionale ale:
- Art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata".
- Art. 130 alin. (1): "In activitatea judiciara, Ministerul Public
reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum
si drepturile si libertatile cetatenilor".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, intrucat autorul porneste de la o premisa gresita, punand
semnul egalitatii intre doua notiuni intre care exista o evidenta deosebire de
sfera: notiunea generica de ilicit, cu o sfera atotcuprinzatoare, in care sunt
incluse toate manifestarile contrare normelor legale imperative, indiferent de
domeniul de incidenta, si notiunea de ilicit penal, in a carei arie de
reglementare, mult mai restransa si care se subsumeaza sferei notiunii generice
de ilicit, sunt incluse exclusiv manifestarile pe care normele de drept penal
le califica expres si limitativ ca fiind infractiuni.
Acreditarea, voluntara sau involuntara, a acestei confuzii ii permite
autorului exceptiei sa isi argumenteze critica prin raportare la textele
constitutionale mentionate, apreciind ca norma legala dedusa controlului
contravine prezumtiei de nevinovatie si, totodata, eludeaza rolul Ministerului
Public, care ar fi trebuit sesizat in prealabil in legatura cu activitatile
ilicite desfasurate de asociatie, potrivit art. 227 din Codul de procedura
penala.
Or, tinand seama de cele aratate si avand in vedere ca sanctiunea
instituita prin reglementarea legala in cauza priveste asociatiile, asadar
subiecte colective de drept care, cel putin de lege lata, nu pot avea calitatea
de subiecte active ale ilicitului penal, normele constitutionale de referinta
nu sunt incidente si, in consecinta, nu se poate retine nici o incalcare a lor.
In ipoteza in care "mijloacele ilicite", in formula textului
legal criticat, ar fi constitutive de infractiuni, persoanele fizice, membri ai
organului de conducere, care, in aceasta calitate, le-au utilizat, urmeaza sa
raspunda penal, faptele lor antrenand, totodata, incidenta reglementarii legale
in cauza. Fara indoiala ca, intr-o atare ipoteza, hotararea judecatoreasca de
dizolvare a asociatiei va fi subsecventa hotararii de condamnare, solutie
principiala careia textul legal criticat nu-i opune nici un fine de neprimire.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin.
(1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, exceptie ridicata de
Asociatia "Figaro-Potra" din Alba Iulia in Dosarul nr. 6.426/2002 al
Judecatoriei Alba Iulia.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 septembrie 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu