HOTARARE Nr.
1069 din 5 septembrie 2007
privind aprobarea Strategiei
energetice a Romaniei pentru perioada 2007-2020
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 781 din 19 noiembrie 2007
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 4 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 13/2007,
cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă Strategia energetică a României
pentru perioada 2007-2020, prevăzută în anexa care face parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 2. - (1) In termen de 90
de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Ministerul Economiei şi
Finanţelor împreună cu Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile vor asigura
elaborarea evaluării de mediu în ceea ce priveşte
Strategia energetică a României pentru perioada
2007-2020, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004
privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri
şi programe.
(2) Concluziile evaluării de mediu elaborate potrivit
alin. (1) vor face parte integrantă din Strategia energetică a României pentru
perioada 2007-2020.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Ministrul internelor şi reformei administrative,
Cristian David
Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,
Attila Korodi
p. Secretarul de stat al Departamentului pentru Afaceri
Europene,
Aurel Ciobanu-Dordea
ANEXĂ
STRATEGIA ENERGETICĂ A ROMÂNIEI PENTRU PERIOADA
2007-2020
CAPITOLUL 1
Obiective strategice
1.1. Obiectivul general al strategiei
Obiectivul general al strategiei sectorului energetic
îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe
termen mediu şi lung, la un preţ cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne
de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, în condiţii de calitate,
siguranţă în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile.
1.2. Obiective
strategice Siguranţă energetică
• Creşterea siguranţei energetice prin asigurarea
necesarului de resurse energetice şi limitarea dependenţei de resursele
energetice de import
• Diversificarea surselor de import, a resurselor
energetice şi a rutelor de transport al acestora
• Creşterea nivelului de adecvanţă a reţelelor
naţionale de transport al energiei electrice, gazelor naturale şi petrolului
• Protecţia infrastructurii critice
Dezvoltare durabilă
• Creşterea eficienţei energetice
• Promovarea producerii energiei pe bază de resurse
regenerabile
• Promovarea producerii de energie electrică şi
termică în centrale cu cogenerare, în special în instalaţii de cogenerare de
înaltă eficienţă
• Susţinerea activităţilor de Cercetare-dezvoltare şi
diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile
• Reducerea impactului negativ al sectorului energetic
asupra mediului înconjurător
• Utilizarea raţională şi eficientă a resurselor
energetice primare
Competitivitate
• Dezvoltarea pieţelor concurentiale de energie
electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de
emisii ale gazelor cu efect de seră şi servicii energetice
• Liberalizarea tranzitului de energie şi asigurarea
accesului permanent şi nediscriminatoriu al participanţilor la piaţă la
reţelele de transport, distribuţie şi interconexiunile internaţionale
• Continuarea procesului de
restructurare şi privatizare în sectoarele energiei electrice, termice şi al
gazelor naturale
• Continuarea procesului de restructurare pentru
sectorul de lignit, în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe piaţa
de capital
CAPITOLUL 2
Context internaţional
2.1. Evoluţii şi provocări globale în sectorul
energetic
Intr-o economie din ce în ce
mai globalizată, strategia energetică a unei ţări se realizează în contextul
evoluţiilor şi schimbărilor care au loc pe plan mondial.
Cererea totală de energie în
2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va fi cu
circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de
petrol pot susţine un nivel actual de consum doar până în anul 2040, iar cele
de gaze naturale până în anul 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă
asigură o perioadă de peste 200 de ani, chiar la o creştere a nivelului de
exploatare. Previziunile indică o creştere economică, ceea ce va implica un
consum sporit de resurse energetice.
Din punctul de vedere al structurii consumului de energie primară la nivel mondial, evoluţia şi
prognoza de referinţă realizată de Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA)
evidenţiază pentru următoarea decadă o creştere mai rapidă a ponderii surselor
regenerabile, dar şi a gazelor naturale.
Se estimează că aproximativ un sfert din nevoile de
resurse energetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare de
cărbune. Concomitent cu creşterea consumului de energie va creşte şi consumul
de cărbune. Datele centralizate de Consiliul Mondial al Energiei (CME) arată o
creştere cu aproape 50% a extracţiei de cărbune la nivel mondial în anul 2005
faţă de anul 1980.
In figura 2.1 este evidenţiată evoluţia cererii de
energie, la nivel mondial.
Sursa: WEO 2006, OECD/IEA 2006
Figura 2.1. Evoluţia cererii
mondiale de energie Creşterea cererii de energie, combinată cu factori geopolitici,
în special situaţia din Orientul Mijlociu, au determinat în prima decadă a
secolului XXI creşterea preţului ţiţeiului, care a indus şi creşteri ale
preţurilor gazelor naturale. Un alt factor care a determinat creşterea preţului
la produse petroliere pe plan mondial a fost lipsa capacităţilor de rafinare,
problemă care necesită identificarea unor soluţii pe termen mediu şi lung. La
toate acestea s-a adăugat şi tendinţa manifestată de unele state de
suplimentare a stocurilor pentru a face faţă situaţiilor de criză. Elementele
de mai sus stau la baza reorientării politicilor energetice ale ţărilor care
sunt net importatoare de energie, în sensul creşterii atenţiei acordate
resurselor regenerabile de energie şi îmbunătăţirii eficienţei energetice.
Totodată, se reevaluează oportunitatea închiderii unor centrale nucleare într-o
serie de ţări care si-au propus încetarea producerii de energie electrică în
astfel de centrale.
2.2. Politica energetică a Uniunii Europene
In conformitate cu Noua Politică Energetică a Uniunii
Europene (UE) [1] elaborată în anul 2007, energia este un element esenţial al
dezvoltării la nivelul Uniunii. Dar, în aceeaşi măsură, este o provocare în
ceea ce priveşte impactul sectorului energetic asupra schimbărilor climatice, a
creşterii dependenţei de importul de resurse energetice, precum şi a creşterii
preţului energiei. Pentru depăşirea acestor provocări, Comisia Europeană (CE)
consideră absolut necesar ca UE să promoveze o politică energetică comună,
bazată pe securitate energetică, dezvoltare durabilă şi competitivitate.
In ceea ce priveşte securitatea alimentării cu resurse
energetice, UE se aşteaptă ca dependenţa de importul de gaze naturale să crească de la 57% la ora
actuală la 84% în anul 2030, iar pentru petrol, de la 82% la 93%, pentru
aceeaşi perioadă.
In ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, trebuie
remarcat faptul că în anul 2007 sectorul energetic este, la nivelul UE, unul
din principalii producători de gaze cu efect de seră. In cazul neluării unor
măsuri drastice la nivelul UE, în ritmul actual de evoluţie a consumului de
energie şi la tehnologiile existente în anul 2007, emisiile de gaze cu efect de
seră vor creşte la nivelul UE cu circa 5% şi la nivel global cu circa 55% până
în anul 2030. Energia nucleară reprezintă în acest moment în Europa una dintre
cele mai mari surse de energie fără emisii de CO2. Centralele nucleare asigură în anul 2007 o treime din producţia
de electricitate din Uniunea Europeană, având astfel o contribuţie reală la
dezvoltarea durabilă.
In ceea ce priveşte competitivitatea, piaţa internă de
energie a UE asigură stabilirea unor preţuri corecte şi competitive la energie,
stimulează economisirea de energie şi atrage investiţii în sector.
UE este tot mai expusă la instabilitatea şi creşterea preţurilor
de pe pieţele internaţionale de energie, precum şi la consecinţele faptului că
rezervele de hidrocarburi ajung treptat să fie monopolizate de un număr
restrâns de deţinători. Efectele posibile sunt semnificative: de exemplu, în
cazul în care preţul petrolului ar creşte până la 100 USD/baril în anul 2030,
importul de energie în UE-27 ar costa circa 170 de miliarde EUR, ceea ce
înseamnă o valoare de 350 EUR/an pentru fiecare cetăţean al UE.
Comisia Europeană propune în setul de documente care
reprezintă Noua Politică Energetică a UE următoarele obiective:
• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%
până în anul 2020, în comparaţie cu cele din anul 1990;
• creşterea ponderii surselor regenerabile de energie
în totalul mixului energetic, de la mai puţin de 7% în anul 2006 la 20% din
totalul consumului de energie al UE până în 2020;
• creşterea ponderii biocarburanţilor la cel puţin 10%
din totalul conţinutului energetic al carburanţilor utilizaţi în transport în
anul 2020;
• reducerea consumului global de energie primară cu
20% până în anul 2020.
La 19 octombrie 2006, CE a adoptat Planul de acţiune
privind eficienţa energetică, aferent Directivei 2006/32/CE privind eficienţa
energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice, care cuprinde
măsuri datorită cărora UE ar putea face progrese vizibile în direcţia
îndeplinirii principalului său obiectiv, şi anume reducerea consumului său
global de energie primară cu 20% până în 2020 [3]. Implementarea cu succes a
acestui plan s-ar materializa la nivelul UE într-o reducere a consumului
energetic în anul 2020 cu circa 13% faţă de prezent (2007). Pentru aceasta sunt
necesare eforturi deosebite în schimbări de mentalităţi şi comportament şi mai
ales investiţii suplimentare.
In anexa nr. 1 sunt prezentate datele referitoare la
producţia de energie electrică pentru perioada 2005-2030 utilizate în analiza
efectuată de către CE pentru documentul de politică energetică.
Promovarea surselor energetice regenerabile
Evaluarea CE realizată în 2007 privind progresele
făcute în dezvoltarea surselor regenerabile de energie, denumite în continuare SRE, a ajuns la următoarele concluzii:
• La nivel comunitar, s-a stabilit ca până în 2010 un procent de 21% energie electrică produsă în
statele membre UE să provină din surse regenerabile de energie. Acest obiectiv
a fost prevăzut de Directiva 2001/77/CE privind promovarea energiei electrice
produse din surse regenerabile de energie, care stabileşte obiective naţionale
diferenţiate. Având în vedere politicile actuale şi eforturile realizate, se
aşteaptă atingerea unei ponderi
de 19% până în anul 2010. In acest context, UE, după toate probabilităţile, îşi
va atinge obiectivele privind energia regenerabilă stabilite pentru anul 2010.
• Hidrocentralele de mică şi mare capacitate reprezintă
încă cea mai importantă sursă de producere de energie electrică din surse
regenerabile, contribuind cu 10% la consumul total de energie electrică în anul 2005.
• UE rămâne liderul mondial în ceea ce priveşte
energia eoliană, deţinând 60% din producţia mondială de energie electrică din
această sursă. Din anul 2000 până în anul 2007, capacitatea de producere a
energiei electrice din sursă eoliană a crescut cu mai
mult de 150% în UE.
• Energia din biomasă constituie 2% din consumul total
de energie electrică al UE. Producţia totală de biomasă a crescut cu 18% în
2002, 13% în 2003, 19% în 2004 şi 23% în 2005.
• Puterea fotovoltaică totală instalată în UE a
înregistrat o continuă creştere în ultimii 5 ani, cu o rată de creştere anuală
medie de 70%.
• In privinţa progreselor înregistrate de statele
membre (UE 25) în utilizarea surselor regenerabile de energie, 9 state membre
au înregistrat progrese semnificative în domeniu, iar 11 state membre nu au
realizat ţintele propuse.
• Raportul cuprinde de asemenea un număr de 8 acţiuni
recomandate de Comisie, printre care implementarea Directivei privind energia
electrică produsă din surse regenerabile de energie, înlăturarea barierelor
administrative, îmbunătăţirea schemelor-suport, implementarea Planului de
acţiune privind biomasa, elaborarea unui nou cadru legislativ pentru promovarea
surselor regenerabile de energie.
In privinţa evoluţiei SRE pentru producerea căldurii:
- aplicaţiile solar-termice progresează. Noile
reglementări pentru clădiri au adus un plus de interes în privinţa utilizării
acestor surse;
- ţinta pentru biomasa solidă nu este sigur că va fi
îndeplinită. Creşterea substanţială ce s-a observat după anul 2004, prin
apariţia Planului de acţiuni pentru biomasă din decembrie 2005 [2], arată că,
în ciuda unor întârzieri, este încă posibil de îndeplinit ţinta propusă.
Plantaţiile de culturi energetice nu s-au dezvoltat conform aşteptărilor. In
schimb se dezvoltă o piaţă de transfer a biomasei din Europa centrală şi de est
către ţările din vestul Europei. Pentru noile ţări admise în UE se observă o
creştere importantă în valorificarea biomasei, sprijinită într-o anumită măsură
de fondurile structurale. In multe situaţii este vorba de înlocuirea gazului
natural pentru încălzire cu biomasă;
- utilizarea energiei geotermale şi a celei bazate pe
biogaz se dezvoltă lent.
CAPITOLUL 3
Situaţia actuală a sectorului energetic
3.1. Potenţialul naţional de resurse energetice
România dispune de o gamă diversificată, dar redusă
cantitativ de resurse de energie primară: ţiţei, gaze naturale, cărbune,
minereu de uraniu, precum şi de un potenţial valorificabil de resurse
regenerabile important.
Resurse energetice epuizabile
Zăcămintele de hidrocarburi sunt limitate, pe fondul
unui declin al producţiei interne şi în condiţiile în care nu au mai fost
identificate noi zăcăminte cu potenţial important. Rezervele actuale de ţiţei
sunt estimate la 73,7 milioane tone. Producţia anuală de ţiţei a scăzut de la
14,7 milioane tone în 1976 (anul cu producţia de vârf) la 5 milioane tone în
2006.
Zăcămintele de gaze naturale sunt de asemenea limitate,
iar după 1990 producţia internă este în declin. Rezervele actuale de gaze
naturale sunt estimate la 184,9 miliarde m3. Producţia anuală de gaze naturale a fost de 12,3 miliarde m3 în anul 2006, ceea ce a reprezentat
69% din consumul naţional anual total de gaze naturale.
Resursele de huilă din România cunoscute sunt de 755
milioane tone, din care exploatabile în perimetre
concesionate, 105 milioane tone.
Resursele de lignit din România sunt estimate la 1.490
milioane tone, din care exploatabile în perimetre concesionate, 445 milioane
tone. Resursele amplasate în perimetre noi, neconcesionate,
sunt de 1.045 milioane tone. Din rezervele de 1.045 milioane tone lignit din
bazinul minier al Olteniei, 820 milioane tone aferente perimetrelor noi sunt
amplasate în continuitatea perimetrelor concesionate, prezentând cele mai
favorabile condiţii de valorificare, prin extinderea
concesiunilor.
Deoarece zăcământul de lignit din Oltenia este format
din 1-8 straturi de cărbune exploatabile, valorificarea superioară a acestora
impune adoptarea urgentă a unor reglementări care să garanteze exploatarea
raţională în condiţii de siguranţă totală (pierderi minime) şi în condiţii de
eficientă.
Rezervele de minereu existente şi exploatabile asigură
cererea de uraniu natural până la nivelul anului 2017 pentru funcţionarea a
două unităţi nuclearoelectrice pe amplasamentul Cernavodă. Potenţialele noi
perimetre de zăcăminte de minereu de uraniu nu pot modifica semnificativ acesta
situaţie, ceea ce impune adoptarea unor măsuri specifice pentru asigurarea
resurselor de uraniu natural conform necesarului rezultat din programul de dezvoltare a energeticii nucleare.
In tabelul 3.1 este prezentată situaţia resurselor
naţionale de energie primară.
|
Resurse purtatoare energie primara
|
Rezerve
|
Producţie anuală estimata
|
Perioada estimată de asigurare
|
|
Rezerve
|
Exploatabile concesionate
|
In perimetre noi
|
Rezerve geologice
|
Rezerve exploatabile concesionate
|
In perimetre noi
|
|
Mil. tone 1)
|
Mil. tep
|
Mil. tone 1)
|
Mil. tep
|
|
Mil. tep
|
Mil. Tone 1)
|
Ani
|
Ani
|
Ani
|
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9 = 2/8
|
10 = 4/8
|
11=6/8
|
|
Cărbune
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
-huilă
|
755
|
422
|
105
|
38,8
|
|
|
3.3
|
229
|
32
|
|
|
- lignit
|
1490
|
276
|
445
|
82,4
|
1045
|
133
|
32
|
47
|
14
|
33
|
|
Ţiţei
|
74
|
72
|
|
|
|
|
5,2
|
14
|
|
|
|
Gaz natural
|
185
|
159
|
|
|
|
|
12,5
|
15
|
|
|
|
Uraniu2)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1)exclusiv gaze naturale, exprimate
in mld. Mc
|
|
2)date cu caracter special
|
|
3)durata de acordare a unei concesiun este de cel puţin 2 ani, iar deschiderea unui
perimetru la capacitatea proiectată poate
|
In tabelul 3.2 este prezentată estimarea evoluţiei
rezervelor naţionale de ţiţei şi gaze naturale în perioada 2006-2020. Sunt
luate în considerare exclusiv rezervele cunoscute şi economic a fi valorificate utilizând tehnologiile
actuale. Este de aşteptat ca identificarea de noi zăcăminte şi dezvoltarea
tehnologică să se manifeste în timp în sensul creşterii valorilor din tabel.
Tabelul 3.2. Evoluţia rezervelor naţionale de ţiţei şi
gaze naturale - estimare ANRM
|
ESTIMAREA EVOLUŢIEI REZERVELOR NAŢIONALE DE ŢIŢEI ŞI GAZE
NATURALE PÂNĂ ÎN ANUL 2020
|
|
Anul
|
Ţiţei
- milioane tone -
|
Gaze naturale
- miliarde m3 -
|
|
2006
|
80
|
170
|
|
2007
|
76
|
162
|
|
2008
|
72
|
155
|
|
2009
|
68
|
148
|
|
2010
|
64
|
141
|
|
2011
|
60
|
134
|
|
2012
|
56
|
127
|
|
2013
|
52
|
120
|
|
2014
|
48
|
114
|
|
2015
|
45
|
107
|
|
2016
|
41
|
101
|
|
2017
|
38
|
95
|
|
2018
|
34
|
89
|
|
2019
|
31
|
83
|
|
2020
|
28
|
77
|
|
Premise avute în vedere în cadrul estimării
|
Datorită depletării zăcămintelor, producţia de ţiţei poate
înregistra scăderi anuale de 2-4%. Gradul de înlocuire a rezervelor
exploatate nu va depăşi 15-20%.
|
Datorită depletării zăcămintelor, producţia de gaze poate
înregistra scăderi anuale de 2-5%. Gradul de înlocuire a rezervelor
exploatate se va situa între 15-30%.
|
Resurse energetice regenerabile
Potenţialul teoretic al SRE din România este prezentat
în tabelul 3.3. Potenţialul utilizabil al acestor surse este mult mai mic, datorită limitărilor tehnologice,
eficienţei economice şi restricţiilor de mediu. Un nou studiu pentru evaluarea
potenţialului real va fi realizat în anul 2008.
Tabelul 3.3. Potenţialul naţional al surselor
regenerabile (Evaluare ICEMENERG)
|
Sursă
|
Potenţial anual
|
Aplicaţie
|
|
Energie solară
|
60 PJ 1,2 TWh
|
Energie termică
Energie electrică
|
|
Energie eoliană (potenţial teoretic)
|
23 TWh
|
Energie electrică
|
|
Energie hidro
din care sub 10 MW
|
36 TWh 3,6 TWh
|
Energie electrică
|
|
Biomasă şi biogaz
|
318 PJ
|
Energie termică
Energie electrică
|
|
Energie geotermală
|
7PJ
|
Energie termică
|
Potrivit ultimelor evaluări (2007), potenţialul
hidroenergetic tehnic amenajabil al României este de 36.000 GWh/an, din care,
raportat la situaţia actuală a preţurilor din piaţa de energie, se pot
valorifica, în condiţii de eficienţă economică, circa 30.000 GWh/an (potenţial
economic amenajabil).
La finele anului 2006, puterea instalată în centrale
hidraulice era de 6.346 MW, energia de proiect pentru anul hidrologic mediu
fiind evaluată la 17.340 GWh/an. Astfel, gradul de valorificare a potenţialului
tehnic amenajabil este în prezent de 48%, iar al potenţialului economic
amenajabil este de 57,8%.
Harta repartizării potenţialului de resurse
regenerabile pe teritoriul României este prezentată în figura 3.1.
Figura 3.1. Harta resurselor regenerabile disponibile,
pe regiuni
Sursa: MEF
Legenda:
I. Delta Dunării (energie
solară);
II. Dobrogea (energie solară şi eoliană);
III. Moldova (câmpie şi podiş - microhidro, energie
eoliană şi biomasă);
IV. Munţii Carpaţi (IV1 -
Carpaţii de Est; IV2 - Carpaţii de Sud; IV3 - Carpaţii de Vest (biomasă, microhidro);
V. Podişul Transilvaniei
(microhidro);
VI. Câmpia de Vest (energie
geotermală);
VII. Subcarpaţii (VIU - Subcarpaţii getici; VII2 -
Subcarpaţii de curbură; VII3 - Subcarpaţii Moldovei: biomasă, microhidro);
VIII. Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermală şi
solară).
Costuri şi beneficii
Cu excepţia centralelor hidroelectrice mari, costurile
de producere a energiei electrice în unităţi ce utilizează surse regenerabile
sunt în prezent superioare celor aferente utilizării combustibililor fosili
(tabelul 3.4), conform Comunicării Comisiei Europene privind promovarea
surselor regenerabile de energie, publicată în decembrie 2005 [5]. Stimularea
utilizării acestor surse şi atragerea investiţiilor în unităţi energetice ce
utilizează surse regenerabile se realizează prin mecanisme de susţinere, în
conformitate cu practica europeană.
Tabelul 3.4. Competitivitatea surselor regenerabile
Plajele de variaţie a costurilor de producţie a
energiei electrice din SRE
Premise: 6,5% rata dobânzii, 15 ani perioada de
recuperare.
Sursa: Comisia Europeană - DGTREN [5]
Impact asupra mediului
Potenţialul efectiv amenajabil al energiei eoliene şi
energiei hidroelectrice este substanţial inferior celui tehnic amenajabil,
datorită restricţiilor de mediu (amplasamente cu interdicţie de utilizare).
Este necesară elaborarea de studii privind impactul
turbinelor eoliene asupra migraţiei păsărilor în Dobrogea şi definirea unei
hărţi clare şi unice privind zonele unde nu se pretează construcţia de unităţi
eoliene şi hidroenergetice din considerente de mediu.
Impact asupra sistemului electroenergetic naţional
Utilizarea surselor regenerabile de energie are un
impact semnificativ asupra sistemului electroenergetic naţional, fiind
necesare:
- studii privind impactul preluării energiei electrice
realizate cu turbine eoliene, microhidro şi prin cogenerare utilizând biomasă, în reţeaua electrică de
transport şi distribuţie (tensiuni mai mari sau egale cu 110 kV), în diferite
scenarii, în zone cu potenţial ridicat;
- dezvoltarea reţelelor de
transport şi distribuţie în concept de smart grid;
- construcţia de noi capacităţi de producere a energiei
electrice cu flexibilitate ridicată în funcţionare şi dezvoltarea pieţei de
capacităţi, pentru contracararea şi/sau limitarea efectelor negative ale
variabilităţii necontrolabile a energiei eoliene şi microhidro.
Utilizarea eficientă a energiei
Unul dintre elementele prioritare ale strategiei
energetice îl constituie îmbunătăţirea eficienţei energetice.
Creşterea eficienţei energetice are o contribuţie
majoră la realizarea siguranţei alimentării, dezvoltării durabile şi competitivităţii, la economisirea
resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră.
Indicatorul sintetic reprezentativ privind eficienţa de
utilizare a energiei la nivel naţional este intensitatea energetică, respectiv
consumul de energie pentru a produce o unitate de produs intern brut.
Ajustarea structurală a economiei, dar şi creşterea eficienţei de utilizare a
resurselor au determinat o reducere a intensităţii energiei primare de la 0,605
tep/1000Euro2005 în anul 2000 la 0,492 tep/1000Euro2005 în anul 2005, calculul
fiind făcut la cursul de schimb. Valoarea acestui indicator rămâne totuşi de
peste două ori mai mare decât media UE (figura 3.2).
Figura 3.2. Intensitatea energiei primare
Legendă:
CS- curs de schimb
PPC- paritatea puterii
de cumpărare
Intensitatea energiei electrice a avut de asemenea o
evoluţie favorabilă, scăzând cu 10% în perioada 2000-2005. Valoarea
înregistrata în 2005 (0,491 kWh/Euro2005) este de aproape două ori mai mare
decât media UE (figura 3.3).
Figura 3.3. Intensitatea energiei electrice
In acelaşi timp, o comparaţie cu ţările dezvoltate (în
principal cu ţările UE) este mai favorabilă dacă se calculează intensitatea
energiei utilizând paritatea puterii de cumpărare - PPC.
Tabelul 3.5. Intensitatea energetică primară şi finală
în România şi alte state membre UE în 2005
|
|
Intensitatea energetică primară
(tep/1000Euro2005)
|
Intensitatea energetică finala
(tep/1000Euro2005)
|
|
|
CS
|
PPC
|
CS
|
PPC
|
|
UE 25
|
0,161
|
0,161
|
0,105
|
0,105
|
|
UE 15
|
0,149
|
0,156
|
0,098
|
0,102
|
|
NM 10
|
0,384
|
0,218
|
0,232
|
0,131
|
|
Cehia
|
0,449
|
0,253
|
0,259
|
0,146
|
|
Germania
|
0,154
|
0,162
|
0,097
|
0,102
|
|
Grecia
|
0,173
|
0,143
|
0,115
|
0,095
|
|
Ungaria
|
0,314
|
0,189
|
0,203
|
0,122
|
|
Polonia
|
0,385
|
0,211
|
0,235
|
0,128
|
|
Portugalia
|
0,179
|
0,150
|
0,125
|
0,105
|
|
ROMÂNIA
|
0,492
|
0,225
|
0,308
|
0,141
|
Sursa: National Energy Data Services
In 2003 a fost elaborată Strategia naţională în
domeniul eficientei energetice, care a pus în evidentă, printre altele,
potenţialul economic de creştere a eficienţei energetice în diferite sectoare
(tabelul 3.6).
Tabelul 3.6. Potenţialul economic (eficient din punct de vedere al costurilor) de economisire a energiei
|
Sector
|
Potenţialul mediu de economii de
energie, estimat ca procent din consum
|
Valori maximale pentru potenţialul
de economii de energie
|
|
(%)
|
(ktep/an)
|
|
Industrie
|
13.0(10-17)
|
1590
|
|
Rezidenţial
|
41.5(35-50)
|
3600
|
|
Transport şi comunicaţii
|
31.5(30-35)
|
1390
|
|
Sector terţiar
|
14.0(13 - 19)
|
243
|
|
TOTAL:
|
100
|
6823
|
Ca urmare a acestei strategii, s-a stabilit ca obiectiv
strategic îmbunătăţirea eficienţei energetice în România pe întregul lanţ
resurse naturale, producţie, transport, distribuţie şi utilizare finală, prin
folosirea optimă a mecanismelor specifice economiei de piaţă, estimându-se o
reducere cu circa 3% pe an a intensităţii energetice pe ansamblul economiei
naţionale, până în anul 2015.
In anul 2007 s-a elaborat
Planul naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice (2007-2010), ce
cuprinde măsuri concrete în vederea atingerii ţintelor propuse privind
îmbunătăţirea eficienţei energetice.
Imbunătăţirea eficienţei energetice reprezintă unul dintre cele mai importante obiective strategice pentru România, în condiţiile în care în structura economiei naţionale şi îndeosebi
a industriei există încă activităţi care folosesc resursele energetice ca
materii prime, în principal petrochimia şi industria îngrăşămintelor chimice.
La nivelul anului 2005, 94% din cantitatea de ţiţei produsă sau importată a
fost utilizată în petrochimie. In condiţiile în care importul de ţiţei este de
aproape 2 ori peste nivelul producţiei, iar ponderea sa în importul produselor
minerale este de circa 57%, rezultă că reducerea consumurilor specifice din
această ramură va avea impact pozitiv semnificativ şi asupra facturii
energetice a României. In cazul gazelor naturale, consumul ca materie primă în
industria chimică reprezintă aproximativ 35% din import. Dacă se adaugă şi
consumul direct din metalurgie (ca resursă energetică), se poate aprecia că
aproape 50% din importul de gaze naturale este condiţionat de activitatea din
aceste două ramuri.
Valoarea importului de ţiţei şi gaze naturale
echivalentă consumului acestor resurse în cele 3 ramuri (prelucrarea ţiţeiului,
substanţe şi produse chimice şi metalurgie), respectiv 3,8 miliarde euro, a
reprezentat în anul 2006 63,0% din importul de resurse minerale şi 25,5% din
deficitul comercial total, respectiv 3.794 milioane
euro.
Pe ansamblu, dezvoltarea economică, axată tot mai mult
pe industria construcţiilor de maşini şi pe servicii, va conduce în timp la
reducerea ponderii activităţilor energointensive.
3.2. Producţia şi
consumul de energie
Energie primară
In anul 2006, produsul intern brut (PIB) a fost cu
42,2% mai mare decât cel din anul 2000, reprezentând 3.973 euro 2005/loc, fiind
de circa 6,3 ori mai mic decât valoarea medie din ţările Uniunii Europene şi de
1,9 ori mai mic decât valoarea medie a celor 10 ţări intrate în Uniunea
Europeană în anul 2004 (NM 10). Această dezvoltare economică a determinat o
creştere cu numai 4,3% a consumului intern brut de energie în anul 2005 faţă de
anul 2000, valoarea realizată în 2005 fiind de circa 37,9 milioane tep. Din
cauza nivelului de dezvoltare economică mai redus, consumul brut de energie pe
locuitor (1,8 tep/loc.) din
România este de circa două ori mai mic decât cel din ţările Uniunii Europene -
UE 25 (figura 3.4).
Figura 3.4. Consumul brut de
energie primară pe locuitor
Pe de altă parte, este de remarcat decuplarea creşterii
PIB de creşterea consumului brut de energie, datorată atât restructurării
economice, cât şi îmbunătăţirii modului de utilizare a energiei. Analizând
structura consumului de energie primară, se constată o distribuţie echilibrată
între gaze naturale (36,4%), ţiţei şi produse petroliere (24,2%), precum şi
cărbune şi cocs (23,0%) - prezentată în figura 3.5.
Figura 3.5. Structura consumului brut de energie primară în anul 2005 (TOTAL: 37.9 milioane tep)
Producţia internă de energie primară s-a menţinut
constantă (circa 28 milioane tep), creşterea producţiei de cărbune compensând
scăderea producţiei de ţiţei şi gaze naturale. Pe fondul creşterii consumului
de energie primară, dependenţa de importuri a crescut de la 27,1% în anul 2000
la circa 36% în anul 2005.
Energie electrică
La sfârşitul anului 2005, puterea disponibilă în
sistemul electroenergetic a fost de 14.714 MW (figura 3.6).
In anul 2006, producţia brută de energie electrică a
fost de 62,21 TWh faţă de 51,9 TWh, în anul 2000. Structura producţiei de
energie electrică în anul 2005 este prezentată în figura 3.7.
Figura 3.6
Figura 3.7
In anul 2006 numărul consumatorilor de energie
electrică a fost de circa 8.600.000, din care circa
8.040.000 consumatori casnici.
Energie termică
Alimentarea cu energie termică în sisteme centralizate
de distribuţie se realizează prin centrale termice (CT) şi centrale electrice
de termoficare (CET), care furnizează energie termică pentru un oraş, o zonă a
oraşului sau un cartier.
In ultimii ani, consumul total de căldură a scăzut
lent, în principal din cauza diminuării consumului industrial, în anul 2006
totalul consumului însumând 9 milioane tep, din care consumul asigurat prin
sisteme centralizate de distribuţie reprezintă 2,6 milioane tep, respectiv
circa 30%.
Sistemele centralizate urbane de alimentare cu energie
termică şi cogenerarea reprezintă în România subsectorul energetic cel mai
deficitar, datorită uzurii fizice şi morale a instalaţiilor şi echipamentelor,
pierderilor energetice totale mari între sursă şi clădiri (de 35-77%),
resurselor financiare insuficiente pentru exploatare, întreţinere, reabilitare
şi modernizare şi, nu în ultimul rând, datorită problemelor sociale complexe
legate de suportabilitatea facturilor energetice. In ceea ce priveşte fondul
locativ urban alimentat cu căldură, acesta este reprezentat de 83.800 blocuri
de locuinţe, cu circa 3 milioane de apartamente şi 7 milioane de locatari,
mulţi cu venituri modeste. Pierderile energetice mari de 40-50% reclamă
reabilitarea termică de urgenţă a acestor clădiri. Procentual, numărul
locuinţelor racordate la
sisteme centralizate de încălzire urbană reprezintă 57,9% din totalul
locuinţelor din mediul urban şi 30,7% din totalul locuinţelor. Potrivit
estimărilor Institutului Naţional de Statistică (INS), circa 45% din populaţia
României (10,13 milioane locuitori) trăiesc în zonele rurale şi au ca ocupaţie
de bază agricultura sau alte activităţi rurale. Deşi 98% din gospodării
beneficiază de electricitate, numai 7% din acestea (0,27 din 3,81 milioane)
sunt conectate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale. Principalul
combustibil pentru încălzire şi pregătirea hranei este biomasa (lemne, deşeuri
lemnoase sau din agricultură), iar 98% din gospodării folosesc sobele pentru
încălzire. Numai 2% dintre gospodării sunt dotate cu sisteme de încălzire
centralizată. Chiar şi acestea din urmă folosesc la gătit, în mare măsură,
sobele cu combustibilul solid (biomasă).
Gaze naturale
In anul 2006 consumul total de gaze naturale a fost de
17.264 milioane m3, din care 2.657 milioane m3 au
reprezentat consumul casnic (15,8%).
Pentru consumul curent s-au alocat din producţia
internă 12.073 milioane m3, iar importul pentru consum a fost de 5.190 milioane m3 (valorile cuprind şi cantităţile extrase din înmagazinare).
In luna martie 2007 numărul total de consumatori de
gaze naturale a fost de 2.589.308, din care 2.462.566 consumatori casnici.
Evoluţia producţiei naţionale de gaze naturale, a consumului naţional şi a
importului sunt prezentate în figura 3.8.
Figura 3.8. Evoluţia consumului, producţiei interne şi
a importului de gaze naturale
Ţiţei
Producţia de ţiţei a României s-a diminuat constant,
conducând la creşterea importurilor. Evoluţia producţiei naţionale de ţiţei
este prezentată în figura 3.9.
Figura 3.9. Evoluţia producţiei interne de ţiţei
Cărbune
In anul 2006 producţia de cărbune a României a fost de
35,1 milioane tone, din care 32,5 milioane tone lignit şi 2,6 milioane tone
huilă. Această producţie a fost utilizată în proporţie de 99% pentru producerea
de energie electrică şi termică,
huila contribuind cu 7,2% din totalul producţiei de energie electrică, iar
lignitul cu 32,2%, aceste ponderi fiind mai mari decât în anul 2005. Evoluţia
producţiei naţionale de cărbune este prezentată în figura 3.10.
Figura 3.10. Evoluţia producţiei naţionale de cărbune
Minereu de uraniu
Producţia de minereu de uraniu s-a diminuat constant în
ultimul deceniu, datorită închiderii de capacităţi de producţie pe
considerentul nerentabilităţii economice sau al epuizării rezervelor geologice. Această producţie a
fost procesată şi rafinată până la produsul intermediar octoxid de uraniu.
In figura 3.9 este prezentată evoluţia producţiei de
minereu de uraniu în perioada 1997-2006.
Figura 3.9. Evoluţia producţiei de minereu de uraniu
(tone)
3.3. Starea tehnică a instalaţiilor în anul 2007
Circa 80% din grupurile termoenergetice din România au
fost instalate în perioada 1970-1980, în prezent
depăşindu-şi practic durata de viaţă normată. Majoritatea capacităţilor
termoenergetice nu sunt echipate cu instalaţii performante pentru reducerea
poluării, drept urmare emisiile de NOxşi SO2 se
situează peste valorile maxime acceptate în UE. In
ultimii 10 ani au fost modernizate/retehnologizate unele centralele termoelectrice reprezentând aproximativ 10% din puterea
instalată.
In ceea ce priveşte grupurile hidroenergetice, 37% din
totalul acestora au durata de funcţionare normată depăşită. In perioada
2000-2005 au fost reabilitate, prin retehnologizare şi modernizare, capacităţi
de producţie a căror putere însumată este de 900 MW. Sporul de putere obţinut
prin modernizarea acestor capacităţi este de 101,4 MW. Pentru perioada 2006-2020 programul de reabilitare a
grupurilor hidroenergetice vizează retehnologizarea şi modernizarea unor
capacităţi de producţie a căror putere instalată însumează 2.328 MW. Ca urmare
a modernizărilor se va obţine un spor de putere de 69 MW şi o creştere a
energiei produse într-un an hidrologic mediu de 416 GWh/an. Energia totală care
poate fi produsă suplimentar de grupurile ce se vor retehnologiza în perioada
2006-2020 este estimată la 5.500 GWh.
Unitatea 1 de la CNE Cernavodă (707 MW) este în
funcţiune din 1996 şi a realizat în ultimii ani un factor de utilizare mediu a
puterii de aproape 90%, livrând anual circa 9-10% din producţia de energie
electrică a României. Durata de viaţă proiectată a Unităţii 1 Cernavodă este de
30 ani. Au fost implementate programe corespunzătoare de management al
deşeurilor radioactive şi al combustibilului nuclear ars, precum şi de
prelungire a duratei de viaţă proiectate. In semestrul al II-lea al anului
2007, Unitatea nr. 2 Cernavodă începe exploatarea comercială, asigurând astfel
dublarea producţiei naţionale de energie electrică de provenienţă nucleară.
Reţelele electrice de distribuţie (RED) sunt
caracterizate printr-un grad avansat de uzură fizică (circa 65%) a liniilor
electrice de joasă, medie şi înaltă tensiune (110 kV), a staţiilor de
transformare şi a posturilor de transformare. La aceasta se adaugă uzura
morală, 30% din instalaţii fiind echipate cu aparataj produs în anii 60. In
perioada analizată, consumul propriu tehnologic în reţelele de distribuţie
(inclusiv pierderile comerciale) a avut o uşoară scădere, atingând în anul 2004
valoarea medie anuală de 12,6%, comparativ cu media ţărilor din UE de 7,3%.
Investiţiile efectuate până în prezent în reţeaua
electrică de transport (RET) au permis realizarea într-o primă etapă a unei noi
şi moderne infrastructuri de conducere prin dispecer şi a infrastructurii
necesare funcţionării pieţelor de electricitate (reţea naţională de fibră
optică, noul sistem EMS-SCADA, sistemul de măsurare a cantităţilor de energie
electrică tranzacţionate angro, platforme IT de tranzacţionare şi decontare).
Este în curs de desfăşurare programul de modernizare a întregii reţele la
nivelul celor mai înalte standarde europene cu lucrări de modernizare şi
retehnologizare a staţiilor electrice cele mai importante din RET, precum şi de
dezvoltare a capacităţii pe linii de interconexiune. Progresul tehnic realizat
a permis aderarea în anul 2003 la Uniunea pentru Coordonarea Transportatorilor
de Energie Electrică (UCTE) şi conectarea sincronă în 2004 a Sistemului
Energetic Naţional (SEN) la sistemul UCTE, asigurând atât creşterea siguranţei
în funcţionare a SEN, cât şi noi oportunităţi de comerţ transfrontalier cu
energie electrică şi de integrare a României în piaţa regională de energie.
Sistemele centralizate de
încălzire urbană se confruntă cu o uzură fizică şi morală accentuată a instalaţiilor
şi echipamentelor, resurse financiare insuficiente pentru întreţinere,
reabilitare şi modernizare, pierderi mari în transport şi distribuţie şi, nu în
ultimul rând, cu o izolare termică necorespunzătoare a fondului locativ
existent. Aceşti factori au condus la costuri mari de producţie şi distribuţie
a energiei termice, scăderea calităţii serviciilor şi creşterea valorii
facturii energetice pentru populaţie. Eficienţa acestor instalaţii a fost
afectată şi de gradul mare de deconectare a consumatorilor în unele localităţi,
astfel încât consumatorii rămaşi au fost puşi în situaţia de a plăti
suplimentar pentru funcţionarea instalaţiilor într-un regim neeconomic, la
sarcini reduse faţă de cele de proiect.
Circa 69% din lungimea totală a Sistemului Naţional de
Transport al Gazelor Naturale are durata normată de funcţionare depăşită. Din
totalul staţiilor de reglare şi măsurare, aproximativ 27% sunt în funcţiune de peste 25 ani.
Reţelele de distribuţie a gazelor naturale sunt
caracterizate prin gradul ridicat de uzură a conductelor şi branşamentelor,
circa 40% având durata normată de viaţă depăşită.
Capacitatea de înmagazinare subterană a gazelor
naturale a cunoscut o dezvoltare permanentă. Faţă de anul 2000, când s-au
înmagazinat 1.340 milioane m3, în anul 2006, în cele 8 depozite existente, a fost înmagazinată
cantitatea de 3.775 milioane m3 (din care volum util 2.988 milioane m3 şi 787 milioane m3 stoc inactiv - perna de gaze).
Sistemul Naţional de Transport al Ţiţeiului prin
Conducte are o capacitate de transport de circa 24 milioane tone/an. In anul
2005, capacitatea de transport a fost folosită în proporţie de 54%. Incepând cu
1996, sistemul a intrat într-un amplu program de reabilitare şi modernizare.
In general, echipamentele din sectorul carbonifer sunt
uzate moral şi nu mai sunt produse pe plan mondial. Menţinerea acestora în
funcţiune necesită importante lucrări de reabilitare pentru înlocuirea
componentelor uzate fizic şi de modernizare a componentelor uzate moral, în
vederea creşterii performanţelor.
Cea mai mare parte a echipamentelor din sectorul
extractiv de huilă sunt fabricate după licenţe din anii 1980, sunt uzate fizic,
neperformante şi supuse riscului crescut privind producerea accidentelor
miniere, ca urmare a insuficienţei mijloacelor de monitorizare, informatizare
şi control al spaţiului exploatat.
In vederea modernizării şi reabilitării echipamentelor
s-au efectuat sau sunt în curs investiţii pentru reabilitarea liniilor
tehnologice (excavatoare, benzi, maşini de haldat) din carierele de lignit,
achiziţionarea de complexe mecanizate (susţineri, combine şi transportoare)
pentru minele de huilă, echipamente auxiliare, precum şi achiziţionarea de
echipamente pentru monitorizare/control necesare proceselor de producţie.
Instalaţiile, echipamentele şi utilajele din
activitatea de extracţie a uraniului sunt în mare parte uzate fizic şi moral şi
în special neperformante. Din aceste considerente s-a început înlocuirea lor cu
echipamente noi, performante, acolo unde au fost identificate soluţii tehnologice.
Noile exploatări vor fi dotate cu echipamente şi tehnologii având la bază
soluţii moderne, eficiente economic.
In cazul activităţii de preparare a minereurilor şi de
rafinare a concentratelor tehnice, utilajele, echipamentele şi instalaţiile trebuie
înlocuite, fiind uzate atât fizic, cât şi moral, în special pe linia
tehnologică de preparare, care este principală consumatoare de energie şi
reactivi. In plus, tehnologia existentă bazată pe atac alcalin are un randament
scăzut de recuperare a uraniului la prelucrarea minereurilor.
3.4. Cadrul
legislativ şi instituţional
Cadrul legislativ aferent sectorului energetic a fost
îmbunătăţit în conformitate cu legislaţia comunitară în domeniu, din
perspectiva aderării României la UE, dar şi a trecerii ţării noastre la o
economie de piaţă funcţională. Sunt în vigoare legi ale energiei electrice,
gazelor naturale, minelor, petrolului, activităţilor nucleare, serviciilor
publice de gospodărire comunală şi utilizării eficiente a energiei, armonizate
cu legislaţia UE.
Pe plan instituţional au fost înfiinţate autorităţi de
reglementare în domeniul energiei electrice (ANRE) şi în domeniul gazelor
naturale (ANRGN), autorităţi care au fuzionat în anul 2007. Domeniul energiei
termice este reglementat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru
Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC). In domeniul utilizării
eficiente a energiei, Agenţia Română pentru Conservarea Energiei (ARCE) a
asigurat cadrul legislativ şi de reglementare secundară, precum şi implementarea
unor programe de investiţii la nivel naţional în domeniu.
România a dezvoltat infrastructura necesară (organisme
de reglementare şi control) pentru energetică nucleară, care respectă cerinţele standardelor Agenţiei
Internaţionale de Energie Atomică de la Viena. Sistemul legislativ, de
standarde şi norme adoptat în domeniul securităţii nucleare corespunde în
totalitate politicilor şi reglementărilor în domeniu ale
Uniunii Europene.
In privinţa managementului deşeurilor radioactive, prin
Ordonanţa Guvernului nr. 11/2003, cu completările şi modificările ulterioare, a
fost înfiinţată în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor Agenţia
Naţională pentru Deşeuri Radioactive (ANDRAD), ca autoritate naţională
competentă în domeniul gospodăririi în siguranţă a combustibilului nuclear uzat
şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală a acestora.
Au fost elaborate şi promovate o serie de acte
normative cu incidenţă asupra organizării şi funcţionării pieţei de energie şi
a celei de gaze naturale şi se vor dezvolta în continuare mecanisme
concurentiale conform practicii de la nivelul pieţei interne a UE, scop în care
va continua procesul de elaborare a legislaţiei secundare.
3.5. Protecţia
mediului
Sectorul energetic reprezintă o sursă de poluare
importantă, ca urmare a extracţiei, prelucrării şi arderii combustibililor
fosili, In anul 2005, din arderea combustibilului pentru producerea de energie
au rezultat circa 88% din emisiile totale la nivel naţional de NOx, 90% din cele de SO2 şi 72% din
cantitatea de pulberi în suspensie evacuate în atmosferă.
In contextul aderării la UE, a fost transpusă în
legislaţia românească şi este în curs de implementare Directiva 2001/80/CE
privind instalaţiile mari de ardere. Au fost inventariate 174 de instalaţii
mari de ardere, din care 78 trebuie să se alinieze cerinţelor din
reglementările de mediu, eşalonat, până în anul 2017.
De asemenea, Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor a fost transpusă în legislaţia românească. In
aceste condiţii, 20 de depozite de deşeuri (halde de zgură şi cenuşă din
industria energetică care utilizează instalaţii pe bază de
„hidrotransport") vor trebui retehnologizate în vederea conformării la
cerinţele de mediu până în anul 2013.
Este cunoscut faptul că toate tipurile de instalaţii de
ardere a combustibililor fosili produc emisii de CO2, care reprezintă cauza
principală a încălzirii globale. Pentru a menţine rolul important al
combustibililor fosili în balanţa energetică, trebuie identificate şi aplicate
soluţii care să reducă impactul folosirii acestor combustibili asupra mediului.
In acest sens, soluţia de captare şi stocare a emisiilor de CO2 (CSC) va trebui luată în
considerare la proiectarea şi realizarea de noi centrale termoelectrice.
Totodată, actualele tehnologii de ardere a cărbunelui vor trebui înlocuite cu
tehnologii curate, atenuând în mod substanţial poluarea, prin reducerea
considerabilă a emisiilor de SO2 şi NOx,
precum şi a pulberilor în suspensie generate de
centralele termice pe cărbune.
Managementul deşeurilor radioactive produse de Unitatea
1 Cernavodă pe durata de viaţă a acesteia se realizează în conformitate cu
cerinţele standardelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică şi ale
practicilor internaţionale avansate. Combustibilul nuclear uzat este depozitat
în siguranţă, pentru o perioadă de 50 ani, într-un depozit uscat (DICA),
dezvoltat etapizat pe amplasamentul Cernavodă. Depozitul este realizat la
nivelul standardelor internaţionale. Pentru depozitarea finală a
combustibilului nuclear uzat se va construi un depozit geologic adecvat, în
perioada 2040-2055. Deşeurile slab şi mediu active sunt stocate într-un depozit
intermediar (DIDR), pentru depozitarea definitivă urmând a se realiza un
depozit final în anul 2014.
Rapoartele anuale de mediu de la Unitatea 1 Cernavodă
demonstrează inexistenţa vreunui impact asupra mediului ambiant, populaţiei şi
a personalului de exploatare.
In ceea ce priveşte prepararea minereului şi rafinarea
concentratului de uraniu, se va realiza încadrarea indicatorilor de calitate a
apelor uzate industriale în NTPA 001/2002 până la sfârşitul anului 2010, prin
realizare de staţii de epurare şi depozitare a sărurilor reziduale contaminate radioactiv în depozite uscate.
3.6. Pieţe de
energie/serviciul public
UE a început procesul de liberalizare a pieţelor de
electricitate în anul 1996 prin Directiva 96/92/CE şi a celei de gaze naturale
prin Directiva 98/30/CE din 1998. Prin Regulamentul nr. 1.407/2002/CE s-au pus
bazele funcţionării sectorului extractiv a huilei, în condiţiile pietei libere
după anul 2011.
In 2003 au fost adoptate două noi directive care
înlocuiesc vechile directive şi accelerează procesul liberalizării şi formării
unei pieţe interne europene de energie (Directiva 2003/54/CE pentru energie
electrică şi Directiva 2003/55/CE pentru gaze naturale).
In România, crearea unor pieţe funcţionale de energie
electrică şi gaze naturale a început în anul 1996 şi s-a bazat pe:
• restructurarea sectorului
energetic, prin separarea activităţilor de producere, transport, distribuţie şi
furnizare;
• crearea cadrului instituţional de reglementare a
sectoarelor energiei electrice şi gazelor naturale;
• asigurarea accesului în regim reglementat la reţelele de transport şi distribuţie, corelat cu deschiderea
progresivă a pieţelor de energie electrică şi gaze naturale, încurajând astfel
concurenţa în activităţile de furnizare şi producere;
• emiterea legislaţiei secundare aferente (cod
comercial al pieţei angro de energie electrică, coduri tehnice,
contracte-cadru, standarde de performanţă etc);
• transpunerea prevederilor Directivei 2003/54/CE
privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi ale
Directivei 2003/55/CE privind regulile comune ale pieţei interne a gazului
natural şi aplicarea Regulamentului nr. 1.407/2002/CE privind funcţionarea
producătorilor de huilă pe piaţa liberă a UE.
Piaţa de energie electrică
România a optat pentru modelul de piaţă descentralizată
de energie electrică, în care participanţii sunt liberi să încheie tranzacţii
de vânzare-cumpărare a energiei electrice.
Piaţa de energie electrică se compune din două
secţiuni:
• piaţa angro, în care energia electrică este cumpărată
în vederea revânzării, iar tranzacţiile se desfăşoară între producători şi
furnizori licenţiaţi;
• piaţa cu amănuntul, în care energia electrică este
cumpărată în vederea consumului propriu, iar tranzacţiile se desfăşoară între
furnizori şi consumatorii de energie.
Reglementarea activităţilor cu
caracter de monopol natural (transport şi distribuţie) s-a realizat pe
principii de transparenţă, acces nediscriminatoriu la reţea şi recunoaştere a
costurilor justificate. Incepând din anul 2005, tarifele reglementate pentru
utilizarea reţelelor se calculează pe baza metodologiilor de tip plafon.
Deschiderea pieţei de energie electrică a început în
anul 2000, iar din anul 2005 toţi consumatorii, cu excepţia celor casnici, au
devenit eligibili, ceea ce corespunde unui grad de deschidere a pieţei de
energie electrică de 83,5%. Liberalizarea integrală a pieţei de energie electrică,
inclusiv pentru consumatorii casnici, a avut loc la data de 1 iulie 2007.
Piaţa angro de energie electrică s-a extins şi
perfecţionat prin introducerea în 2005 a 4 noi platforme de tranzacţionare:
• Piaţa pentru ziua următoare, organizată şi
administrată de operatorul pietei angro de energie electrică, S.C. „Opcom"
- S.A.;
• Piaţa de echilibrare, organizată şi administrată de
„Transelectrica";
• Piaţa centralizata a contractelor bilaterale,
organizată şi administrată de S.C. „Opcom" - S.A.;
• Piaţa centralizată a certificatelor verzi, organizată
şi administrată de S.C. „Opcom" - S.A.
S.C. „Opcom" - S.A. acţionează ca operator de
decontare pentru pieţele centralizate (Piaţa pentru ziua următoare, Piaţa de
echilibrare, Piaţa centralizată a certificatelor verzi).
S.C. „Opcom" - S.A. a pus în funcţiune în anul
2007 Piaţa centralizată pentru contracte bilaterale de energie electrică cu
negociere continuă (forward), ca prim pas în dezvoltarea de produse financiare asociate energiei.
Acest model de piaţă este adoptat de toate ţările
europene dezvoltate. In anul 2007, România este singura ţară din regiune
organizatoare a unei pieţe pentru ziua următoare şi a unei pieţe funcţionale de
echilibrare. Astfel, pe lângă tranzacţionarea prin contracte, participanţii la
piaţa angro de energie electrică au posibilitatea participării voluntare la o
piaţă fizică de energie organizată pe termen scurt, cu o zi înaintea zilei de
dispecerizare (Piaţa pentru ziua următoare), operată de S.C. „Opcom" -
S.A. Piaţa de echilibrare are ca principal scop compensarea abaterilor de la
valorile programate ale producţiei şi consumului de energie electrică, fiind
obligatorie tuturor capacităţilor de producţie disponibile. Piaţa centralizată
şi piaţa de tip forward a contractelor bilaterale asigură transparenţa contractării
bilaterale, venind totodată în întâmpinarea recomandărilor Comisiei Europene,
Consiliului European al Reglementatorilor Europeni şi Băncii Mondiale pentru
înfiinţarea unei burse regionale de contracte.
Susţinerea producţiei de energie electrică din surse
regenerabile se realizează prin certificatele verzi tranzacţionate pe Piaţa
concurenţială de certificate verzi şi cote obligatorii pentru furnizori.
Fiecare furnizor este obligat să achiziţioneze anual o cantitate de certificate
verzi, proporţională cu cantitatea de energie electrică vândută consumatorilor
de către respectivul furnizor. Tranzacţiile cu certificate verzi se pot
desfăşura în cadrul pieţei centralizate operate de S.C. „Opcom" - S.A. sau
prin contracte bilaterale. S.C. „Opcom" - S.A. administrează Piaţa de
certificate verzi centralizată/bilaterală şi Registrul certificatelor verzi.
Piaţa de gaze naturale
Piaţa internă a gazelor naturale este formată din:
• segmentul concurential, care cuprinde comercializarea gazelor naturale între furnizori şi
între furnizori şi consumatorii eligibili. In segmentul concurential preţurile
se formează liber, pe baza cererii şi a ofertei;
• segmentul reglementat, care cuprinde activităţile cu caracter de monopol natural şi furnizarea
la preţ reglementat, în baza contractelor-cadru. In segmentul reglementat al
pieţei, sistemele de preţuri şi tarife se stabilesc de ANRE, pe baza
metodologiilor proprii.
Activităţile aferente
segmentului reglementat cuprind: furnizarea gazelor naturale la preţ
reglementat şi în baza contractelor-cadru către consumatori, administrarea
contractelor comerciale şi de echilibrare contractuală a pieţei interne,
transportul gazelor naturale, înmagazinarea subterană a gazelor naturale,
distribuţia gazelor naturale, tranzitul gazelor naturale - cu excepţia
tranzitului desfăşurat prin conducte magistrale dedicate (tranzitul prin
conductele magistrale dedicate se supune regimului stabilit prin acordurile
internaţionale în baza cărora acestea au fost realizate).
In vederea asigurării unui cadru organizat privind
alocarea în regim echitabil şi nediscriminatoriu a gazelor naturale din
producţia internă şi din import, a fost înfiinţat şi funcţionează operatorul de piaţă, organizat în cadrul Dispeceratului
Naţional de Gaze Naturale Bucureşti, din structura „Transgaz" - S.A.
Mediaş.
Piaţa gazelor naturale din România a fost deschisă
gradual începând cu anul 2001, când gradul iniţial de deschidere a pieţei
interne a fost de 10% din consumul total aferent anului 2000, ajungându-se în
anul 2006 la un grad de deschidere a pieţei de gaze naturale de 75% (începând
cu 1 iulie 2006). Procesul de liberalizare a pieţei de gaze naturale din
România a continuat, la 1 ianuarie 2007 gradul de deschidere al pieţei fiind de
100% pentru consumatorii industriali. Pentru consumatorii rezidenţiali piaţa de
gaze naturale a fost liberalizată la 1 iulie 2007, în prezent gradul de
deschidere al pieţei naţionale de gaze naturale fiind
de 100%, conform prevederilor Directivei 2003/55/CE.
In vederea asigurării necesarului de consum al tuturor
categoriilor de consumatori şi eliminării disfuncţionalităţilor apărute în
piaţa internă de gaze naturale în iarna 2005-2006 (ca urmare a temperaturilor
scăzute şi a reducerii cantităţilor de gaze naturale din import în lunile
ianuarie şi februarie 2006), a fost elaborat proiectul de lege care transpune
Directiva 2004/67/CE privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării
cu gaze naturale. Consumatorul întreruptibil contribuie decisiv la menţinerea funcţionării
în deplină siguranţă a Sistemului naţional de transport gaze naturale şi a
sistemelor de distribuţie, prin acceptarea de către acesta a reducerii
consumului, până la oprire, în conformitate cu prevederile Directivei
2004/67/CE, în scopul asigurării protecţiei aprovizionării consumatorilor
casnici.
Piaţa cărbunelui
Date fiind caracteristicile cărbunelui extras în
România (huilă energetică cu putere calorifică de 3.650 kcal/kg şi lignit cu
putere calorifică între 1.650 şi 1.950 kcal/kg), utilizarea acestuia din urmă
se poate realiza numai în termocentrale echipate pentru acest tip de
combustibil şi situate cât mai aproape de furnizorii de lignit.
Oferta de cărbune la nivelul actualilor producători din
România este de 33-34 milioane tone, cu circa 5 milioane tone mai mică decât
cererea estimată la nivelul anilor 2010-2020
Asigurarea cererii pentru lignit la nivelul anilor
2013-2020 şi după este condiţionată de punerea în valoare a perimetrelor
existente, precum şi de cercetare pentru punerea în evidenţă şi valorificarea
unor noi perimetre. Totodată, procedurile de expropriere pentru cauză de
utilitate publică trebuie îmbunătăţite în scopul eficientizarii exploatărilor
de suprafaţă a lignitului.
Piaţa uraniului
Resursele de minereu de uraniu de care dispune România
prezintă un interes deosebit pentru economia naţională, având în vedere
funcţionarea Unităţii 1 Cernavodă, punerea în funcţiune a Unităţii 2 Cernavodă
în anul 2007 şi dezvoltarea viitoare a programului de energetică nucleară,
motiv pentru care activitatea de exploatare şi preparare a minereurilor de
uraniu şi de rafinare a concentratelor tehnice este de interes strategic. Din
minereul de uraniu se obţine pulberea sinterizabilă de dioxid de uraniu, care
se utilizează pentru fabricarea în România a combustibilului nuclear destinat
unităţilor nuclearoelectrice de la Cernavodă.
România nu are o piaţă a uraniului, unicul furnizor
fiind Compania Naţională a Uraniului. Preţul uraniului folosit la fabricarea
combustibilului nuclear pentru CNE Cernavodă este negociat între furnizor şi
utilizator, respectiv Societatea Naţională „Nuclearelectrica" - S.A.
In vederea asigurării materiei prime pentru fabricarea
combustibilului nuclear necesar funcţionării celor două unităţi
nuclearoelectrice, precum şi a funcţionării în perspectivă a unităţilor 3 şi 4
este obligatorie şi urgentă parcurgerea concomitentă a următoarelor două
direcţii: asumarea riscului deschiderii
unei noi capacităţi naţionale de producţie şi, respectiv, asigurarea cadrului
legislativ necesar şi participarea pe plan mondial la concesionări de zăcăminte
uranifere în vederea exploatării acestora sau la importul de minereu uranifer
sau de concentrate tehnice. La nivel mondial există o piaţă dezvoltată a
uraniului, cu un grad ridicat de stabilitate. La această stabilitate contribuie
şi existenţa unor rezerve semnificative de uraniu în zone geografice lipsite de
conflicte.
3.7. Preţuri şi
tarife pentru energie - efecte economice şi sociale
Energie electrică
La energia electrică, sistemul de preţuri şi tarife a
evoluat de la sistemul tarifar unic reglementat pentru consumatorii finali la
un sistem cu preţuri pe activităţi şi servicii, capabil să răspundă noii
structuri liberalizate a sectorului.
Pe piaţa liberalizată se utilizează preţuri care se
stabilesc prin mecanisme concurentiale, inclusiv pentru dezechilibrele dintre
cantităţile contractate şi cele efectiv consumate, precum şi tarife
reglementate pentru serviciile de reţea (transport şi distribuţie) şi
serviciile de sistem.
Preţul energiei electrice a avut o evoluţie
crescătoare, datorită necesităţii practicării unor preţuri care să reflecte
costurile raţional justificabile, creşterii preţurilor la combustibili pe plan
internaţional, creşterii volumului de investiţii în reţele, precum şi
eliminării progresive a subvenţiilor directe şi încrucişate. Astfel, preţurile
electricităţii s-au apropiat de valorile medii înregistrate în UE, dar sunt în
continuare mai mici decât acestea.
La sfârşitul anului 2006,
preţul mediu al energiei electrice livrate consumatorilor casnici cu un consum
de 1.200 kWh/an (consumatorul casnic mediu în România) a fost de 0,1029
euro/kWh, comparativ cu 0,1637 euro/kWh, media UE 25. A fost menţinut tariful
social destinat consumatorilor cu consum redus şi îmbunătăţit astfel încât să
beneficieze de el doar populaţia defavorizată. Consumatorii din această
categorie au plătit 0,0499 euro/kWh în 2006. Valorile prezentate includ TVA.
Preţul energiei electrice livrate consumatorilor
industriali a variat în funcţie de mărimea consumului, situându-se însă practic
în toate cazurile sub valoarea medie din UE 25. Astfel, un consumator cu un
consum anual de 1.250 MWh şi o putere maximă de 500 kW a plătit 0,0853
euro/KWh, faţade 0,0935 euro/kWh, media UE 25. Un consumator industrial cu un
consum anual de 24.000 MWh şi o putere maximă de 4 MW a plătit 0,0643 euro/kWh,
comparativ cu 0,0732 euro/kWh, valoarea medie din UE 25 pentru aceeaşi
categorie de consumatori. Aceste valori nu includ TVA.
Gaze naturale
Preţul gazelor naturale din import a cunoscut o
creştere accentuată începând cu anul 2005. Valorile atinse în anul 2007 de
aceste preţuri sunt mult mai mari decât estimările avute în vedere la
încheierea negocierilor de aderare din cadrul cap. 14 „Energie" şi la
stabilirea calendarului de aliniere a preţului gazelor naturale din producţia
internă la valorile din pieţele internaţionale. Alinierea preţurilor se va
realiza treptat, ţinând cont de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei şi
de impactul general al preţurilor la gazele naturale asupra economiei
naţionale, asupra preţurilor altor utilităţi şi asupra indicatorilor
macroeconomici.
In conformitate cu cerinţele de armonizare la
legislaţia, procedurile comunitare şi cadrul economic general specific Uniunii
Europene, un obiectiv important îl reprezintă stabilirea preţurilor finale de
furnizare a gazelor naturale la consumatorii care nu-si exercită
eligibilitatea, în condiţii de eficienţă economică, respectiv de recuperare a costurilor rezultate prin desfăşurarea
activităţilor de producţie, înmagazinare, transport, distribuţie şi furnizare.
Necesitatea implementării unui nou sistem de tarifare a
gazelor naturale a fost prevăzută în acordurile încheiate de Guvernul României
cu instituţiile financiare internaţionale şi a fost făcută publică încă din
decembrie 2003, când ANRGN a emis metodologia de calcul al preţurilor şi
tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale. In vederea eliminării
subvenţiei încrucişate între categoriile de consumatori, ANRGN a implementat în
perioada 2004-2005 un nou sistem de tarife de distribuţie şi preţuri finale
reglementate, diferenţiate pe fiecare operator de distribuţie a gazelor
naturale, titular al licenţei de furnizare, şi pe categorii de consumatori,
care să reflecte costurile corespunzătoare furnizării gazelor naturale pentru
fiecare categorie în parte.
Fundamentarea preţurilor şi a tarifelor reglementate
are la bază recunoaşterea costurilor justificate şi efectuate în mod prudent de
operatorii de distribuţie a gazelor naturale. Astfel, preţurile finale
reglementate la care se realizează furnizarea reglementată a gazelor naturale
acoperă toate costurile efectuate pentru asigurarea cu gaze naturale a
consumatorului final.
In scopul de a beneficia în mod
nediscriminatoriu de gazele naturale din producţia internă, toţi consumatorii
sunt obligaţi să achiziţioneze gaze naturale din import într-un procent
stabilit faţă de consumul total de gaze naturale. Proporţia gazelor din
producţia internă şi a celor din import este stabilită lunar de către operatorul
de piaţă. Calculul preţului mediu ponderat al gazelor naturale achiziţionate
din import se efectuează de către ANRE.
Ţiţei şi produse petroliere
In conformitate cu legislaţia în vigoare, preţurile
ţiţeiului şi produselor petroliere se formează liber, pe baza raportului dintre
cererea şi oferta de pe piaţa naţională, respectiv de pe piaţa internaţională.
Tarifele de transport din sistemul naţional de transport al ţiţeiului se
stabilesc de autoritatea competentă - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
(ANRM).
Conjunctura nefavorabilă de pe piaţa mondială a
ţiţeiului, caracterizată de scăderea accentuată a producţiei şi a stocurilor,
în special pe piaţa americană şi asiatică, a condus la creşterea fără precedent
a cotaţiilor acestuia pe pieţele bursiere, înregistrându-se preţuri de 60-70
USD/baril începând cu anul 2005. Creşterea preţului mondial al ţiţeiului a
condus la majorarea continuă a preţurilor produselor petroliere şi, implicit,
la creşterea în lanţ a costurilor în economie.
In preţul intern al ţiţeiului şi al produselor
petroliere sunt incluse o serie de elemente de fiscalitate, definite în valută
(euro sau USD). In mod firesc, datorită evoluţiei cursului valutar, aceste
elemente sunt redimensionate la sfârşitul fiecărei luni pentru luna următoare,
ceea ce atrage după sine necesitatea recalculării preţurilor produselor
respective (elementele de fiscalitate reprezintă circa 70% din preţul final al
produselor petroliere).
Preţul produselor petroliere este determinat de costul
ţiţeiului supus prelucrării, a cărui pondere este de până la 80% din costurile
totale, iar orice variaţie implică modificarea corespunzătoare a costurilor şi,
implicit, a preţurilor.
Ţiţeiul este un produs cotat la bursă, pe o piaţă
mondială. Pe piaţa produselor petroliere există un climat concurential, în curs
de consolidare, modificarea şi varietatea preţurilor practicate pe piaţă fiind
un element pozitiv în dezvoltarea pieţei libere. Preţurile la carburanţi se
fixează liber, dar şi ţinându-se seama de evoluţia preţurilor externe şi de
puterea de cumpărare de pe piaţa internă, avându-se în vedere politici
echilibrate de preţuri la carburanţi.
Cărbune
Preţul cărbunelui în prezent se fixează liber, prin
negocieri directe între producător şi beneficiar.
Pentru huilă preţul este mai mic decât costul de
producţie, diferenţa fiind acoperită prin ajutor de stat în condiţiile
Regulamentului nr. 1.407/2002 al UE.
Pentru dezvoltarea producţiei de cărbune în condiţiile
actuale este utilă promovarea contractelor pe termen lung între furnizori şi
termocentrale sau alţi beneficiari, pe baza unor formule de stabilire a
preţurilor în funcţie de cotaţiile bursiere ale altor purtători similari de
energie primară, care să fundamenteze pe baze reale
rezultatele studiilor de fezabilitate (planurilor de afaceri) din sectorul
minier.
Conform studiilor de prognoză, elaborate la nivel
mondial (CME) până în anul 2030, pe toate pieţele lumii se estimează o evoluţie
uşor crescătoare a preţului la cărbune, faţă de creşteri substanţiale la
celelalte resurse energetice (ţiţei şi gaze naturale). Prognozele confirmă
faptul că această resursă energetică, pe lângă durata mare de asigurare,
prezintă o garanţie a susţinerii necesarului de energie în viitor, la preţuri
competitive cu preţul altor resurse purtătoare de energie primară.
Minereu de uraniu
Evoluţia recentă a preţului uraniului pe piaţa spot, în
condiţiile în care prognozele internaţionale pe termen mediu şi lung arată o
tendinţă ascendentă a acestuia, determină ca principală preocupare asigurarea
de surse alternative pentru fabricarea pulberii sinterizabile de dioxid de
uraniu şi deschiderea unei noi capacităţi de producţie, precum şi reanalizarea
resurselor geologice interne în vederea creşterii gradului lor de cunoaştere şi
atragerii acestora în exploatare.
Energie termică
Preţul energiei termice furnizate populaţiei din
sistemele centralizate de alimentare cu căldură este integral reglementat prin
sistemul de preţuri locale de referinţă (PLR). Costurile locale de producere,
distribuţie şi furnizare a energiei termice în sistem au fost în anul 2005 de
160-230 RON/Gcal, diferenţa faţă de PLR fiind subvenţionată de la bugetul de
stat (până în anul 2007) şi bugetele locale.
Subvenţionarea consumatorilor de energie termică a
reprezentat o metodă de asigurare a protecţiei sociale şi de menţinere în
funcţiune a unor producători ineficienţi, dar cu rol social important.
Pentru energia termică produsă în cogenerare se aplică
scheme de sprijin, astfel încât să fie asigurată viabilitatea producătorilor
respectivi pe piaţa concurentială de energie electrică.
3.8. Analiza
situaţiei actuale a sectorului energetic
Analiza SWOT a situaţiei actuale a sectorului energetic
evidenţiază:
Avantaje competitive
• Tradiţie îndelungată în industria energetică,
beneficiind de experienţă atât în industria de petrol şi gaze, cât şi în cea de
producere a energiei electrice şi termice
• Resurse energetice naţionale, îndeosebi cărbune, dar
şi rezerve de petrol şi gaze naturale
• Infrastructură complexă şi
diversificată: reţele naţionale de transport energie electrică, gaze naturale,
ţiţei, produse petroliere, capacităţi de rafinare, de transport maritim şi
capacităţi portuare importante la Marea Neagră
• Structură diversificată şi echilibrată a producţiei
de energie electrică
• Program de energetică nucleară în derulare, perceput
pozitiv de opinia publică, bazat pe o tehnologie sigură, recunoscută pe plan
mondial
• Expertiză tehnică şi resurse umane calificate pentru
activităţile din sectorul energetic
• Cadru instituţional şi legislativ adaptat la
principiile pieţei interne din Uniunea Europeană
• Potenţial moderat de resurse regenerabile
exploatabile, susţinut de o piaţă funcţională de certificate verzi
• Lipsa dificultăţilor în respectarea
angajamentelor asumate prin Protocolul de la Kyoto
• Capacitatea relativ ridicată de interconectare a
sistemelor de transport al energiei electrice şi al gazelor naturale cu
sistemele similare ale ţărilor vecine
• Potenţial de resurse de lignit cu un grad ridicat
de cunoaştere concentrat pe o suprafaţă relativ redusă, de circa 250 km2, în care operează 19 cariere de
mare capacitate
• Potenţial de resurse de huilă energetică pus în
valoare prin 7 mine subterane
• Calitatea infrastructurii de transport, dispecerizarea
energiei electrice
• Operator al pieţei angro de energie electrică cu
experienţă, capabil să devină operator al pieţei regionale
• Liberalizarea totală a pieţelor de energie electrică
şi gaze naturale
Deficienţe ale sistemului
• O serie de instalaţii de
producere, transport şi distribuţie a energiei sunt parţial învechite şi
depăşite tehnologic, cu consumuri şi costuri de exploatare mari
• Instalaţii şi echipamente utilizate pentru
exploatarea lignitului uzate moral şi fizic, cu costuri mari de exploatare şi
performanţe scăzute
• Lipsa echipamentelor pentru implementarea
tehnologiilor performante în sectorul de extracţie al huilei
• O dependenţă crescândă la importul gazelor naturale,
existând pentru moment o singură sursă
• Durată de funcţionare depăşită pentru 69% din
conductele de transport al gazelor naturale şi aproximativ 27% din staţiile de
reglare măsurare
• Nivelul scăzut al surselor de finanţare comparativ
cu necesităţile de investiţii în infrastructura Sistemului naţional de transport gaze naturale (SNT)
• Structură neomogenă din punctul de vedere al
presiunii şi diametrelor SNT, fapt care conduce la probleme mari privind
asigurarea presiunilor la extremităţile sistemului
• Eficienţa energetică redusă pe lanţul producţie -
transport - distribuţie - consumator final de energie
• Lipsa unor măsuri financiare de susţinere a
proiectelor şi programelor de creştere a eficienţei energetice şi de utilizare
a surselor regenerabile de energie
• Organizarea sectorului de producere a energiei
electrice pe filiere tehnologice monocombustibil
• Performanţe sub potenţial ale unor companii miniere
şi energetice cu capital de stat
• Existenţa unor distorsionări ale preţurilor la
consumatorii finali
• Capacitate redusă de cercetare-dezvoltare-diseminare
în sectorul energetic şi sectorul minier
• Lipsa unor măsuri clare privind modernizarea
sistemelor de alimentare cu energie termică din sisteme centralizate, în
condiţiile opţiunilor crescânde ale populaţiei pentru încălzirea individuală a
locuinţelor în mediul urban
• Cea mai mare parte din unităţile de producere
energie electrică nu respectă normele de emisii pentru anumiţi poluanţi în aer
din Uniunea Europeană. Alinierea la aceste cerinţe necesită fonduri importante
şi se realizează treptat, conform calendarului de
conformare negociat
• Efort financiar major pentru conformarea cu
reglementările de mediu şi pentru dezafectarea unităţilor termoenergetice şi
nucleare, ecologizarea terenurilor eliberate de instalaţii, precum şi pentru
depozitarea definitivă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor
radioactive
• Politici necoerente de punere în valoare a noi
perimetre pentru exploatarea lignitului
• Neangajarea desfacerii producţiei de cărbune pe termen
mediu şi lung pe baza unor contracte care să garanteze cantităţile şi preţurile
•Timpul relativ mare pentru dezvoltarea de noi
capacităţi de producţie a cărbunelui şi uraniului.
Oportunităţi
• Poziţie geografică favorabilă pentru a participa
activ la dezvoltarea proiectelor de magistrale paneuropene de petrol şi gaze
naturale
• Existenţa pieţelor fizice de energie, precum şi acces
la pieţe regionale de energie electrică şi gaze naturale cu oportunităţi de
realizare a serviciilor de sistem la nivel regional
• Capacitate disponibilă totală a Sistemului naţional
de transport gaze naturale, ce poate asigura preluarea solicitărilor
utilizatorilor
• Climat investiţional atractiv atât pentru
investitorii străini, cât şi pentru cei autohtoni, inclusiv în procesul de
privatizare a diferitelor companii aflate în prezent în
proprietatea statului
• Creşterea încrederii în funcţionarea pieţei de
capital din România, ceea ce permite listarea cu succes la bursă a companiilor
energetice
• Oportunităţi crescute de investiţii în domeniul
eficienţei energetice şi al resurselor energetice regenerabile neutilizate
• Accesarea fondurilor structurale ale Uniunii Europene
pentru proiecte în domeniul energiei
• Existenţa unui important sector hidroenergetic
capabil să furnizeze volumul necesar de servicii tehnologice de sistem
• Existenţa experienţei îndelungate în minerit şi a
unei infrastructuri importante pentru exploatarea resurselor energetice primare
interne de cărbune şi uraniu
• Existenţa unor noi perimetre cu rezerve
considerabile de lignit.
Riscuri şi vulnerabilităţi
• Rezerve economic exploatabile de ţiţei, gaze
naturale şi uraniu, limitate la valorile prezentate în cap. 3, în condiţiile în
care nu vor fi descoperite noi zăcăminte importante
• Volatilitatea preţurilor la hidrocarburi pe pieţele
internaţionale
• Tendinţa de schimbare a caracteristicilor climatice
şi instabilitatea regimului hidrologic
• Posibilitatea apariţiei unor efecte negative asupra
concurenţei în sectorul energetic la nivel european, datorită tendinţelor de
concentrare din industria energetică
• Un ritm ridicat de creştere a cererii de energie în
contextul relansării economice
• Existenţa de arierate la nivelul unor companii din
sector
• Ponderea semnificativă a populaţiei care prezintă un
grad de vulnerabilitate ridicat, în condiţiile practicării unor preţuri la
energie apropriate de nivelul mediu european
• Lipsa unor instrumente fiscale eficiente pentru
susţinerea programelor de investiţii în eficienţă energetică, dezvoltarea
cogenerării pe baza cererii de căldură utilă, utilizarea resurselor
regenerabile pentru producerea energiei termice şi dezvoltarea serviciilor
energetice
• Posibila blocare a activităţii de exploatare a huilei
ca urmare a acumulării de datorii istorice
• Posibila blocare a activităţii de exploatare a
lignitului ca urmare a lipsei unei reglementări specifice care să asigure
valorificarea în interes de utilitate publică a rezervelor de lignit cu o
dreaptă şi justă despăgubire a deţinătorilor de terenuri, necesare desfăşurării
activităţii
• Selecţia, reţinerea şi motivarea în condiţii de piaţă
liberă a capitalului uman necesar implementării strategiei şi operării în
siguranţă a sistemului energetic naţional
• Modificările semnificative ale nivelului apei în
Dunăre datorită schimbărilor climatice, care pot conduce
la neasigurarea apei de răcire la amplasamentul
Cernavodă pentru funcţionarea în siguranţă a două unităţi nuclearoelectrice
• Costuri mari de exploatare a minereurilor de uraniu
datorită variaţiei parametrilor mineralizaţiei şi a discontinuităţii acesteia
• Opoziţia autorităţilor publice locale şi a
autorităţilor teritoriale cu privire la acceptarea deschiderii de noi
capacităţi de producţie în domeniul exploatării minereurilor de uraniu
• Posibila creştere accentuată a preţului mondial la
uraniu
• Posibila schimbare a
atitudinii publicului faţă de construcţia de noi centrale nucleare şi de
depozite de deşeuri radioactive
• Dificultăţi în asigurarea serviciilor tehnologice de
sistem în perioadele secetoase
• Costuri suplimentare generate de aplicarea prevederilor Directivei 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme
de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră
• Capacitatea redusă de a face faţă unor acţiuni
teroriste îndreptate asupra unităţilor producătoare de energie şi a sistemelor
de transport (conducte de ţiţei, conducte pentru gaze naturale, reţele
electrice).
CAPITOLUL 4
Obiectivele dezvoltării sectorului energetic şi
măsurile preconizate pentru atingerea acestora
4.1. Obiectivele prioritare ale dezvoltării
sectorului energetic românesc
Sectorul energetic trebuie să fie un sector dinamic,
care să susţină activ dezvoltarea economică a ţării şi reducerea decalajelor
faţă de Uniunea Europeană.
In acest sens, obiectivul general al strategiei sectorului
energetic îl constituie satisfacerea necesarului de
energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu şi lung, la un preţ cât mai
scăzut, adecvat unei economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă
civilizat, în condiţii de calitate, siguranţă în alimentare, cu respectarea
principiilor dezvoltării durabile.
4.2. Direcţii de
acţiune
Direcţiile de acţiune ale strategiei energetice a
României, convergente cu cele ale politicii energetice a Uniunii Europene,
sunt:
• creşterea siguranţei în alimentarea cu energie atât
din punctul de vedere al mixului de combustibili, cât şi al infrastructurii de
reţea;
• alegerea unui mix de energie echilibrat, cu accent
pe utilizarea cărbunelui, energiei nucleare şi a resurselor energetice
regenerabile, inclusiv prin utilizarea potenţialului hidroeconomic amenajabil,
ce este în prezent încă neexploatat, care să confere sectorului energetic
competitivitate şi securitate în aprovizionare;
• asigurarea necesarului de cărbune şi uraniu în
principal din producţie internă şi diversificarea resurselor de aprovizionare
cu uraniu, prin combinarea exploatării raţionale a resurselor naţionale cu
importul de uraniu şi/sau concesionarea de zăcăminte uranifere în afara
României, în vederea exploatării acestora;
• gestionarea eficientă şi exploatarea raţională în
condiţii de securitate a resurselor energetice primare epuizabile din România
şi menţinerea la un nivel acceptabil, pe baze economice, a importului de
resurse energetice primare (dependenţă limitată/controlată);
• îmbunătăţirea competitivităţii pieţelor de energie
electrică şi gaze naturale, corelarea acestora şi participarea activă la
formarea pieţei interne de energie a Uniunii Europene şi la dezvoltarea
schimburilor transfrontaliere, cu luarea în considerare a intereselor
consumatorilor din România şi ale companiilor româneşti;
• creşterea eficienţei energetice pe tot lanţul
resurse, producere, transport, distribuţie, consum;
• promovarea utilizării resurselor energetice
regenerabile, în conformitate cu practicile din Uniunea Europeană;
• asigurarea investiţiilor
pentru dezvoltarea sectorului energetic, inclusiv prin atragerea de capital
privat;
• creşterea capacităţii de inovaţie şi dezvoltare
tehnologică;
• realizarea obiectivelor de protecţie a mediului şi
reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;
• participarea proactivă la
eforturile Uniunii Europene de formulare a unei strategii energetice pentru
Europa, cu urmărirea şi promovarea intereselor României.
Având în vedere aceste direcţii principale de acţiune,
obiectivele prioritare ale dezvoltării sectorului energetic din România sunt
următoarele:
Securitatea aprovizionării
• menţinerea unui echilibru între importul de resurse
energetice primare şi utilizarea raţională şi eficientă a rezervelor naţionale
pe baze economice şi comerciale;
• diversificarea şi
consolidarea, în cadrul stabilit la nivel european, a relaţiilor de colaborare
cu ţările producătoare de hidrocarburi, precum şi cu cele de tranzit;
• diversificarea surselor de aprovizionare şi
dezvoltarea rutelor de transport alternative;
• încheierea de contracte pe
termen lung pentru gaze naturale din import pentru a diminua riscurile de
întrerupere a furnizării, cu respectarea regulilor concurentiale;
• încheierea de contracte pe termen lung pentru
furnizorii interni de cărbune care să le asigure acces la pieţele financiare,
cu respectarea regulilor concurentiale;
• stimularea investiţiilor în domeniul exploatării
rezervelor de gaze naturale, prin încurajarea identificării de noi câmpuri şi
valorificarea maximă a potenţialului;
• punerea în valoare de noi
perimetre pentru exploatarea lignitului şi a uraniului;
• creşterea nivelului de adecvanţă a reţelei de
transport prin dezvoltare şi modernizare în concept de reţea inteligentă (smart
grid) şi cu respectarea cerinţelor UCTE/ ETSO;
• abordarea, în comun cu
statele membre ale UE, a problemelor referitoare la protecţia infrastructurii
critice din sistemul energetic în lupta împotriva terorismului.
Dezvoltare durabilă
• promovarea producerii energiei din surse
regenerabile, astfel încât ponderea energiei electrice
produse din aceste surse în totalul consumului brut de energie electrică să fie
de 33% în anul 2010, 35% în
anul 2015 şi 38% în anul 2020. Din consumul intern brut de energie, 11% va fi
asigurat din surse regenerabile în anul 2010;
• stimularea investiţiilor în
îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ
resurse-producţie-transport-distribuţie-consum;
• promovarea utilizării biocombustibililor lichizi,
biogazului şi a energiei geotermale;
• susţinerea activităţilor de Cercetare-dezvoltare şi
diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile în domeniul energetic;
• reducerea impactului negativ al sectorului energetic
asupra mediului înconjurător prin utilizarea tehnologiilor curate.
Competitivitate
• continuarea dezvoltării şi perfecţionarea
mecanismelor pieţelor concurentiale pentru energie electrică, gaze naturale,
petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii de gaze cu efect de
seră şi servicii energetice;
• extinderea activităţii operatorului pieţei angro de
energie electrică din România - „Opcom" la nivel regional şi participarea
activă la realizarea pieţei regionale de energie şi a pieţei unice europene;
• liberalizarea tranzitului de energie în condiţii tehnice
controlate de siguranţă în alimentare şi asigurarea accesului permanent şi
nediscriminatoriu la reţelele de transport şi interconexiunile internaţionale;
creşterea capacităţii de interconexiune a reţelelor de energie electrică, de la
circa 10% în prezent la 15-20% la orizontul anului 2020;
• continuarea procesului de
restructurare, de creştere a profitabilităţii şi de privatizare în sectorul
energetic (privatizarea se va realiza atât cu investitori strategici, cât şi
prin listarea pe piaţa de capital);
• continuarea procesului de restructurare a sectorului de lignit în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe
piaţa de capital;
• menţinerea accesului la rezervele de huilă, în
vederea asigurării securităţii energetice, în condiţii economice adecvate.
4.3. Prognoza
producţiei şi cererii de energie
Scenariul de referinţă pentru
prognoza cererii de energie în perioada 2007-2020 are în vedere prognoza
evoluţiei principalilor indicatori macroeconomici în perioada 2007-2020,
elaborată de Comisia Naţională de Prognoză.
In perioada 2007-2020 se estimează următoarele valori pentru indicatorii de dezvoltare (tabelul 4.1):
Tabelul 4.1. Indicatori de dezvoltare macroeconomică
|
|
UM
|
Realizări
|
Estimări
|
|
2003
|
2004
|
2005
|
2006
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
2015
|
2020
|
|
Populaţie
|
106 locuitor
|
21.73
|
21.67
|
21.62
|
21.55
|
21.47
|
21.38
|
21.32
|
21.26
|
21,2
|
20,9
|
|
PIB
|
109 Euro 2005
|
70.38
|
76.37
|
79.50
|
85.62
|
91.10
|
96.84
|
102.55
|
108.30
|
142.2
|
186
|
|
PIB/locuitor
|
103 Euro 2005/locuitor
|
3.24
|
3.52
|
3.68
|
3.97
|
4.24
|
4.53
|
4.81
|
5.09
|
6.70
|
8.89
|
|
Creştere PIB
|
%
|
5.2
|
8.5
|
4.1
|
7.7
|
6.4
|
6.3
|
5.9
|
5.6
|
5.6
|
5.5
|
|
Intensitate
energie primară
|
tep/103 Euro 2005
|
0.55
|
0.51
|
0.48
|
0.47
|
0.44
|
0.42
|
0.39
|
0.37
|
0,32
|
0.26
|
|
Intensitate
energie finală
|
tep/103 Euro
2005
|
0.36
|
0.36
|
0.32
|
0.31
|
0.29
|
0.28
|
0.26
|
0.25
|
0.21
|
0.17
|
In aceste condiţii se estimează necesarul de energie
electrică pentru perioada 2007-2020, precum şi modul de asigurare a necesarului
prin utilizarea fiecărei surse primare de energie (tabelul 4.2). S-au utilizat
următoarele ipoteze:
• piaţa de energie electrică din România este integrată
în piaţa sud-est europeană şi în piaţa central europeană, schimburile
transfrontaliere fiind limitate doar de capacităţile de interconexiune;
• consumul naţional de energie electrică va creşte
relativ constant cu circa 3% pe an în toată perioada analizată;
• exportul de energie electrică va creşte substanţial
după anul 2015, susţinut prin intrarea în funcţiune a unităţilor nucleare nr. 3
şi 4 de la CNE Cernavodă şi retehnologizarea unor unităţi termo;
• se va încuraja utilizarea surselor regenerabile, cu
atingerea ţintei de 33% din consumul intern brut de energie electrică al anului
2010 realizat din aceste surse;
• se va încuraja utilizarea combustibililor solizi prin
tehnologii curate;
• se va limita ponderea producţiei de energie electrică
prin utilizarea combustibililor lichizi şi gazoşi. Aceşti combustibili se vor
utiliza cu precădere în unităţi de cogenerare, necesare asigurării cu energie
termică a populaţiei.
Ca urmare a programelor de utilizare eficientă a
resurselor energetice şi energiei, precum şi a restructurării sectoriale, rata
anuală a creşterii consumului de energie primară va fi jumătate din cea a
creşterii economice, rezultând o decuplare semnificativă a celor 2 indicatori.
După anul 2012, exportul de energie electrică va depăşi
producţia realizată prin utilizarea combustibililor lichizi şi gazoşi proveniţi
din import. Balanţa energetică a ţării va deveni astfel excedentară pentru
prima dată în istorie.
In anul 2010 se va îndeplini ţinta naţională stabilită
privind utilizarea surselor regenerabile de energie în producţia de energie
electrică. Ritmul de utilizare a surselor regenerabile va continua să crească
şi după anul 2010, astfel încât producţia de energie electrică din aceste surse
în anul 2015 să reprezinte 35% din consumul intern brut de energie electrică,
iar în anul 2020 să reprezinte 38%.
Realizarea producţiei estimate de energie electrică în
centralele termoelectrice este condiţionată de:
- dezvoltarea exploatărilor miniere de huilă, lignit şi
uraniu, în condiţii economice;
- asigurarea unor cantităţi suplimentare de huila din
import cu încadrarea în Planul naţional de alocare a emisiilor de gaze cu efect
de seră;
- completarea necesarului de uraniu prin importuri,
conform dezvoltării programului de energetică nucleară;
Evaluarea cererii de energie termică este corelată cu
estimările privind restructurarea economiei, cu ridicarea nivelului de trai,
precum şi cu estimările privind scăderea consumului de energie termică în
mediul rezidenţial datorită realizării măsurilor de creştere a eficienţei
energetice. Cererea de energie termică se estimează a avea ritmuri anuale de
creştere de circa 2% pe an. Totalul cererii de energie termică în sistem
centralizat de distribuţie a căldurii se estimează pentru anul 2010 la circa 3
milioane tep.
Noi capacităţi de producere a energiei electrice
In conformitate cu studiile realizate sub coordonarea
MEF, este necesar să fie retehnologizate în perioada 2008-2010 centrale hidro
cu o putere instalată de aproximativ 1.135 MW, sunt posibil de retehnologizat,
în perioada 2010-2020, centrale hidro cu o putere instalată de aproximativ
2.417 MW, la care se adaugă proiecte noi în centrale hidro, stabilite pentru
perioada 2008-2020, cu o putere instalată de 759 MW, şi alte proiecte posibil
de realizat în aceeaşi perioadă, cu o putere instalată de 895 MW. La aceste
proiecte hidro se adaugă încă două proiecte care vor fi realizate în următorii
ani, şi anume CHEAP Tarniţa, cu putere instalată de 1.000 MW, şi AHE pe Tisa,
de 30 MW.
In ceea ce priveşte grupurile termoelectrice, sunt
prognozate a se realiza în perioada 2008-2020 grupuri cu o putere instalată de
circa 3.000 MW şi vor fi casate în aceeaşi perioadă grupuri cu o putere
instalată de circa 2.900 MW.
In domeniul nuclear urmează a se realiza încă două
unităţi nucleare, unităţile 3 şi 4 Cernavodă, cu o putere instalată de 706 MW
fiecare (600 MW disponibili comercial).
Tabelul 4.2.
TWh
|
|
2003
|
2004
|
2005
|
2006
|
2007
|
2008
|
2009
|
2010
|
2011
|
2012
|
2015
|
2020
|
|
Producţia de energie electrica pentru
acoperire consuni inlem
|
54.55
|
55.30
|
56,48
|
58,99
|
60,7
|
62.5
|
64.2
|
66,1
|
67.7
|
69.5
|
74.5
|
85
|
|
Export
|
2.08
|
1.18
|
2,93
|
3.41
|
2
|
3,0
|
3,5
|
4,5
|
4.5
|
5
|
15
|
15
|
|
Total producţie de energie electrica
|
56.63
|
100%
|
56.48
|
100%
|
59,41
|
100%
|
62.4
|
10%
|
62.7
|
100%
|
65.5
|
100 %
|
67.7
|
100 %
|
70,6
|
100%
|
72,2
|
100%
|
74.5
|
100%
|
89.5
|
100%
|
100
|
100%
|
|
Producţia do energic electrică în
centrale hidroelectrice + regenerabile
|
13.57
|
24%
|
16.83
|
29.8
%
|
20,21
|
34%
|
17.75
|
28,4
%
|
16
|
25.5 %
|
18
|
27.5 %
|
19.5
|
28.8
%
|
21.7
|
30.8 %
|
22.3
|
30.9
%
|
23
|
30.9 %
|
26
|
29%
|
32.5
|
32,5 %
|
|
Producţia de energic electrică în
centrala nucleară
|
4.90
|
8,7 %
|
5.55
|
9.8
%
|
5,54
|
9,4
%
|
5.55
|
8.9
%
|
7,0
|
11.1
%
|
10.8
|
16.5 %
|
10.8
|
16%
|
10.8
|
15.2
%
|
10.8
|
15%
|
10.8
|
14.5 %
|
21.6
|
24.1 %
|
21.6
|
21.6 %
|
|
Producţia de energie electrică în
termocentrale
|
38.16
|
67.3 %
|
34.1
|
60.4
|
33,66
|
56,6
%
|
39.10
|
62.7
%
|
39.7
|
63.4 %
|
36.7
|
56%
|
37.4
|
55.2 %
|
38.1
|
54%
|
39,1
|
54.1
%
|
40.7
|
54.6 %
|
41.9
|
46.9 %
|
45,9
|
45.9 %
|
|
din care:
|
pe cărbune
|
23.34
|
41,1
%
|
21.47
|
38%
|
21,66
|
36,6
%
|
27,10
|
43.4
%
|
28,7
|
45.8
%
|
25.7
|
39.2
%
|
26.4
|
39%
|
27.1
|
38.4
%
|
28,1
|
38.9
%
|
29,7
|
40%
|
30.9
|
34.6%
|
34.9
|
34.9
%
|
|
pe gaze naturale
|
11.19
|
19,8
%
|
10.46
|
18.5
%
|
10
|
16.7
%
|
10
|
16.1
%
|
9.5
|
15.1
%
|
9,5
|
14.5 %
|
9,5
|
14%
|
9,5
|
13.4
%
|
9,5
|
13.2
%
|
9,5
|
12.8
%
|
9.5
|
10.6%
|
9.5
|
9,5
%
|
|
pe păcură
|
3.63
|
6.4 %
|
2.17
|
3,9
%
|
2
|
3.3
%
|
2,00
|
3.2 %
|
1.5
|
2.5
%
|
1,5
|
2,3 %
|
1,5
|
2.2 %
|
1,5
|
2.2 %
|
1,5
|
2%
|
1,5
|
1.8
%
|
1.5
|
1.7
|
1.5
|
1.5
%
|
Evoluţia structurii de producţie a energiei electrice
este determinată în principal de investiţii, inclusiv investiţii private,
realizate prin autorizare, şi nu prin planificare centralizată, în conformitate
cu Directiva 2003/54/CE. In cazul în care prin autorizare nu sunt asigurate
suficiente capacităţi de producere a energiei electrice, se vor organiza
licitaţii pentru construcţia de
noi capacităţi, în conformitate cu Legea energiei electrice
nr. 13/2007.
Studiul privind reorganizarea şi dezvoltarea sectorului
de producere a energiei electrice în România, în vederea creşterii siguranţei
şi competitivităţii în condiţii de piaţă liberă, elaborat în anul 2007 [6],
prognozează necesarul de putere instalată pentru acoperirea cererii naţionale
de energie electrică conform graficului 4.3.
Menţionăm că reţeaua electroenergetică a României este
interconectată cu reţelele ţărilor vecine (cu excepţia Moldovei şi Ucrainei),
iar piaţa de energie electrică este deschisă comerţului transfrontalier. In
aceste condiţii, acoperirea vârfului de consum se realizează prin forţele
pieţei, la nivel regional, şi nu administrativ, la nivel naţional, aşa cum se
proceda în deceniul trecut. Mai mult, Comisia Europeană a propus crearea unor
dispeceri energetici regionali, care să faciliteze funcţionarea pieţelor
transfrontaliere de energie electrică şi utilizarea în comun a rezervelor de
putere.
Gaze naturale
Alături de păcură, lignit şi huilă, gazele naturale au
un aport deosebit de important în structura energetică a României. Cu toate că
este foarte dificil de prognozat un calendar de evoluţie a preţurilor pentru gazele naturale
(datorită dinamicii imprevizibile atât la nivelul pieţei interne, cât şi la
nivelul pieţelor europene şi mondiale, determinată de o multitudine de factori
economici şi politici), estimăm că alinierea preţurilor din producţia internă
de gaze naturale la preţurile de import va fi finalizată cel târziu în anul
2010. Alinierea treptată a preţurilor se va realiza cu considerarea gradului de
suportabilitate al consumatorilor din România.
In ceea ce priveşte consumul de gaze naturale, este de
aşteptat ca acesta să crească uşor până în anul 2015. După anul 2015 raportul
dintre importuri şi producţia internă se va inversa, pe fondul epuizării
treptate a rezervelor interne de gaze naturale. Conform estimării autorităţii
de reglementare în domeniu, evoluţia consumului de gaze naturale şi structura
de acoperire a acestuia sunt prezentate în graficul 4.4.
Graficul 4.4. Estimarea evoluţiei producţiei interne şi
a importului de gaze naturale 2007-2015
Estimare ANRE
4.4. Măsuri pentru
îndeplinirea obiectivelor prioritare
Pentru îndeplinirea obiectivelor prioritare, vor fi adoptate următoarele tipuri de măsuri:
• măsuri generale, valabile pentru toate
subsectoarele energetice (minier, producere, transport, distribuţie şi
înmagazinare a gazelor naturale şi produse petroliere, precum şi producere,
transport şi distribuţie energie electrică şi termică);
• măsuri specifice domeniilor: protecţia mediului,
eficienţa energetică, restructurare/privatizare şi accesarea fondurilor
structurale;
• măsuri specifice fiecărui subsector.
4.4.1. Măsuri generale
Măsurile generale sunt următoarele:
• îmbunătăţirea cadrului instituţional şi legislativ,
în condiţii de transparenţă, în acord cu cerinţele de asigurare a
competitivităţii, protecţiei mediului şi a siguranţei în furnizarea energiei,
precum şi cu cerinţele de atragere şi susţinere a investiţiilor în sectorul energetic
şi de valorificare a resurselor de cărbune;
• îmbunătăţirea politicii de preţuri pentru
combustibili, energie termică şi energie electrică, având în vedere principiile
de nediscriminare, transparenţă şi obiectivitate, precum şi introducerea şi
perfecţionarea treptată a mecanismelor concurentiale;
• atragerea şi asigurarea stabilităţii forţei de muncă
specializate prin motivarea corespunzătoare a personalului din industria
energetică;
• valorificarea potenţialului uman, creşterea
eficienţei muncii şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pe baza continuării
procesului de restructurare şi reorganizare, de modernizare a managementului
companiilor din sector;
• asigurarea unui nivel de pregătire a personalului
conform cerinţelor tehnico-economice actuale;
• asigurarea unei protecţii sociale corespunzătoare,
prin mecanisme de susţinere directă a consumatorilor vulnerabili;
• dezvoltarea tehnologică a sectorului energetic şi a
sectorului extractiv de petrol, gaze naturale, cărbune şi uraniu, prin
stimularea şi sprijinirea cercetării şi inovării;
• atragerea capitalului străin şi autohton, având ca
obiectiv prioritar asigurarea unui climat de competitivitate crescut, care să
reprezinte motorul de dezvoltare sănătoasă a sectorului energetic;
• dezvoltarea pieţelor concurentiale de energie
electrică şi gaze naturale pe principii de transparenţă şi integrarea acestora
în pieţele regionale şi, ulterior, în piaţa unică europeană.
Măsurile generale se completează cu măsuri specifice
domeniilor şi subsectoarelordin sectorul energetic.
4.4.2. Măsuri specifice domeniilor
A. Protecţia mediului
Măsurile specifice care vor fi adoptate pentru
protecţia mediului sunt următoarele:
• realizarea investiţiilor din domeniul protecţiei
mediului;
• continuarea internalizării
costurilor de mediu în preţul energiei;
• încadrarea centralelor termoenergetice în condiţiile
impuse de Directiva 2001/80/CE cu privire la limitarea emisiilor în aer ale
anumitor poluanţi (SO2, NOx Şi pulberi) proveniţi din instalaţiile mari de ardere, de Directiva
96/61/CE pentru prevenirea şi controlul integrat al poluării;
• încadrarea centralelor termoelectrice în ceea ce
priveşte emisia gazelor cu efect de seră în cotele prevăzute în Planul naţional
de alocare (PNA) a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru
perioadele 2007 şi 2008-2012, depăşirea cotelor putând fi realizată doar cu achiziţia de certificate şi
creşterea corespunzătoare a preţului energiei electrice livrate;
• intensificarea utilizării mecanismelor flexibile
prevăzute în Protocolul de la Kyoto;
• promovarea tehnologiilor curate, a tehnologiilor de
captare şi depozitare a CO2 (CSC) din gazele de ardere a cărbunelui, pilele de combustie şi
utilizarea hidrogenului ca vector energetic;
• promovarea utilizării
deşeurilor menajere şi industriale la producerea de energie electrică şi
termică;
• preluarea de către statul român a tuturor
obligaţiilor privind poluarea istorică din sectorul carbonifer până la data
acordării licenţei de concesiune;
• elaborarea studiului de
fezabilitate, a documentaţiilor de proiectare şi începerea construcţiei
Depozitului final de deşeuri slab şi mediu active (DFDSMA);
• stabilirea soluţiei tehnice pentru depozitarea
finală a combustibilului nuclear ars la CNE Cernavodă.
Valoarea estimată a investiţiilor
necesare exclusiv pentru protecţia mediului în perioada de conformare 2008-2017
este de circa 2.600 milioane euro (anexa nr. 2). Valoarea nu cuprinde lucrările
de retehnologizare asociate, a căror estimare este prezentată în secţiunea C3.
B. Imbunătăţirea
eficienţei energetice şi promovarea surselor
regenerabile de energie
Diminuarea efectelor negative ale procesului de
producere a energiei asupra climei necesită acţiuni concrete şi eficiente, In
acest context, România trebuie să acţioneze susţinut şi coerent în vederea
alinierii la acţiunile europene ce promovează obiectivele Lisabona.
In vederea limitării creşterii previzionate a
temperaturii globale, respectiv a emisiilor de gaze cu efect de seră, România
va acţiona în special în domeniul eficienţei energetice şi în domeniul surselor
regenerabile de energie.
Acţiunile vizând promovarea eficienţei energetice şi a
surselor regenerabile de energie vor contribui atât la reducerea impactului
negativ asupra mediului, cât şi la creşterea securităţii în alimentare,
diminuând gradul de dependenţă a României de importurile de energie.
Eficienţa energetică
Directiva 2006/32/CE privind eficienţa energetică la
utilizatorii finali, care devine obligatorie pentru România din anul 2008,
prevede că statele membre UE se angajează să realizeze reducerea consumului de
energie finală cu cel puţin 9% într-o perioadă de 9 ani (2008-2016), comparativ
cu media consumului din ultimii 5 ani pentru care există date disponibile
(2001-2005).
In acest sens, se vor adopta
următoarele măsuri în domeniul eficienţei energetice:
a) utilizarea instrumentelor financiare pentru economii
de energie, inclusiv contractele de performanţă energetică care prevăd
furnizarea de economii de energie măsurabile;
b) achiziţionarea de echipamente şi tehnologii ţinând
seama cu prioritate de specificaţiile privind eficienţa energetică;
c) accelerarea procesului de executare a auditurilor
energetice riguroase la consumatorii industriali, la clădirile publice şi
rezidenţiale, audituri certificate de organismele abilitate, urmate de măsuri
de reducere a consumurilor energetice.
Potenţialul naţional de economisire de energie,
respectiv de reducere a pierderilor energetice este apreciat la 27-35% din
resursele energetice primare (industrie 20-25%, clădiri 40- 50%, transporturi
35-40%). La un consum anual de resurse energetice primare de circa 36 milioane
tep/an, potenţialul de economisire este de circa 10
milioane tep/an, respectiv economii de circa 3 miliarde euro/an.
Pentru a reduce intensitatea
energetică în sectoarele cu consumuri energetice mari şi a îndeplini ţintele
propuse atât în Strategia naţională în domeniul eficienţei energetice, cât şi
în Planul de acţiune în domeniul eficienţei energetice aferent Directivei
2006/32/CE privind eficienţa la consumatorul final, se vor lua măsuri în
următoarele direcţii:
Industrie
• campanii de informare;
• acorduri voluntare pe termen lung în diferite
sectoare ale industriei prelucrătoare;
• audituri energetice şi gestionarea eficienta a
energiei;
• îmbunătăţirea eficienţei energetice prin susţinerea
finanţării prin fondurile comunitare.
Transporturi
• reducerea consumului de energie prin proiecte de
modernizare a transportului feroviar de călători şi marfă;
• creşterea calităţii transportului în comun, în
vederea utilizării acestuia în detrimentul transportului cu maşini particulare;
• extinderea transportului în comun prin noi trasee;
• eficientizarea traficului şi parcărilor;
• mijloace de transport în comun pentru salariaţi,
asigurate de către societăţile economice beneficiare;
• o mai mare dezvoltare a mijloacelor de transport pe
cale de rulare în cadrul transportului urban (tramvaie, troleibuze);
• mărirea eficienţei energetice a vehiculelor prin
stabilirea de criterii minime de eficienţă;
• introducerea de normative
care să susţină vehiculele cele mai eficiente şi nepoluante;
• utilizarea combustibililor gazoşi şi a
biocarburanţilor în transporturi.
Pentru realizarea măsurilor de mai sus, o componentă
esenţială o reprezintă educarea populaţiei în vederea acceptării şi aplicării
lor pe scară largă.
Rezidenţial (consumul
de energie finală în clădiri: încălzire, apă caldă şi iluminat):
• reabilitarea anvelopei prin măsuri de reabilitare
termică a clădirilor, acordarea de sprijin financiar pentru proprietarii cu
posibilităţi financiare reduse în vederea realizării lucrărilor de reabilitare;
• eficientizarea instalaţiilor termice existente;
• eficientizarea instalaţiilor de iluminat, utilizarea
lămpilor cu consum redus;
• obligativitatea aplicării prevederilor directivei şi
a standardelor europene de eficienţă pentru clădiri noi;
• îmbunătăţirea eficienţei energetice prin susţinerea
finanţării utilizând fondurile comunitare;
• continuarea contorizării energiei termice la
consumatorii finali;
• realizarea unui program naţional
de educare energetică a populaţiei în şcoli şi mass-media pentru economisirea
energiei, protecţia mediului şi utilizarea locală a unor resurse energetice
regenerabile;
• stimularea funcţionării societăţilor de servicii
energetice (ESCO).
Sectorul public
• creşterea eficienţei şi reducerea consumului
iluminatului public;
• creşterea eficienţei şi reducerea consumului
instalaţiilor de alimentare cu apă;
• îmbunătăţirea eficienţei energetice la clădirile
publice.
Agricultura
• creşterea eficienţei şi utilizarea
biocombustibililor la maşinile agricole;
• dezvoltarea de culturi energetice atât pentru
producerea de biocarburanţi, cât şi pentru producerea de energie electrică şi
termică în cogenerare;
• creşterea eficienţei energetice a irigaţiilor.
Cogenerare
• promovarea cogenerării de înaltă eficienţă;
• identificarea şi valorificarea potenţialului
naţional de cogenerare;
• auditare energetică a unităţilor de cogenerare;
• reabilitări şi modernizări ale instalaţiilor
existente, pentru creşterea eficienţei şi reducerea impactului asupra mediului;
• construcţia de noi instalaţii de cogenerare, de
înaltă eficienţă.
Mecanismele financiare de susţinere a măsurilor
menţionate privind eficienţa energetică sunt relativ limitate în România, fapt ce are un impact negativ în promovarea lor.
Pentru a avea succes implementarea măsurilor prevăzute
pentru aceste domenii este necesar un ajutor financiar materializat în
subvenţii, reduceri de taxe, ajutoare de la firmele private antrenate în
realizarea acestor planuri, dar şi împrumuturi în condiţii avantajoase de la
bănci. Ajutoarele financiare care vor fi propuse pentru susţinerea acestui
sector se vor acorda prin lege, cu respectarea condiţiilor legale privind
ajutorul de stat.
Realizarea măsurilor aferente Strategiei de eficienţă
şi Planului naţional de acţiune vor conduce în anii 2010 şi 2016 la economiile
de energie estimate în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5. Estimarea economiei de energie pe sectoare
în anii 2010 şi 2016
|
Sectoare
|
Economii în anul 2010
milioane tep
|
Economii în anul 2016
milioane tep
|
|
TOTAL CONSUM FINAL (exclusiv firmele incluse în PNA), din care:
|
0,664
|
1,992
|
|
- prin investiţii în instalaţii, clădiri... existente
|
0,349
|
1,047
|
|
- prin realizarea de instalaţii, clădiri... noi
|
0,315
|
0,945
|
|
INDUSTRIE
Total, din care:
|
0,060
|
0,180
|
|
- prin investiţii în instalaţiile existente
|
0,009
|
0,027
|
|
- prin investiţii green field
|
0,051
|
0,153
|
|
Sectoare
|
Economii în anul 2010
milioane tep
|
Economii în anul 2016
milioane tep
|
|
REZIDENŢIAL
Total, din care:
|
0,416
|
1,247
|
|
- prin investiţii în clădirile existente
|
0,300
|
0,899
|
|
- prin realizarea unor clădiri noi
|
0,116
|
0,348
|
|
TRANSPORTURI
Total, din care:
|
0,160
|
0,480
|
|
- prin investiţii în mijloacele de transport existente
|
0,038
|
0,114
|
|
- prin realizarea unor mijloace de transport noi
|
0,122
|
0,366
|
|
TERŢIAR
Total, din care:
|
0,028
|
0,085
|
|
- prin investiţii în clădirile existente
|
0,002
|
0,007
|
|
- prin realizarea unor clădiri noi
|
0,026
|
0,078
|
Pentru realizarea ţintelor de eficienţă energetică se
vor avea în vedere următoarele măsuri:
• creşterea eficienţei în utilizarea energiei
electrice şi a gazelor naturale în industrie, realizarea unor proiecte
demonstrative pentru atragerea de investiţii destinate modernizării
echipamentelor şi utilajelor tehnologice;
• continuarea investiţiilor
pentru reabilitarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică
din oraşe şi reducerea pierderilor de energie;
• realizarea Programului naţional de reabilitare
termică a clădirilor de locuit existente, aprobat de Guvern;
• susţinerea Programului naţional de creştere a
eficienţei energetice pentru perioada 2006-2010, asociat cu un mecanism de
acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat şi bugetele locale;
• stabilirea unor nivele minime de eficienţă
energetică în industrie, transporturi, construcţii, agricultură, servicii şi în
sectorul rezidenţial;
• susţinerea programelor de eficienţă energetică prin
alocare de fonduri de la Fondul român pentru eficienţa energetică;
• realizarea de proiecte şi zone demonstrative de
eficienţă energetică;
• crearea cadrului legislativ necesar dezvoltării
pieţei concurentiale de servicii energetice;
• promovarea tranzacţionării certificatelor albe
pentru stimularea investiţiilor în creşterea eficienţei energetice, în
condiţiile dezvoltării unei practici europene în acest
sens;
• promovarea acţiunilor de tip DSM (Demand Site
Management);
• acordarea de stimulente fiscale şi financiare
pentru realizarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice, cu
respectarea condiţiilor legale privind ajutorul de
stat.
Finanţarea investiţiilor care au ca obiectiv principal
creşterea eficienţei energetice se pot realiza:
- de la bugetul de stat şi bugetele locale;
- pe baza unui contract de performanţă încheiat cu
terţi;
- pe baza unui contract de
performanţă încheiat cu o companie de servicii energetice (ESCO);
- prin credite bancare obţinute de la organisme
finanţatoare externe (BM, BERD, BEI, JBIC) sau de la bănci comerciale;
- prin cofinanţare din fonduri structurale.
Promovarea utilizării resurselor regenerabile de energie
Pentru susţinerea producerii energiei electrice din
resurse energetice regenerabile, din anul 2005 a fost stabilit un mecanism de
promovare bazat pe certificate verzi, prin care furnizorii achiziţionează
certificate în cote obligatorii, proporţional cu volumul de energie electrică vândută consumatorilor. Au fost
stabilite următoarele cote obligatorii, ca valori procentuale anuale din
consumul brut de energie electrică: pentru anul 2006, 2,2%,pentru anul 2007,
3,74%, pentru anul 2008, 5,26%, pentru anul 2009, 6,78% şi, începând cu anul
2010, 8,3%.
Măsurile avute în vedere pentru promovarea surselor
regenerabile de energie sunt:
• creşterea gradului de valorificare, în condiţii de
eficienţă economică, a resurselor energetice regenerabile pentru producţia de
energie electrică şi termică, prin facilităţi în etapa investiţională, inclusiv
prin facilitarea accesului la reţeaua electrică;
• perfecţionarea pieţei de certificate verzi, în vederea
atragerii capitalului privat în investiţiile din domeniul surselor
regenerabile;
• promovarea unor mecanisme de susţinere a utilizării
resurselor energetice regenerabile în producerea de energie termică şi a apei
calde menajere;
• utilizarea de fonduri structurale.
Cele mai convenabile resurse
regenerabile (în funcţie de costurile de utilizare şi volumul de resurse) şi
tehnologii utilizate pentru producerea energiei electrice sunt centralele
hidroelectrice, inclusiv microhidrocentralele, turbinele eoliene şi centralele
cu cogenerare care utilizează biomasă, iar pentru producerea de energie termică
sunt biomasa şi energia solară.
In zonele rurale există o diversitate de forme de
energie regenerabilă care pot fi utilizate în alimentarea cu energie a acestor
zone sau a zonelor urbane:
• biomasa este principalul
combustibil rural, fiind folosit mai ales pentru încălzirea spaţiului şi a
apei, precum şi pentru gătit. Biomasa acoperă circa 7% din cererea de energie
primară şi circa 50% din potenţialul de resurse regenerabile al României;
• energia geotermală, ce se
poate utiliza pentru încălzirea spaţiului şi a apei. Datorită amplasării,
principalul potenţial de folosire se află în zone rurale - locuinţe, sere,
acvacultura, pasteurizarea laptelui -în amplasamente aflate la distanţe de până
la 35 km de locul de extragere;
• energia solară, în special pentru prepararea apei
calde menajere, rezultând o reducere a consumului de combustibilii fosili
utilizaţi la încălzirea apei;
• microhidrocentralele pot reprezenta o opţiune de
bază pentru alimentarea zonelor rurale neconectate la reţele de energie
electrică;
• generatoarele eoliene pot de asemenea acoperi
necesarul de energie electrică din zonele rurale greu accesibile,
neelectrificate.
In conformitate cu prevederile Strategiei de
valorificare a surselor regenerabile de energie,
necesarul de investiţii în perioada 2006-2015 este estimat la 1.800 milioane
euro.
Promovarea utilizării biocarburanţilor
Ţintele stabilite în România în privinţa utilizării
biocarburanţilor sunt următoarele:
• până la sfârşitul anului 2010, procentul de
utilizare a biocarburanţilor din totalul conţinutului energetic al
carburanţilor utilizaţi în transport va fi de cel putin 5,75% (ţintă stabilită
prin Directiva 2003/30/CE);
• până în anul 2020, procentul de utilizare a
biocarburanţilor va fi de cel puţin 10%, în condiţiile utilizării noilor
generaţii de biocarburanţi.
Ţinând cont de cantităţile de carburanţi utilizate
anual şi de obligaţiile ce decurg din Hotărârea Guvernului nr. 1.844/2005,
rezultă un necesar de biodiesel şi bioetanol de circa 300.000 tone pentru anul
2010. România are suficient potenţial de a furniza materie primă atât pentru
biodiesel, cât şi pentru bioetanol astfel încât să fie atinse ţintele
stabilite. De exemplu, potenţialul României de a furniza materie primă necesară
pentru biodiesel, respectiv ulei vegetal (floarea-soarelui, soia, rapiţă), este
de circa 500-550 mii t/an. Astfel sunt asigurate premisele atingerii ţintei de
10% biocarburanţi pentru anul 2020, calculate pe baza conţinutului energetic al
tuturor tipurilor de benzină şi motorină utilizate în transport, respectiv
atingerea ţintei cuprinse în pachetul de măsuri pentru energie aprobat de
Consiliul European (martie 2007).
Au fost întreprinse o serie de acţiuni menite să
contribuie la promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi
regenerabili. In acest context se menţionează introducerea în prevederile
Codului fiscal a scutirii de la plata accizelor pentru produsele energetice de
tipul biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili.
C. Măsuri specifice
şi necesarul de investiţii în fiecare subsector
C1. Subsectorul minier
Subsectorul minier necesită luarea următoarelor măsuri
în scopul corelării capacităţilor de producţie cu cererea de cărbune şi uraniu
pentru producerea de energie electrică şi termică, prin:
• concentrarea producţiei în zonele viabile şi
închiderea în condiţii de siguranţă a zonelor nerentabile;
• modernizarea şi reabilitarea echipamentelor din
exploatările miniere de huilă şi lignit, viabile;
• susţinerea producţiei de huilă prin acordarea
ajutorului de stat în baza Regulamentului nr. 1.407/2002;
• promovarea tehnologiilor noi
şi modernizarea echipamentelor pentru exploatarea zăcămintelor de huilă, lignit
şi uraniu;
• promovarea tehnologiilor de valorificare a gazului metan din zăcămintele de huilă;
• promovarea programelor de securitate a muncii şi
zăcămintelor şi de sănătate a personalului din sectorul huilă, lignit şi
uraniu;
• restructurarea financiară a operatorului din
sectorul de huilă;
• punerea în exploatare a noi
perimetre pentru valorificarea lignitului şi uraniului;
• intensificarea cercetării geologice pentru creşterea
gradului de cunoaştere a zăcămintelor de cărbune şi uraniu şi punerea în
valoare a acestora;
• închiderea minelor cu activitate oprită, reabilitarea
suprafeţelor şi refacerea mediului natural afectat;
• reconversia forţei de muncă şi recrutarea şi formarea
de personal calificat pentru acoperirea necesarului de forţă de muncă din
sectorul de exploatare;
• revitalizarea economică a regiunilor miniere;
• analiza posibilităţii creării unei structuri
organizatorice integrate comercial sau structural formată din exploatări huilă
- termocentrale -hidrocentrale pentru producerea de energie electrică şi termică
în judeţul Hunedoara;
• asigurarea desfacerii
producţiei de cărbune prin contracte pe termen mediu şi lung, cu preţuri
negociate în baza unor formule stabilite în funcţie de cotaţiile bursiere ale
altor purtători similari de energie primară;
• asigurarea achiziţionării suprafeţelor de teren
necesare dezvoltării exploatărilor de lignit;
• accesul pe pieţe financiare pentru asigurarea
resurselor necesare modernizării şi reabilitării echipamentelor şi a
retehnologizării exploatărilor miniere;
• accesul operatorilor minieri pe piaţa de capital;
• modernizarea şi mărirea capacităţilor de rafinare a
uraniului în conformitate cu necesarul calitativ şi cantitativ de combustibil
nuclear;
• alocarea prin bugetul de stat a sumelor necesare
exploatării, preparării şi valorificării concentratelor tehnice de uraniu;
• alocarea prin bugetul de stat a sumelor necesare
achiziţionării la stocul de siguranţă şi consum a concentratelor de octoxid de
uraniu;
• alocarea prin planul naţional de cercetare geologică
a fondurilor necesare creşterii gradului de cunoaştere
a resurselor geologice identificate;
• evaluarea şi valorificarea resurselor minerale din
haldele cu minereu sărac şi din iazurile de decantare;
• participarea în parteneriat pe pieţele externe la
concesionarea de zăcăminte uranifere în vederea explorării şi exploatării
acestora;
• finalizarea instalaţiilor de tratare a apelor uzate
industrial în vederea încadrării în indicatorii de calitate impuşi prin NTPA
001/2002 , până în anul 2010;
• asigurarea ajutorului de stat pentru uraniu, la
nivelul prevederilor Tratatului Euratom.
Necesarul de investiţii pentru perioada 2006-2020 se
estimează la circa 2.200 milioane euro.
C2. Subsectorul hidrocarburi
In domeniul producţiei, transportului, distribuţiei şi
înmagazinării gazelor naturale, ţiţeiului şi produselor petroliere vor fi luate
următoarele măsuri:
• intensificarea cercetării geologice în scopul
descoperirii de noi rezerve de ţiţei şi gaze naturale;
• reabilitarea şi dispecerizarea sistemelor de transport
prin conducte al gazelor naturale şi ţiţeiului, implementarea sistemului de
comandă şi achiziţie date în timp real (SCADĂ);
• creşterea siguranţei în aprovizionarea cu gaze
naturale, prin diversificarea surselor de aprovizionare din import şi dezvoltarea
unor noi interconectări cu sistemele de transport ale ţărilor vecine;
• creşterea capacităţii de transport pentru gazele
extrase din platoul continental al Mării Negre;
• promovarea proiectelor de interconectare
transfrontaliere: proiectul Nabucco (tranzitul gazelor naturale din zona Mării
Caspice spre Europa de Vest prin România), interconectarea cu sistemul din
Ungaria în zona Arad-Szeged, cu sistemul din Ucraina în zona Siret-Cernăuţi, cu
sistemul din Bulgaria în zona Giurgiu-Ruse şi proiectul PEOP (conducta de
transport ţiţei Constanţa-Trieste);
• perfecţionarea regulilor
privind schimburile transfrontaliere de gaze naturale;
• creşterea capacităţilor de înmagazinare subterană a
gazelor naturale, pentru preluarea vârfurilor de consum pe perioada sezonului
rece, precum şi pentru creşterea gradului de siguranţă a alimentării cu gaze a
consumatorilor. Măsurile şi acţiunile întreprinse de operatorii depozitelor de
înmagazinare subterană a
gazelor naturale au ca scop creşterea coeficientului de siguranţă în livrarea
gazelor şi preluarea dezechilibrelor, la valori cât mai apropiate de cele
practicate de ţările din Comunitatea Europeană;
• creşterea capacităţii de depozitare a ţiţeiului şi
produselor petroliere, astfel încât să se atingă în anul 2011 valoarea de 2,8
milioane tone ţiţei, pentru asigurarea stocurilor minime pentru 67,5 zile,
calculată pe baza creşterii prognozate a consumului intern;
• dezvoltarea sistemului naţional de transport, a
reţelelor de distribuţie gaze naturale şi creşterea siguranţei în aprovizionare
şi exploatare;
• îmbunătăţirea cadrului legislativ prin modificarea
şi completarea Legii petrolului nr. 238/2004, Legii nr. 242/2005 privind
desemnarea operatorului licenţiat al sistemului de transport prin conducte al
produselor petroliere şi pentru consolidarea mediului concurential privind
transportul produselor petroliere, Legii gazelor nr. 351/2004 şi Legii nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în sensul
trecerii conductelor magistrale de transport al petrolului (ţiţei, gaze
naturale, condensat şi etan lichid), a celor de transport produse petroliere,
precum şi a terminalelor petroliere, împreună cu echipamentele şi instalaţiile
aferente în proprietatea privată a statului şi apoi constituirea lor ca aport
în natură al statului la capitalul social al operatorilor, precum şi a
proiectului de lege privind măsuri pentru garantarea siguranţei aprovizionării
cu gaze naturale;
• asigurarea condiţiilor de realizare a diversificării
portofoliului de afaceri pentru societăţile din sectorul energetic, pentru
creşterea performanţelor economice şi a competitivităţii companiilor;
• promovarea utilizării în instalaţii de înaltă
eficienţă a biocarburanţilor, gazelor naturale lichefiate (GNL) şi gazelor
petroliere lichefiate (GPL);
• întărirea capacităţii instituţionale a autorităţii
de reglementare şi elaborarea legislaţiei secundare corespunzătoare pieţei de
gaze naturale şi a serviciilor de echilibrare reziduală;
• echilibrarea săptămânală şi asigurarea condiţiilor
pentru trecerea la echilibrarea zilnică a SNT;
• corelarea mecanismelor
pieţei angro de gaze naturale cu cele ale pieţei angro de energie electrică în
privinţa considerării dezechilibrelor;
• organizarea operatorului pieţei de gaze naturale şi
a serviciilor de echilibrare reziduală;
• creşterea calităţii gazelor naturale furnizate din
producţia internă şi asigurarea continuităţii în alimentare.
C2.1. Necesarul de
investiţii în domeniul gazelor naturale
• Lucrări de cercetare geologică pentru descoperirea de
noi rezerve (circa 270 milioane euro) - se vor realiza circa 10 km de
prospecţiuni seismice şi circa 50 km foraj de cercetare geologică până în anul
2010.
• Foraj de explorare şi punere în producţie de noi
sonde (circa 160 milioane euro). Lucrările de cercetare geologică au fost şi sunt axate pe intensificarea
lucrărilor de prospecţiune şi explorare pentru testarea noilor posibile
acumulări de hidrocarburi, puse în evidenţă în anii anteriori prin lucrări de
prospecţiune geofizică şi geochimică, concomitent cu evaluarea prin foraje a
acumulărilor de gaze naturale descoperite în anii anteriori. De asemenea, se
are în vedere ca toate acumulările noi puse în evidenţă, cu potenţial
comercial, să fie cât mai repede puse în producţie.
In perioada 2007-2010 vor fi intensificate lucrările de
explorare geologică în perimetrele concesionate de explorare, prospecţiune şi
deschidere şi se au în vedere atât identificarea şi concesionarea de noi zone
de interes din punct de vedere al prezentei hidrocarburilor în România, cât şi
executarea de lucrări petroliere în comun cu firme străine de specialitate, în
cadrul unor contracte de explorare, dezvoltare, exploatare în zone de interes
din afara României.
• Creşterea capacităţii de înmagazinare subterană
(circa 500 milioane euro). Programul de dezvoltare a depozitelor de
înmagazinare subterană a gazelor naturale are ca obiectiv prioritar atât
intensificarea ritmului de dezvoltare a capacităţilor existente, cât şi crearea
de noi depozite pentru zonele care se confruntă cu greutăţi în alimentarea cu
gaze atât sezoniere, zilnice, cât şi orare, în vederea creşterii gradului de
siguranţă în asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor în condiţii cât mai
imprevizibile. Depozitele noi sunt programate a fi amenajate în zăcăminte semidepletate
situate optim faţă de zonele deficitare şi în caverne de sare pentru zonele cu
fluctuaţii zilnice şi orare ale consumului de gaze. Amplasarea acestor noi
depozite se va face prin corelarea infrastructurii sistemului naţional de
transport cu zăcămintele depletate selectate prin studii de prefezabilitate şi
fezabilitate, situate cât mai aproape de marii consumatori şi de zonele cu
variaţii mari de consum sezoniere, zilnice şi/sau orare, atât pentru zona
Moldova, cât şi pentru zonele adiacente traseului proiectului Nabucco.
Măsurile şi acţiunile întreprinse de operatorii
depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale au ca scop creşterea
coeficientului de siguranţă în livrarea gazelor, la valori cât mai apropiate de
cele practicate de ţările din Comunitatea Europeană.
Pentru a veni în întâmpinarea
viitoarelor evoluţii ale pieţei de gaze şi realizarea echilibrului surse-cerere
„Romgaz" acţionează, din punct de vedere al înmagazinării subterane, pe
trei planuri:
- dezvoltarea actualelor depozite sub aspectul
creşterii capacităţii de înmagazinare şi a cantităţilor zilnice care urmează a
fi extrase;
- creşterea performanţelor şi flexibilitatea
operaţională în depozitele existente;
- identificarea de noi zăcăminte capabile să
îndeplinească rolul de depozit de înmagazinare.
Evoluţia previzionată a dezvoltării capacităţilor de
înmagazinare subterană a gazelor naturale este prezentată în graficul 4.6:
Graficul 4.6. Prognoza evoluţiei capacităţii de
înmagazinare subterană a gazelor naturale
Implementarea lucrărilor va determina o creştere a
capacităţii de lucru şi a debitului de extracţie cu peste 50% până în 2012,
costurile estimate fiind de circa 237 milioane USD (180 milioane euro) -
tabelul 4.7.
Tabelul 4.7. Creşterea capacităţii de înmagazinare a
gazelor naturale şi investiţii necesare
|
Depozit
|
Capacitate 2007
|
Capacitate 2012
|
Dif.
|
Debit
2007
|
Debit
2012
|
Dif.
|
Cost
|
|
milioane mc
|
milioane mc
|
milioane mc
|
milioane mc/zi
|
milioane mc/zi
|
milioane mc/zi
|
milioane USD
|
|
Bilciuresti
|
1.250
|
1.250
|
0
|
11
|
12.5
|
1.5
|
5
|
|
Sarmasel
|
700
|
1.500
|
800
|
5
|
10
|
5
|
150
|
|
Urziceni
|
200
|
200
|
0
|
1.7
|
2
|
0.3
|
15
|
|
Cetate
|
200
|
300
|
100
|
0.8
|
2
|
1.2
|
8
|
|
Gherceşti
|
150
|
600
|
450
|
1
|
5
|
4
|
50
|
|
Balaceanca
|
50
|
85
|
35
|
0.5
|
1.2
|
0.7
|
9
|
|
TOTAL:
|
2.550
|
3.935
|
1.385
|
20.1
|
32.7
|
12.7
|
237
|
Pentru realizarea unor noi depozite de înmagazinare
subterană a gazelor, în special pentru perioada 2012-2030, „Romgaz" a
investigat şi va investiga mai multe zăcăminte de gaze din România. In funcţie
de dezvoltările viitoare ale pieţei naţionale şi regionale de gaze naturale, de
cerinţele potenţialilor clienţi, de sursele de gaze disponibile, „Romgaz"
va fi în măsură, în condiţiile unui regim de reglementare corespunzător, să
dezvolte capacitatea proprie de înmagazinare subterană astfel încât să satisfacă
aceste cerinţe.
• Reabilitarea Sistemului naţional de transport gaze
naturale (SNT)
Obiectivele strategice privind dezvoltarea SNT au în
vedere, în principal, următoarele lucrări de
investiţii:
- realizarea de conducte de transport, racorduri de
înaltă presiune şi staţii de reglare-măsurare necesare pentru alimentarea cu
gaze naturale a noilor distribuţii;
- realizarea de conducte de transport aferente unor depozite de înmagazinare subterană a gazelor
naturale;
- modernizarea sistemelor şi a echipamentelor de
măsurare gaze aparţinând S.N. „Transgaz" - S.A.;
- dezvoltarea unor noi capacităţi de comprimare şi
modernizarea staţiilor existente;
- valorificarea potenţialului
energetic al gazelor naturale din SNT rezultat prin destinderea acestora;
- modernizarea staţiilor de reglare-măsurare şi a
nodurilor tehnologice;
- modernizarea şi automatizarea staţiilor de protecţie
catodică;
- modernizarea sistemelor de
odorizare şi de înlocuire a odorantului utilizat;
- modernizarea nodurilor tehnologice, a SRM, a SCG, în
sensul dotării cu elemente pentru automatizare şi control de la distanţă
conform cerinţelor unui sistem SCADĂ modern;
- realizarea de staţii de
amestec gaze în vederea menţinerii puterii calorifice impuse;
- elaborarea unui studiu de fezabilitate privind
realizarea unui terminal de GNL la Marea Neagră;
- analiza de soluţii privind preluarea vârfurilor de
consum prin utilizarea GPL.
Obiectivele pe termen mediu
(până în anul 2013) sunt prezentate în tabelul 4.8.
Tabelul 4.8. Dezvoltarea pe termen mediu a SNT
|
Obiectiv
|
Dimensiunea fizică
|
Dimensiunea valorică
|
Termen
|
|
|
km
|
buc
|
milioane lei
|
-
|
|
Reabilitarea sistemului de transport gaze naturale
|
4726
|
-
|
263,75
|
2013
|
|
Inlocuire conducte
|
225
|
-
|
112,50
|
2012
|
|
Reabilitare staţii de protecţie catodică
|
-
|
560
|
7,35
|
2013
|
|
Reabilitare staţii de comprimare
|
-
|
12
|
24,50
|
2010
|
|
Reabilitare noduri tehnologice
|
-
|
23
|
40,97
|
2012
|
|
Reabilitare staţii de reglare-măsură
|
-
|
174
|
382,80
|
2013
|
|
Total
|
|
|
832 (256 milioane euro)
|
|
Pe termen lung (până în anul 2020) se preconizează:
- continuarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor
aferente SNT, astfel încât la nivelul anului 2018 să fie reabilitate toate
conductele cu durată normală de funcţionare depăşită;
- adaptarea capacităţii SNT la necesităţile pieţei;
- mărirea capacităţii de transport în zonele în care
se înregistrează un ritm de creştere a gradului de industrializare;
- corelarea cu strategiile producătorilor interni de gaze naturale.
Obiectivele pe termen lung, precum şi costurile aferente
sunt prezentate în tabelul 4.9.
Tabelul 4.9. Dezvoltarea pe termen lung a SNT
|
Obiectiv
|
Dimensiunea fizică
|
Termen
|
|
|
U/M
|
-
|
|
Reabilitare staţii de reglare-măsură
|
78 buc.
|
2015
|
|
Reabilitare staţii de protecţie catodică
|
297 buc.
|
2017
|
|
Reabilitarea sistemului de transport gaze naturale
|
3.657 km
|
2018
|
• Realizarea de noi interconexiuni pe gaze naturale Pe
termen mediu (2007-2013) se prevăd:
- realizarea unei conducte pentru interconectarea SNT cu
sistemul de transport din Bulgaria, în zona Russe-Giurgiu;
- continuarea lucrărilor pentru finalizarea conductei
Szeged (Ungaria)-Arad (România), pentru eliminarea dependenţei de o sursă unică de gaze şi racordarea SNT
la reţeaua de gaze europeană;
- realizarea unui nou punct de import, în zona
localităţii Negru Vodă, pentru alimentarea cu gaze naturale a Dobrogei.
Tabelul 4.10. Dezvoltarea capacităţilor de
interconexiune gaze naturale pe termen mediu (2007-2013)
|
Obiectiv
|
Dimensiunea fizică
km
|
Dimensiunea valorică
milioane lei
|
Termen de realizare
anul PIF
|
|
Conductă de interconectare România-Bulgaria, Russc-Giurgiu
|
8
|
3,40
|
2008
|
|
Conductă de transport gaze Nădlac-Arad
|
27
|
35,00
|
2008
|
|
Conductă de interconectare România-Ucraina, zona Siret
|
41
|
36,20
|
2009
|
|
Staţie de măsurare Negru Vodă IV
|
-
|
5,50
|
2008
|
|
Total
|
|
80
(25 milioane
euro)
|
|
In vederea dezvoltării capacităţilor de interconexiune
gaze naturale pe termen lung (până în 2020) se prevăd:
- realizarea de noi interconectări între sistemele de
transport din România şi din Ucraina;
- realizarea interconectării între sistemele de
transport din România şi Republica Moldova, în condiţiile de dezvoltare a
depozitului subteran de la Mărgineni;
- realizarea de conducte de transport pentru creşterea
capacităţii de transport a gazelor din import cu impact în optimizarea
regimurilor tehnologice şi fluxurilor de gaze în SNT.
• Dezvoltarea activităţii de tranzit şi transport
interstatal al gazelor naturale pe teritoriul României
In vederea dezvoltării pe teritoriul României a
activităţii de tranzit şi transport interstatal a gazelor naturale, sunt avute
în vedere următoarele acţiuni pe termen mediu (2007-2013):
- dezvoltarea capacităţilor de tranzit a gazelor din
Federaţia Rusă spre Turcia şi Macedonia, respectiv transportul interstatal spre
Bulgaria şi Grecia, prin realizarea următoarelor obiective:
- realizarea staţiei de comprimare gaze Cogealac;
- reabilitarea conductei de tranzit DN 1000 mm;
- reabilitarea conductelor de subtraversare a fluviului Dunărea, în zona Isaccea;
- implementarea unui sistem modern de achiziţie,
transmitere date si comandă la distantă.
Tabelul 4.11. Dezvoltarea pe termen mediu a
infrastructurii necesare tranzitului gazelor naturale pe teritoriul României
|
Obiectiv
|
Dimensiunea fizică
|
Dimensiunea valorică
|
Termen
|
|
U/M
|
milioane lei
|
anul PIF
|
|
Sistem automat de colectare, dispecerizare
|
-
|
5,60
|
2008
|
|
Staţie de comprimare Cogealac
|
-
|
46,00
|
2012
|
|
Total
|
|
51.6
(16 milioane euro)
|
|
Pe termen lung (până în anul 2020), pentru dezvoltarea
infrastructurii necesare tranzitului şi transportului interstatal de gaze
naturale, se prevede realizarea pe teritoriul României a unor capacităţi de
tranzit integrate în coridorul de transport al gazelor din regiunea Mării
Caspice spre vestul Europei.
• reabilitarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie
a gazelor. In perioada 2006-2009 se au în vedere următoarele acţiuni:
- înlocuirea conductelor şi a branşamentelor cu durată
de viaţă expirată - circa 500 km/an;
- dezvoltarea/extinderea reţelelor
de distribuţie;
- înfiinţarea de distribuţii locale noi;
- modernizarea instalaţiilor şi echipamentelor din
dotare. Prin contractele de concesiune a serviciilor de distribuţie gaze naturale, semnate între Ministerul
Economiei şi Comerţului (în prezent MEF) şi EON Ruhrgas (acţionar majoritar la
E-ON Gaz România), respectiv Gaz de France (acţionar majoritar la S.C.
„Distrigaz Sud" - S.A.), se prevede, pentru următorii 8 ani, realizarea
unui program minim de investiţii de circa 300 milioane euro pentru fiecare din
cele două societăţi.
C2.2. Necesarul de investiţii
în domeniul petrolier
Necesarul de investiţii în domeniul petrolier pe
perioada 2007-2010 estimat de S.C. „Petrom" - S.A.:
• lucrări de explorare-producţie (1,5 miliarde euro):
- menţinerea unui nivel stabil al producţiei în România
la 210.000 boe/zi după 2010;
- dezvoltarea regiunii caspice într-o regiune de bază;
- atingerea unei rate de înlocuire a rezervelor de 70%
în 2010;
- creşterea cheltuielilor de explorare la 100 milioane
euro/an;
• investiţii în sectorul
prelucrare-rafinare (1 miliard euro):
- creşterea gradului de utilizare până la 95% şi
îmbunătăţirea costurilor de rafinare;
- creşterea eficienţei tehnice şi economice a
instalaţiilor;
- alinierea calităţii produselor la normele UE până la
sfârşitul lui 2007;
• investiţii în sectorul distribuţie (500 milioane
euro):
- creşterea vânzărilor prin staţiile de distribuţie la
3 milioane litri/an;
- construirea a 250 staţii de distribuţie Petrom V până în 2010;
- acoperirea pieţei în proporţie de 35% în 2010;
- demolarea si reconstrucţia a 10 depozite majore până
în 2010;
Necesarul de investiţii pentru reabilitarea şi
modernizarea conductelor magistrale de transport ţiţei (80 milioane euro):
- creşterea siguranţei transportului pe conductele magistrale;
- optimizarea proceselor din staţiile de pompare prin
introducerea de tehnologii moderne de control şi supraveghere, compatibile cu
sistemul SCADA;
- finalizarea implementării sistemului SCADA pentru
întregul sistem de transport;
- creşterea capacităţilor de
interconectare a sistemului de transport la noile perimetre de exploatare a
sistemului;
- optimizarea consumurilor energetice;
- reducerea costurilor de operare ale sistemului de
transport;
- participarea la proiectul paneuropean de transport al ţiţeiului din Marea Caspică.
Necesarul de investiţii pentru reabilitarea şi
dezvoltarea instalaţiilor de la „Oil Terminal" Constanţa (100 milioane
euro).
C3. Subsectorul
energiei electrice şi termice
Producerea energiei electrice va urma un proces de restructurare şi înnoire a capacităţilor energetice
prin reabilitarea unităţilor
existente viabile, închiderea unităţilor neviabile şi construcţia de noi
unităţi de producere a energiei electrice.
In vederea asigurării unui mix energetic echilibrat,
prioritate se va acorda investiţiilor în unităţi de producere a energiei
electrice ce utilizează:
- surse regenerabile de energie;
- cărbune prin tehnologii curate;
- energia nucleară prin tehnologii sigure şi cu impact
redus asupra mediului.
In restructurarea sectorului de
producere a energiei electrice se vor urmări:
- menţinerea pe cât posibil a indicatorilor de
concentrare a pieţei angro de energie electrică cel puţin la nivelul existent
înainte de restructurare;
- regruparea unităţilor de producere, ca urmare a
procesului de privatizare a centralelor termoelectrice şi hidroelectrice;
- consolidarea unor producători competitivi la nivel
regional prin achiziţia de unităţi de producere a energiei electrice în mai
multe ţări din regiune;
- analiza oportunităţii
privind internalizarea/privatizarea serviciilor de mentenantă şi reparaţii în
cadrul societăţilor pe care le deservesc.
Statul va păstra pachetul de control asupra
principalelor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere instalată
suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică a ţării. Se va analiza
integrarea acestor producători cu societăţi de distribuţie aflate în
proprietatea statului, rezultând companii puternice la nivel regional.
Măsurile care vor fi luate în domeniul producţiei,
transportului şi distribuţiei de energie electrică şi termică sunt următoarele:
Producerea energiei electrice şi activităţi asociate
• Promovarea realizării de proiecte green field, cu atragere de capital şi
investitori specializaţi în domeniul producţiei de energie pe bază de cărbune,
gaze naturale, resurse hidro, precum şi prin cogenerare eficientă.
• Reorganizarea sectorului de producere a energiei
electrice folosind mecanisme de piaţă şi de privatizare pe piaţa de capital sau
cu investitori strategici care să asigure un climat concurential real între
entităţi echilibrate ca structură de producţie.
• Valorificarea cărbunelui cu eficienţă ridicată în
grupuri reabilitate şi în grupuri noi cu tehnologii performante, cu respectarea
standardelor de mediu.
• Privatizarea unor termocentrale cu costuri de
producţie relativ mari, în vederea retehnologizării şi eficientizarii acestora
de către producători privaţi de energie electrică. In cazul în care nu se
realizează privatizarea acestor capacităţi nerentabile, ele vor fi închise.
• Asigurarea finanţării proiectelor de investiţii de
mediu şi reabilitări/modernizări din cadrul complexurilor energetice Turceni,
Rovinari şi Craiova prin privatizare sau alte soluţii alternative.
• Realizarea de societăţi mixte
pentru construirea de noi capacităţi în cadrul unor proiecte green/brown field în termocentrale
aparţinând S.C. „Electrocentrale Bucureşti" - S.A. şi S.C.
„Termoelectrica" - S.A.
• Continuarea programului de privatizare a
microhidrocentralelor.
• Continuarea programului de retehnologizare a
grupurilor hidroenergetice prin reabilitarea până în anul 2020 a unor
capacităţi de producţie cu o putere totală de 2.328 MW, sporul de putere fiind
de 69'MW.
• Valorificarea eficientă a potenţialului hidroenergetic,
prin realizarea de noi capacităţi de producţie, inclusiv prin atragerea de
capital privat.
• Realizarea centralei hidroelectrice de acumulare prin
pompaj Tărniţa-Lăpuşteşti, pentru satisfacerea cererii de servicii de sistem pe
piaţa de energie internă şi regională şi optimizarea regimurilor de funcţionare ale Sistemului energetic naţional.
Finanţarea se va putea asigura şi prin aport de capital privat.
• Continuarea programului de energetică nucleară prin
finalizarea până în anul 2015 (începerea exploatării comerciale) a unităţilor 3
şi 4 Cernavodă, prin atragerea de capital privat. Elaborarea unui studiu
privind valorificarea lucrărilor efectuate la Unitatea 5.
• Finalizarea urgentă de către Ministerul
Transporturilor a proiectelor de amenajare a Dunării în vederea asigurării apei
de răcire la CNE Cernavodă (pragul Bala sau CHE Macin) şi începerea execuţiei
lucrărilor.
• Continuarea producţiei de apă grea la RAAN
Drobeta-Turnu Severin, la preţuri de cost competitive, pentru acoperirea
necesarului Unităţilor 3 şi 4 Cernavodă.
• Managementul în siguranţă al deşeurilor radioactive,
inclusiv constituirea resurselor financiare necesare pentru depozitarea finală
şi dezafectarea unităţilor nuclearoelectrice.
• Implementarea mecanismului de tranzacţionare a permiselor de emisii, conform cerinţelor Uniunii Europene
privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Producerea energiei electrice trebuie să urmărească în
permanenţă consumul. Pentru asigurarea variaţiilor consumului de electricitate sunt necesare:
- asigurarea unor diferenţe cât mai mici între
vârfurile şi golurile de consum prin măsuri de utilizare eficientă a energiei,
politica tarifară a furnizorilor etc;
- construirea centralei cu acumulare-pompare
Tarniţa-Lăpuşteşti;
- construirea de unităţi de
producere a energiei electrice capabile să-şi modifice rapid puterea produsă
(de exemplu, turbine pe gaze naturale);
- asigurarea prin retehnologizare a posibilităţii
funcţionării la sarcini parţiale pentru unităţile de producere a energiei
electrice pe cărbune.
Necesarul de investiţii în domeniul producerii de
energie electrică până în anul 2020 este estimat la 12,7 miliarde euro.
Transportul şi distribuţia energiei electrice
In activităţile cu caracter de monopol natural,
transportul şi distribuţia de energie electrică, se au în vedere:
• continuarea procesului de dezvoltare, modernizare şi
retehnologizare a reţelelor de transport şi distribuţie în concept de reţea
inteligentă cu pregătirea corespunzătoare a conectării la reţea a resurselor regenerabile;
• realizarea cablului electric submarin HVDC între
România şi Turcia, în parteneriat cu investitori privaţi;
• analiza oportunităţii realizării unei staţii
electrice back-to-back la
Isaccea, identificarea potenţialilor participanţi la compania de proiect şi
realizarea staţiei;
• mărirea gradului de interconectare cu statele din
Uniunea Europeană şi zona Mării Negre, pentru a beneficia de poziţia strategică
a României în tranzitul de energie electrică de la circa 10% în prezent la
15-20% în orizont 2020;
• întocmirea şi realizarea unui program naţional de
electrificare a localităţilor şi a zonelor neelectrificate;
• analiza oportunităţii privind
internalizarea/privatizarea serviciilor de mentenantă şi reparaţii în cadrul
societăţilor pe care le deservesc;
• evaluarea posibilităţilor de a unifica companiile de
distribuţie proprietate a statului (neprivatizate) într-o unică companie şi
care, pe baza unor criterii de performanţă şi a unui management privat, să
poată deveni un important actor regional.
Operatorul de transport şi sistem preconizează
investiţii totale de 2 miliarde euro, în următoarea structură:
• 1,45 miliarde euro investiţii directe din tarif;
• 0,15 miliarde euro investiţii din tarif, în regim
special (investiţii directe în străinătate - vezi linii Moldova plus
contribuţii la proiect cablu submarin);
• 0,45 miliarde euro investiţii din taxa de racordare
(noi unităţi de producere a energiei electrice, hidrocentrala cu
acumulare-pompare Tarniţa-Lăpuşteşti etc).
Pentru buna funcţionare a
reţelei electrice de distribuţie (RED), pentru reabilitarea şi modernizarea
acesteia, precum şi pentru instalaţiile noi necesare alimentării consumatorilor
în condiţii de calitate şi siguranţă este necesară suma de 3,4 miliarde euro,
în perioada 2007-2020.
Dezvoltarea pieţei de energie electrică şi a
infrastructurii aferente
In vederea dezvoltării pieţei de energie electrică se
au în vedere următoarele acţiuni:
• participarea activă la realizarea pieţei regionale de
energie electrică din zona centru-est şi sud-estul Europei, în vederea
integrării acesteia în piaţa internă a Uniunii Europene;
• susţinerea realizării la „Opcom", în Bucureşti,
a Operatorului pieţei regionale de energie electrică (Bursei regionale de
energie) şi a Oficiului de licitaţii coordonate pentru alocarea în plan
regional a capacităţilor pe liniile de interconexiune (Coordinated Auction
Office);
• perfecţionarea cadrului de reglementare actual,
inclusiv prin introducerea unei pieţe de capacităţi eficiente;
• întărirea capacităţii instituţionale şi a
independenţei ANRE;
• perfecţionarea mecanismelor de supraveghere a pieţei
şi scurtarea timpului de corectare a funcţionării necorespunzătoare a acestora;
• asigurarea predictibilităţii reglementărilor,
transparenţei şi nediscriminării pe piaţa de energie;
• implementarea unor mecanisme care să permită
satisfacerea nevoilor de energie ale sectorului industrial energointensiv, fără
a distorsiona piaţa concurenţială;
• înlocuirea tarifului social pentru energie electrică
şi a subvenţiei acordate pentru energie termică cu ajutoare sociale destinate
numai categoriilor vulnerabile de consumatori.
Energia termică şi sisteme centralizate de încălzire
urbană
Obiective pe termen scurt:
• stabilirea potenţialului de cogenerare (şi
trigenerare) - industrial; pentru încălzire; agricol (consum termic şi de
frig);
• creşterea eficienţei sistemelor de încălzire
centralizată şi menţinerea pe această bază a consumului urban de energie
termică;
• identificarea tuturor resurselor energetice şi primare locale din arealul de cogenerare:
- resurse energetice primare fosile;
- resurse energetice regenerabile;
• elaborarea strategiilor locale pentru implementarea
(dezvoltarea) cogenerării în localităţile sau zonele identificate ca având un
potenţial de cogenerare;
• elaborarea studiilor de fezabilitate pentru
promovarea celor mai eficiente soluţii de producere a energiei electrice şi
termice în cogenerare şi pentru exploatarea întregului potenţial de resurse
regenerabile.
Obiective pe termen mediu şi lung:
• reducerea cheltuielilor pentru încălzire pentru
consumatorii casnici, până la valoarea de maximum 10% din venitul mediu brut pe
locuitor;
• realizarea unor unităţi de producţie a energiei
electrice şi termice în cogenerare cu randamentele de peste 80%, corelat cu prevederile Directivei 2004/8/CE;
• înlocuirea reţelelor de conducte pentru transportul
agentului termic primar şi a reţelelor uzate şi supradimensionate de distribuţie a energiei termice, precum şi
reducerea pierderilor tehnologice în reţele la valori
sub 15%;
• retehnologizarea staţiilor şi substaţiilor termice,
prin echiparea acestora cu schimbătoare de căldură de înaltă eficienţă, pompe
cu turaţie variabilă, automatizare completă şi monitorizare de la distanţă;
• implementarea sistemelor de
măsuri şi control pe tot lanţul energetic sursă - reţea - consumator, pentru
evidenţierea cât mai exactă a pierderilor aferente diverselor subansamble
energetice şi înlocuirea corectă a bilanţurilor energetice;
• reducerea sau eliminarea completă a unor reţele
secundare de distribuţie prin instalarea de substaţii sau module termice la
nivel de imobil;
• înlocuirea completă a reţelelor de distribuţie a
energiei termice din interiorul imobilelor şi adaptarea configuraţiei acestora
necesităţilor pentru contorizarea individuală a consumului de energie termică
la nivel de apartament;
• contorizarea tuturor consumatorilor individuali de
energie termică atât în condominii, cât şi în locuinţe individuale, concomitent
cu montarea robineţilor termostatici pe fiecare aparat de încălzire şi a
contoarelor pentru apa caldă de consum. Se va crea astfel posibilitatea
încheierii de contracte individuale pentru fiecare consumator casnic, cu
facturare directă, precum şi posibilitatea consumatorului de a-şi regla
confortul termic în funcţie de necesităţi şi de capacitatea de plată, iar
operatorul serviciului de furnizare a energiei termice va putea să
restricţioneze furnizarea agentului termic doar la consumatorii care nu
respectă prevederile contractuale, fără a afecta calitatea serviciului furnizat
celorlalţi consumatori din condominiu;
• informarea şi orientarea (educarea) populaţiei
privind necesitatea economisirii resurselor energetice, protecţia mediului şi
extinderea utilizării resurselor energetice regenerabile;
• extinderea şi implementarea
programelor de utilizare a resurselor regenerabile şi a producerii în
cogenerare a energiei electrice şi termice, inclusiv în mediul rural.
Strategia naţională privind alimentarea cu energie
termică a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate
evaluează necesarul de investiţii până în anul 2015, pentru sistemele
centralizate de încălzire urbană, la circa 340 milioane euro/an (total, circa
2,72 miliarde euro). Valoarea nu cuprinde investiţiile în centralele
termoelectrice de cogenerare avute în vedere la estimările privind sectorul
termoenergetic.
Programul naţional de electrificări
In ceea ce priveşte programul naţional de
electrificări, acesta trebuie să ţină seama de prevederile legale în vigoare,
şi anume:
• Legea energiei electrice (Legea nr. 13/2007), care
prevede la art. 12:
„Art. 12. - (1) Electrificarea localităţilor se
realizează cu fonduri din bugetele locale, din bugetul de stat sau din alte fonduri
legal constituite.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi
ministerele implicate răspund de implementarea proiectelor şi a programelor de
electrificare şi extindere a acestora."
• Hotărârea Guvernului nr. 328/2007 (apărută în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9
mai 2007) pentru aprobarea Programului „Electrificare
2007-2009" privind alimentarea cu energie electrică a localităţilor
neelectrificate şi înfiinţarea Unităţii de management al programului (UMP). UMP se constituie în cadrul
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi îşi desfăşoară
activitatea sub coordonarea executivă a secretarului de stat pentru comunităţi
locale. UMP va avea printre atribuţii menţinerea legăturii cu toate
autorităţile locale implicate (autorităţile administraţiei publice locale, MEF,
MIRA) în vederea întocmirii de programe de execuţie a reţelelor necesare pentru
electrificare sau extindere, după caz, şi a unor programe de finanţare, în funcţie de posibilităţile de finanţare.
Astfel, programele de construcţie a reţelelor vor fi finanţate din:
- fonduri ale autorităţilor administraţiei publice
locale, prin programe de investiţii proprii;
- fonduri de la bugetul de stat;
- fonduri ale distribuitorilor, unde gradul de
rentabilitate permite;
- fonduri comune ale autorităţilor locale şi ale distribuitorilor;
- surse atrase prin credite bancare, fonduri europene,
fondul constituit din perceperea tarifului de reţea.
Consiliile locale, cu consultarea operatorilor de
distribuţie din zonă, vor coordona realizarea investiţiilor corespunzătoare
programului amintit, în sensul aplicării listei de priorităţi întocmite de UMP,
cu luarea în considerare, ca principiu director, a utilităţii pentru
dezvoltarea economică viitoare a zonei (costul investiţiei specifice, numărul
de persoane care urmează să beneficieze de aceste servicii etc). Operatorii de
distribuţie elaborează anual un studiu privind stadiul electrificării zonelor
rurale şi stabilesc, în funcţie de priorităţile identificate de consiliile
locale, necesarul de lucrări şi investiţii. De asemenea, operatorii de
distribuţie elaborează, la solicitarea consiliilor locale, pe bază
contractuală, studii punctuale pentru alimentarea cu energie electrică.
D. Resurse financiare
pentru realizarea măsurilor propuse
Pentru realizarea măsurilor propuse sunt luate în
considerare următoarele resurse financiare:
D1. Resurse financiare obţinute din restructurarea şi
privatizarea companiilor din sectorul energetic.
• Atragerea de investiţii private în sectorul de
producere a energiei electrice şi sectorul extractiv de cărbune, inclusiv prin
stabilirea unor scheme de sprijin şi facilităţi pentru aceste investiţii.
• Promovarea unui cadru instituţional şi de
proprietate al operatorului pieţei angro de energie electrică din România, în
vederea extinderii activităţii la nivel regional.
• Listarea la bursă prin ofertă publică a unor pachete
de acţiuni ale societăţilor comerciale din sectorul energetic şi din sectorul
extractiv de cărbune.
• Emisiuni de obligaţiuni de către societăţile
comerciale din domeniul energetic şi sectorul extractiv de cărbune, care pot fi
ulterior transformate în acţiuni.
•Atragerea de investiţii private pentru finalizarea
unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă.
• Stabilirea prin hotărâre a Guvernului României a
contribuţiei financiare a producătorilor de deşeuri radioactive în vederea
constituirii resurselor financiare pentru dezafectarea unităţilor
nuclearoelectrice şi construcţia depozitelor finale de deşeuri radioactive.
• Atragerea de capital privat prin vânzarea de
microhidrocentrale.
• Asigurarea surselor de
finanţare pentru programul de electrificări.
• Privatizarea unor societăţi din sectorul energetic,
în conformitate cu strategia de privatizare aprobată de Guvernul României.
Pentru atragerea investiţiilor în sectorul energiei,
Guvernul are în vedere acordarea unor stimulente de natură fiscală şi
nefiscală, cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.
D2. Resurse financiare obţinute de către societăţile
comerciale din sectorul energetic din surse proprii şi din credite bancare
obţinute de la organisme finanţatoare externe (BM, BERD, BEI, JBIC etc.) sau de
la bănci comerciale, fără garanţia suverană a statului român. Aceste resurse
financiare sunt susţinute prin preţurile practicate de operatorii economici şi
contractele încheiate pe termen lung.
D3. Resurse financiare obţinute prin înfiinţarea unor
societăţi comerciale cu capital mixt pentru realizarea de investiţii în grupuri
energetice noi (brown/green field).
D4. Resurse financiare obţinute prin utilizarea
adiţională la politicile de mediu a mecanismelor specifice promovate în cadrul
Protocolului de la Kyoto, pentru reducerea emisiilor antropice de gaze cu efect
de seră, prin proiecte de implementare în comun (Joint Implementation) şi prin
dezvoltarea „schemelor de investiţii verzi" (GIS).
D5. Resurse financiare obţinute prin accesarea
fondurilor structurale pentru finanţarea de proiecte în sectorul energetic.
Pe baza obiectivelor din Planul naţional de dezvoltare
(PND) 2007-2013, în vederea accesării fondurilor comunitare în domeniul
energetic, a fost definit Programul operaţional sectorial de creştere a
competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere (POS CCE).
Având în vedere concordanţa dintre principalele
obiective ale politicii energetice europene (siguranţa furnizării energiei,
competitivitatea şi protecţia mediului) şi cele ale strategiei energetice
naţionale, au fost identificate domenii prioritare din sectorul energetic sau
conexe, spre care vor fi orientate finanţările din fonduri structurale, şi anume:
- îmbunătăţirea eficienţei energetice şi protecţia
mediului (aproximativ 55% din alocarea financiară pentru Axa IV a POS CCE);
- valorificarea resurselor regenerabile de energie
(aproximativ 30%);
- dezvoltarea interconectărilor reţelelor de transport
al energiei electrice şi gazelor naturale cu cele ale statelor europene
(aproximativ 15%).
Principalele tipuri de proiecte ce vor putea fi
implementate în cadrul Axei IV a POS CCE vizează:
• investiţii în instalaţii şi echipamente la operatorii
industriali, care să conducă la economii de energie;
• extinderea şi modernizarea reţelelor de transport al
energiei electrice, gazelor naturale şi petrolului şi ale reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi
gazelor naturale, în scopul reducerii pierderilor în reţea şi realizării în
condiţii de siguranţă şi continuitate a serviciului de transport şi
distribuţie;
• realizarea de instalaţii de desulfurare, arzătoare
cu NOx redus şi filtre pentru instalaţiile mari de ardere la unităţile de
producere a energiei electrice şi termice cuprinse în Planul de implementare a
Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanţi în aer;
• modernizarea şi realizarea de noi capacităţi de
producere a energiei electrice şi termice prin valorificarea biomasei, a
resurselor microhidroenergetice, a resurselor energetice solare, eoliene,
geotermale, a biocarburanţilor şi a altor resurse regenerabile de energie;
• interconectarea reţelelor de transport al energiei
electrice şi gazelor naturale cu reţelele europene.
Gama potenţialilor beneficiari ai acestor proiecte
cuprinde atât operatori economici, cât şi autorităţi locale.
Se estimează că circa 190 de proiecte vor putea fi
realizate, în perioada 2007-2013, cu sprijinul cofinanţării din fonduri
structurale, în cadrul Axei IV a POS CCE.
Obiectivul autorităţilor române este de a asigura un
grad cât mai ridicat de absorbţie a fondurilor structurale în aceste domenii.
Cofinanţarea totală asigurată din fonduri structurale
pentru aceste domenii, pe perioada 2007-2013, este de circa 638 milioane euro,
în preţuri curente.
4.5. Prognoza sectorului energetic
Prognozele privind producţiile diferiţilor purtători de
energie primară în perioada 2005-2015 indică o creştere moderată a producţiei
interne totale. In această perioadă se va dubla producţia de energie electrică
pe bază de combustibil nuclear, prin intrarea în funcţiune a Unităţii nr. 2 de
la CNE Cernavodă, şi va creşte producţia pe bază de cărbune.
Evoluţia producţiei de resurse interne de energie
primară în perioada 2005-2015 este prezentată în tabelul 4.13.
Tabelul 4.13. Evoluţia producţiei de resurse interne de
energie primară
|
|
UM
|
2005
|
2006
|
2007
|
2008
|
2009
|
2009/2005 [%]
|
2010
|
2015
|
|
- Cărbune total,
din care:
|
Mil tep Mil tone
|
6,19 31,64
|
7.29 36.6
|
8 41
|
7.12 35.2
|
7.62 38.2
|
127
|
7.8 39,40
|
7.75 37.1
|
|
Lignit**)
|
Mil tep Mil tone
|
5,10 28,69
|
5,79 32.6
|
32,6
|
33
|
6.12
34.27
|
120
|
6.2
35
|
6,25 35
|
|
Huilă
|
Mil tep Mil tone
|
1,09
2,95
|
0,92 2,59
|
1.05 3,00
|
1,05 3,01
|
1,08
3,10
|
135
|
1,12
3,20
|
1,50 4,00
|
|
- Gaze
|
Mil tep Mld m3
|
10,05 12,48
|
9,82 12
|
9,40 11,68
|
9,08 11,28
|
8,9 11,0
|
88,6
|
8,8 10,90
|
8,5 10,60
|
|
- Ţiţei
|
Mil tep
|
5,53
|
5,50
|
5,40
|
5,4
|
5,2
|
100
|
5,2
|
5,1
|
|
- Energie hidroelectrică
|
Mil tep TWh
|
1,69 19,90
|
1,4
16
|
1,4
16
|
1,4
16
|
1,4
16
|
*)
|
1,4
16
|
1,6
18
|
|
- Energie nuclearoelectrică minereu uraniu
|
Mil tep TWh
|
1,43
5,5
|
1,43
5,5
|
1,43
5.5
|
2,8 10,5
|
2,86
11
|
200
200
|
2,86 11
|
5,72
22
|
|
- Alţi combustibili + RER
|
Mil tep
|
2,90
|
2,92
|
2,97
|
3,00
|
3,10
|
106,9
|
3,3
|
4,0
|
|
TOTAL PRODUCŢIE INTERNĂ DE ENERGIE PRIMARĂ
|
Mil tep
|
27,37
|
28.36
|
28.6
|
28.8
|
29,08
|
106,2
|
30.35
|
32.67
|
*) Raportarea producţiei
hidroelectrice la anul 2005 este nerelevantă, datorită hidraulicităţii
excepţionale din respectivul an.
**) Realizarea producţiei de lignit este posibilă prin
extinderea actualelor perimetre şi prin deschiderea şi exploatarea a noi
perimetre.
4.6. Dezvoltarea
pieţelor de energie Piaţa de energie electrică
Programul de guvernare 2005-2008 şi Foaia de parcurs a
României în domeniul energiei prevăd ca operatorul pieţei de energie electrică
să iniţieze acţiunile necesare pentru extinderea la nivel regional a
tranzacţionării pe piaţa spot a energiei electrice.
In anul 2007 se va proiecta cadrul instituţional şi de
reglementare necesar pentru ca operatorul pieţei de energie electrică să
funcţioneze ca bursă regională, în cadrul unui proiect de consultanţă finanţat
de Banca Mondială. Finalizarea cu succes a acestui proiect necesită din partea
tuturor entităţilor responsabile depunerea eforturilor necesare obţinerii
consensului partenerilor regionali. Va avea loc dezvoltarea logistică şi de
infrastructură necesară. Totodată, în vederea atragerii operatorilor de transport
şi sistem din regiune ca participanţi în proiectul de creare a pieţei regionale
de energie electrică şi a operatorului acesteia pe structura S.C. „Opcom"
- SA., se are în vedere deschiderea accesului acestora la acţionariatul S.C.
„Opcom" - S.A., urmând modele europene viabile.
In acest sens, entităţile implicate în crearea pieţei
regionale de energie - Ministerul Economiei şi Finanţelor,
„Transelectrica", ANRE - susţin S.C. „Opcom" - S.A. în continuarea
demersului de asumare a rolului de bursă regională, început în anii 2005- 2006.
Cadrul instituţional şi de reglementare reprezintă obiectul
discuţiilor/negocierilor entităţilor din România reprezentate în Forumul de la
Atena (MEF, ANRE, „Transelectrica") cu instituţiile regionale şi cu
partenerii regionali omologi: ministere, operatori de sistem şi' reglementatori din ţările semnatare ale Tratatului
Comunităţii Energetice din sud-estul Europei. Urmând modelele existente în
Europa (fragmentarea, respectiv cuplarea pieţelor), reprezentanţii României vor
propune şi vor agrea cu partenerii regionali mecanismele care vor fi utilizate
pentru integrarea pieţelor din sud-estul Europei.
Perioada experimentală, implicând participanţi din
cadrul regional la tranzacţiile simulate organizate de S.C. „Opcom" -
S.A., se va derula in cursul anului 2008.
Succesul iniţiativei va conferi României rolul de lider
în crearea unui mediu concurential pentru tranzacţionarea energiei electrice,
contribuind la instaurarea unui climat de cooperare în
sud-estul Europei.
In perioada 2007-2010, piaţa de energie electrică din
România se va consolida, crescând pe această bază gradul de încredere al
participanţilor la piaţă. Legislaţia şi cadrul procedural vor fi permanent
adaptate implementării directivelor şi reglementărilor Uniunii Europene şi
regulilor dezvoltate de Grupul European al Reglementatorilor pentru Energie
Electrică şi Gaz (ERGEG).
Continuarea liberalizării pieţei de energie şi
deschiderea totală începând cu anul 2007 impun adoptarea şi implementarea de
către ANRE a unor noi concepte: serviciu universal, furnizor de ultimă
instanţă, profile de consum. Aceste concepte vor permite atât consolidarea
relaţiilor concurentiale, cât şi protejarea intereselor consumatorilor mici,
fără putere de negociere.
Pentru asigurarea pe termen lung a siguranţei
alimentării cu energie electrică prin stimularea investiţiilor pe fondul
deficitului major de energie în sud-estul Europei, ANRE finalizează în a doua
jumătate a anului 2007 cadrul legislativ pentru mecanismele de capacitate, în
vederea implementării lui începând din anul 2008. Se vor evita interferenţele
cu mecanismele pieţei regionale, ce pot crea distorsiuni.
Pentru consolidarea „Opcom" ca mediu de
tranzacţionare naţional şi regional, este esenţială asigurarea condiţiilor
optime menite a spori lichiditatea pieţelor administrate de operatorul de
piaţă, prin concentrarea tuturor tranzacţiilor angro de energie electrică
bursiere pe pieţele administrate de „Opcom". Se consolidează rolul
„Opcom" de operator de decontare pentru piaţa pentru ziua următoare şi
piaţa de echilibrare. Totodată, se are' în vedere diversificarea portofoliului
de produse de tranzacţionare pe pieţele centralizate administrate de
„Opcom". Pe langa produsele ce presupun livrarea fizică a energiei se vor
lansa gradual produse financiare derivative destinate diminuării şi
transferului riscului asociat tranzacţionării pe piaţa de energie electrică,
susţinute de înfiinţarea unei case de compensare. Va continua consolidarea
pieţei centralizate a certificatelor verzi, administrată de „Opcom".
Experienţa proiectării şi administrării produselor
financiare va facilita şi' implementarea unui cadru de tranzacţionare a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, respectiv a certificatelor
pentru stimularea investiţiei în eficienţa energetică.
Piaţa de gaze naturale
Procesul de liberalizare a pieţei de gaze naturale din
România s-a finalizat odată cu deschiderea completă a pieţei la 1 iulie 2007,
conform Directivei europene a gazelor naturale
2003/55/CE.
Modelul de piaţă propus a fi dezvoltat prevede
următoarele:
• S.N.TG.N. „Transgaz" - S.A. să fie neutru
financiar faţă de costurile echilibrării sistemului naţional de transport;
• Sistemul naţional de transport va fi operat pe baza
unui concept de echilibrare reziduală zilnică, pentru a asigura operarea în
siguranţă a sistemului;
• activitatea de operare de piaţă, axată în prezent pe
monitorizarea dozajului import/total consum, va fi menţinută strict până la
eliminarea diferenţelor dintre preţul gazelor de import şi al celor din ţară;
• taxele de dezechilibru aplicabile utilizatorilor
reţelei vor reflecta în general costurile consecinţelor dezechilibrelor;
• preţurile angro pot varia în cursul'întregului an în
funcţie de costul marginal şi de alte aspecte fundamentale ale pietei';
• preţurile angro nu vor fi reglementate şi vor
reflecta atât contractele pe termen lung, cât şi valoarea de' piaţă a
furnizărilor flexibile pe termen scurt.
Dezvoltarea pieţei de gaze în următorii ani are în
vedere următoarele:
• dezvoltarea concurenţei la nivelul furnizorilor de
gaze;
• continuarea implementării unor metodologii de
tarifare de tip „plafon";
• stimularea înfiinţării şi/sau reabilitării unor
zăcăminte de gaze naturale în scopul creşterii cantităţilor de gaze naturale
din producţia internă şi limitarea dependenţei de import;
• licenţierea de'noi furnizori, care să desfăşoare
tranzacţii pe piaţa angro, urmărindu-se diversificarea surselor de import.
Va continua procesul de aliniere
a preţului gazelor naturale la producător la niveluri comparabile cu preţul de
import, prin majorarea treptată a preţului producţiei interne, astfel încât, în
funcţie de evoluţia preţului la importufde gaze şi a suportabilităţii
consumatorilor din România, convergenţa preţurilor să fie atinsa cât mai
curând, pe baza unui calendar realist'şi cu respectarea reglementărilor
comunitare privind subvenţiile şi ajutoarele de stat.
4.7. Energetica rurală
4.7.1. Opţiuni în sfera consumului de energie
Soluţiile de economisire a energiei în zona rurală sunt
numeroase, oferind diverse termene de recuperare a investiţiilor, de la 1 an la
20 de ani. într-o primă etapă, aceste opţiuni trebuie publicate, discutate
şi/sau promovate prin presă. De pildă, trebuie explicat că biomasa' pentru
încălzire şi gătit trebuie bine uscată. Dacă umiditatea acesteia se reduce de
la 40% (materialul verde) la 15% se câştigă 6% la energia pentru încălzire şi
se produce mai puţin fum. De asemenea, trebuie promovate soluţiile de
recuperare a căldurii gazelor arse, precum şi tehnicile eficiente de gătit. In
orice regiune a ţării există persoane publice sau private capabile să ofere
consilierea necesară.
Pentru clădirile existente se pot lua măsuri pentru
reducerea pierderilor de căldură în sezonul rece şi a încălzirii excesive în
sezonul cald. Acestea includ izolarea acoperişului (relativ ieftină) şi a
pereţilor, folosirea geamurilor duble, etanşări ale uşilor şi ferestrelor.
Trebuie evaluate costurile şi beneficiile fiecărei măsuri, stimulentele
financiare şi eşalonarea plăţilor. Pentru clădirile noi din zonele rurale
trebuie respectate şi îmbunătăţite continuu standardele de izolare termică a
construcţiilor.
Sobele din zonele rurale au o eficienţă medie a energiei de circa 40%, în timp ce proiectele
noi de sobe asigură randamente de 60% sau mai mult, dar sunt scumpe pentru
populaţia rurală. Sunt necesare analize privind situaţia sobelor şi a gradului
de utilizare a biomasei, precum şi un program public de sprijinire a instalării
de sobe noi pentru grupurile sociale eligibile. Pentru iluminatul stradal sau
al clădirilor publice lămpile eficiente trebuie să devină obligatorii.
Autorităţile trebuie să sprijine de asemenea pregătirea lucrătorilor şi oamenilor de afaceri din zonele rurale,
în vederea aplicării măsurilor de eficienţă energetică.
In concluzie, există o mare diversitate de măsuri de
creştere a eficienţei folosirii energiei în zonele rurale, multe din acestea
specifice', cu efect semnificativ în creşterea condiţiilor de locuit. Acestea includ:
• efectuarea de analize şi studii privind structura şi
nivelul de folosire a energiei, în special în locuinţe;
• diseminarea de pliante şi alte materiale de
prezentare a beneficiilor şi costurilor soluţiilor de economisire a energiei,
specifice zonelor rurale;
• sprijinirea reţelelor de consultanţi energetici
rurali;
• efectuarea, cu sprijin financiar din'fonduri publice,
de audituri energetice la întreprinderile de producţie şi de servicii rurale;
• explorarea de noi folosinţe pentru „surplusul"
de energie în zona rurală, mai ales dacă se creează noi locuri de muncă;
• publicarea sistematică de informaţii asupra tuturor
formelor disponibile de subvenţii şi granturi pentru programele energetice
rurale;
• asigurarea de consultanţă gratuită antreprenorilor
pentru înţelegerea măsurilor de economisire a energiei.
4.7.2. Opţiuni în sfera alimentării cu energie
In zonele rurale există o diversitate de forme de
energie regenerabilă care pot fi utilizate în alimentarea cu energie a acestor
zone sau a zonelor urbane.
• Biomasa este
principalul combustibil rural, fiind folosit mai ales pentru încălzirea
spaţiului şi a apei, precum şi pentru gătit. Toţi combustibilii fosili provin
din biomasa şi deci biomasa poate fi cu uşurinţă transformată în combustibili
solizi, lichizi sau gazoşi,'bazaţi pe carbon. Biomasa din lemn reţine şi CO2 atmosferic. In viitor, cantităţi
mari de biomasa vor fi transformate în combustibili mai convenabili. De
exemplu, biogazul cu 60% metan, produs fie din dejecţiile animalelor, fie
direct din depozitele de deşeuri, poate fi folosit la generarea energiei
electrice, la gătit sau la iluminat. Reziduul fermentatoarelor de biogaz este
un excelent îngrăşământ agricol.
• Energia hidraulică. Micro'hidrocentralele pot reprezenta o opţiune de bază pentru
alimentarea zonelor rurale neconectate la reţele. Pentru garantarea unei
alimentări continue şi constante cu energie, aducţiunile trebuie protejate.
• Energia eoliană, ce poate fi utilizată inclusiv în zone rurale neelectrificate, în
tandem cu sisteme de stocare a energiei. O fermă de vânt cu capacitatea de 50
MW necesită un cost de capital de circa 37 milioane euro şi produce o cantitate
anuală de energie de 130.000 MWh, la o'eficienţă medie de 30%.
• Energia geotermală este potrivită pentru încălzirea spaţiului şi a apei. Datorită
amplasării, principalul potenţial de folosire se'află î'n zone rurale -
locuinţe, sere, acvacultura, pasteurizarea laptelui - la distanţe de până la 35
km de locul de extragere a apei calde.
• Energia solară poate economisi combustibilii fosili la
încălzirea apei şi deci reduce emisiile de CO2. Deoarece energia solară este în competiţie cu biomasa, principala
cerere de apă caldă încălzită cu energie solară se află în zonele urbane.
Panourile fotovoltaice sunt de asemenea utilizabile cu precădere în zonele
urbane.
4.7.3. Surse pentru finanţarea proiectelor
Din următoarele 4 surse de finanţări de tip grant se
pot asigura cofinanţări pentru proiecte de utilizare a surselor regenerabile de
energie:
• Fondul Verde al UE, care
poate acoperi până la jumătate din costurile de capital ale proiectelor pentru
generarea de energie electrică. Finanţarea se poate extinde şi la acoperirea
unor costuri de capital ale receptoarelor eficiente de energie;
• Fondul pentru dezvoltarea rurală, care cumulează o
valoare de 8,02 miliarde euro, în perioada 2007-2013, potrivit Strategiei
naţionale pentru dezvoltare rurală;
• Programul special (al UE) de acces pentru
agricultură si dezvoltare rurală (SAPARD);
• fonduri structurale (pentru agenţi economici).
4.8. Măsuri pentru
reducerea impactului social
4.8.1. Impact social - utilizatori de energie
Sistemul de asigurare a accesului la energie trebuie să
corespundă paradigmei europene a furnizării şi finanţării serviciilor de interes general (SIG), precum şi
Strategiei Lisabona de modernizare a sistemelor de protecţie socială. Cartea
Albă asupra SIG, COM (2004) 374 şi documentul SEC 2005 (1781) lasă la
latitudinea statelor membre oportunitatea şi modalitatea concretă de finanţare
a SIG, cu condiţia ca acestea să fie reglementate prin lege, mecanismele
introduse să nu afecteze concurenţa în piaţă, să fie aplicate nediscriminatoriu
şi transparent. Un principiu de bază al normelor europene admite finanţarea
publică a costurilor fixe ale SIG. Finanţarea publică a costului'fix al
serviciului, în primul rând a mentenanţei şi investiţiilor, impune ca
utilizatorii să plătească partea variabilă a facturii, dependentă de consum.
Accesul la energie pentru grupurile sociale cu venituri
reduse, consumatori vulnerabili, trebuie asigurat în
condiţiile în care pieţele energiei sunt decuplate de efectul finanţării
publice a acestui serviciu de interes general. Pentru creşterea eficienţei şi
încrederii în pieţele de energie, trebuie eliminate subvenţiile de la bugetul
de stat către societăţile din sector.
Sistemul actual de asistenţă publică pentru accesul
la energie
Sistemul de asistenţă publică pentru accesul la energie
existent în anul 2007 este fragmentat, cu autoritate dispersată şi multiple
finanţări publice. Pe lângă ajutoarele directe, inclusiv pentru creşterea
eficienţei energiei în gospodăriile cu venituri reduse, sistemul mai include
încă forme de subvenţii prin preţul energiei.
Ajutorul social pentru energie de tipul „preţ de
referinţă", precum şi subvenţionarea unei părţi din valoarea
combustibilului pentru sistemele centralizate de încălzire sunt variabile,
impredictibile şi nu antrenează concurenţa tehnologiilor de încălzire.
Subvenţiile prin preţuri convenţionale pentru căldură şi gaze naturale nu au motivat interesul furnizorilor pentru
eficientizare. Fondurile publice pentru ajutoarele de energie nu menţin un
interes suficient pentru folosirea eficientă a energiei de catre consumatori,
deoarece acoperă costuri variabile ale serviciului, şi nu costuri fixe. Cu
excepţia componentelor administrate de MMSSF, resursele sistemului în ansamblu
nu se alocă cu prioritate săracilor.
Sistemul are încă o acoperire redusă. Partea cea mai
importantă a subvenţiilor finanţează consumatorii conectaţi la reţele (de
electricitate, gaz şi încălzire centralizată), în timp ce pentru peste 50% din
populaţie nu sunt încă îndeplinite obligaţiile României fată de politicile UE
de coeziune (art. 158 al Tratatului CE, fostul art. 130a).
Sistemul unitar de asistenţă socială pentru energie
Este necesar un sistem unitar de asistenţă socială
pentru energie, care să cuprindă cele două componente de bază:
• plăţile sociale pentru energie pentru consumatorii
cu venituri reduse alimentaţi din reţele, stabilite în funcţie de mărimea
cheltuielilor fixe ale serviciului (componenta fixă a tarifului binom) pe
întreaga perioadă a anului;
• integrarea gospodăriilor cu venituri reduse în
programele naţionale de creştere a eficienţei energiei: reabilitarea termică a
blocurilor de locuit, alte măsuri de creştere a eficienţei energiei şi
folosirea surselor alternative de energie.
Pentru edificarea sistemului unitar de asistenţă
publică pentru accesul la energie electrică, gaze naturale şi căldură sunt
necesare următoarele măsuri:
• instituirea unor mecanisme
eficiente de supraveghere a pieţelor de energie pentru creşterea eficienţei
acestora şi încurajarea investiţiilor în modernizarea sectorului ca urmare a
creşterii încrederii' în pieţe. Sunt necesare monitorizarea şi supravegherea
continuă a funcţionării pieţelor energiei electrice, gazelor naturale şi
căldurii, eventual realizate de o instituţie competentă, independentă şi
specializată;
• separarea clară a competenţelor şi
responsabilităţilor autorităţilor de reglementare în domeniul energiei de cele ale ministerului responsabil cu asistenţa
socială;
• întreaga asistenţă publică pentru accesul la energie
se va bugeta transparent şi se va focaliza pe grupurile sociale cu venituri
mici;
• dezvoltarea unei componente speciale a asistenţei
publice pentru accesul la energie, vizând creşterea eficienţei energiei la
consumatorii cu venituri mici, atât din mediul urban, cât şi din cel rural, cu
accent pe reabilitarea termică a clădirilor' şi a instalaţiilor de încălzire
din gospodării.
Suportabilitatea preţurilor
Pentru asigurarea unui grad de suportabilitate a
preţurilor energiei electrice, energiei termice şi gazelor naturale la
consumatori sunt necesare următoarele măsuri:
• consolidarea pieţelor concurentiale de energie;
• racordarea la piaţa regională de energie electrică
şi gaze naturale;
• utilizarea optimă a resurselor energetice interne;
• perfecţionarea sistemelor de preţuri şi tarife;
• reducerea facturii cu energia plătită de populaţie
şi de operatorii economici, prin creşterea eficienţei energetice pe întregul
lanţ (producere, transport, distribuţie, consum), reducerea consumurilor
specifice şi utilizarea de tehnologii noi, performante,
în sectorul energiei;
• trecerea la un sistem de protecţie socială directă
a populaţiei cu posibilităţi financiare reduse/prin înlocuirea tarifului social
pentru energie electrică şi a subvenţiei acordate pentru energie termică cu
ajutoare sociale destinate numai categoriilor vulnerabile de consumatori;
• creşterea siguranţei în alimentarea cu energie prin:
- diversificarea surselor şi
rutelor de aprovizionare cu petrol şi gaze naturale şi reducerea dependenţei de
importurile de resurse energetice;
- dezvoltarea reţelelor de transport de energie
electrică şi gaze naturale şi creşterea capacităţilor de interconexiune cu
ţările vecine;
- creşterea capacităţii de înmagazinare a gazelor
naturale.
4.8.2. Impact social - salariaţi din sectorul
energiei
Sectorul energiei necesită majoritar personal înalt
calificat în meserii specifice. Deoarece instalaţiile energetice se utilizează
în toate ramurile economiei naţionale, personalul calificat din sectorul
energiei poate migra cu uşurinţă către alte sectoare, în lipsa unor măsuri
adecvate de motivare şi stabilizare.
Importanţa socială deosebită a sectorului energiei face
ca protestele sociale materializate în încetarea totală a activităţii să fie
interzise în anumite subsectoare. Din această cauză protecţia socială a
personalului angajat trebuie asigurată prin măsuri
adecvate, inclusiv de ordin legislativ.
Totodată, restructurarea sectorului energiei electrice
şi a celui de gaze naturale, precum şi introducerea mecanismelor concurentiale
pot genera disponibilizări neselective, cu pierderi de personal calificat
pentru aceste sectoare.
Importanţa aspectelor sociale ce afectează personalul
angajat în sectorul energiei este recunoscută prin Memorandumul social [4],
negociat în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice Sud-Est Europene, tratat
la care România a fost ţară semnatară.
In anul 2007, structura de personal a sectorului
energetic românesc este caracterizată printr-o
relativă îmbătrânire. Sunt necesare atragerea de personal tânăr, calificat în
meseriile specifice sectorului energetic, şi stabilizarea acestuia prin pachete
motivaţionale eficiente.
Principalele măsuri pentru protecţia socială a
personalului angajat în sectorul energiei sunt:
- asigurarea unor venituri corespunzătoare muncii
prestate şi alinierea treptată la nivelul salariilor pentru activităţi similare
din celelalte ţări membre ale UE, în condiţii de eficienţă economică şi
productivitate a muncii;
- menţinerea şi dezvoltarea unor stimulente specifice
(prime, spor de loialitate etc);
- asigurarea de plăţi compensatorii în caz de
disponibilizare;
- asigurarea unor condiţii de muncă civilizate, cu
dotare tehnică modernă şi conforme cu cerinţele de securitate a muncii;
- menţinerea de către patronate şi ministerul de
resort a unui dialog permanent cu federaţiile sindicale din domeniul energiei,
în vederea preîntâmpinării formelor de protest;
- asigurarea şcolarizării specifice şi perfecţionarea
continuă a personalului angajat;
- asigurarea unui pachet social în caz de pensionare
anticipată sau disponibilizare, în funcţie de perioada lucrată în sectorul
energiei;
- asigurarea de pachete de acţiuni la societăţile la
care sunt salariaţi, în cazul privatizărilor pe piaţa de capital, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
- organizarea de cursuri de formare profesională,
precum şi alte măsuri de reconversie a forţei de muncă pentru personalul
disponibilizat.
4.9. Securitatea
energetică - element esenţial al dezvoltării economice
Strategia energetică are implicaţii majore asupra
securităţii naţionale. Un rol esenţial în acest'domeniu revine asigurării
securităţii energetice prin: asigurarea unei balanţe echilibrate între cerere
şi producţia naţională de energie,'optimizarea structurii consumului de resurs e energetice primare şi creşterea
eficienţei energetice. Se va acţiona cu prioritate pentru diversificarea
surselor şi rutelor de aprovizionare şi limitarea dependenţei de aprovizionare cu resurse energetice din import.
O altă influenţă asupra securităţii naţionale este
legată de securitatea instalaţiilor energetice. Uniunea Europeană a stabilit
abordarea unitara a protecţiei infrastructurilor energetice („Protecţia
infrastructurilor critice în lupta împotriva terorismului", adoptata de CE
în 2004). România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, preia
sarcinile care revin statelor membre din documentele legate de securitatea
instalaţiilor.
Principalele direcţii de acţiune sunt:
• stabilirea instrumentelor legale de securitate a
instalaţiilor, a capacităţilor de depozitare, a reţelelor şi infrastructurilor
energetice, inclusiv a instalaţiilor nucleare;
• promovarea unor instrumente de încurajare a
investiţiilor pentru capacităţi de producere a energiei electrice care sunt
necesare pentru securitatea energetică, în conformitate cu Directiva
2005/89/CE;
• promovarea unor proiecte multinaţionale care să
asigure diversificarea accesului la resursele energetice de materii prime, în
mod special de gaze şi petrol (proiectul Nabucco şi conducta de petrol
Constanţa-Trieste);
• promovarea unor proiecte menite să asigure o
creştere a capacităţii de interconectare a sistemului electroenergetic cu
sistemele ţărilor din sud-estul Europei (cablul
submarin cu Turcia, linii electrice aeriene de 400 kV
cu Serbia, Ungaria şi Republica Moldova);
• realizarea programelor privind creşterea
securităţii construcţiilor hidroenergetice;
• încurajarea investiţiilor în vederea descoperirii de
noi rezerve de hidrocarburi şi creşterea ratei de înlocuire a rezervelor;
• creşterea capacităţilor de înmagazinare subterană a
gazelor naturale;
• interconectarea Sistemului naţional de transport
gaze naturale cu sistemele similare din ţările vecine:
- interconectarea cu Ungaria,
pe relaţia Arad-Szeged;
- interconectarea cu Bulgaria, pe relaţia Giurgiu-Ruse;
- interconectarea cu Ucraina, pe relaţia
Cernăuţi-Siret;
- interconectarea cu Moldova, pe traseul Drochia-
Ungheni-Iaşi
In vederea creşterii coeficientului de siguranţă în
livrarea gazelor, pentru evitarea unor perturbaţii majore în sistemul naţional
de transport şi, respectiv, în alimentarea cu gaze a consumatorilor în situaţii
de criză, în conformitate cu recomandările cuprinse în directivele europene din
domeniul creării stocurilor de ţiţei şi produse petroliere, se au în vedere
atât diversificarea surselor de aprovizionare cu ţiţei şi gaze naturale prin
interconectări energetice, cât şi creşterea capacităţii de înmagazinare
subterană a gazelor naturale.
Programul de dezvoltare a depozitelor de înmagazinare
subterană a gazelor naturale are ca obiectiv prioritar atât intensificarea
ritmului de dezvoltare a capacităţilor existente, cât şi crearea de noi
depozite pentru zonele care se confruntă cu greutăţi în alimentarea cu gaze
atât sezoniere, cât şi zilnice şi orare, în vederea creşterii gradului de
siguranţă în asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor, în condiţii
imprevizibile.
Suplimentar faţă de acest program, in vederea
asigurării echilibrării Sistemului naţional de transport şi, în acelaşi timp, a
asigurării securităţii alimentării cu gaze naturale a consumatorilor
rezidenţiali, în condiţii prestabilite, Ministerul Economiei şi Finanţelor a emis Ordinul privind constituirea de rezerve de gaze naturale cu rol exclusiv în echilibrarea SNT în perioada
sezonului rece - perioadă caracterizată de un risc ridicat de producere a unor
situaţii de criză.
4.9.1. Proiecte strategice
Proiectul Nabucco
Proiectul Nabucco are drept scop conectarea şi
valorificarea rezervelor de gaze naturale din zona Mării Caspice şi din
Orientul Mijlociu cu pieţele europene, prin construirea unei conducte pe
teritoriul celor 5 ţări (Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Austria) şi care
să aibă ca punct de plecare graniţa Turciei cu Georgia şi ca punct final nodul
tehnologic Baumgarten din Austria.
Lungimea totală a conductei este de 3.282 km, din care
457 km pe teritoriul României, iar construcţia conductei urmează a se realiza
în intervalul 2008-2011. Se preconizează că volumul de gaze ce urmează a fi
transportat în anul 2011 este de 8 miliarde m3, cu o creştere liniară până la 25,5 miliarde m3 în anul 2030.
Potenţialul de import al României din această sursă
este apreciat la 2-5 miliarde m3/an.
Finanţarea proiectului şi derularea investiţiei se vor
desfăşura în regim privat.
Intrucât până în prezent nu există un coridor de
livrare între sursele avute în vedere şi zonele-ţintă de consum, Nabucco poate
oferi o sursă de gaze naturale către piaţa europeană de gaze naturale şi astfel
va juca un rol important în creşterea gradului de competitivitate a pieţelor de
gaze europene în promovarea procesului de liberalizare a acestor pieţe,
inclusiv în ţările în curs de aderare.
Proiectul Nabucco va determina creşterea securităţii în
aprovizionarea cu gaze naturale pentru Europa, diversificarea surselor de
aprovizionare cu gaze, accesul la rezervele importante de gaze naturale din
zona Mării Caspice şi din Orientul Mijlociu pentru pieţele europene.
Acest proiect înseamnă stimularea competiţiei pe piaţa
internă de gaze, întărirea rolului de ţară tranzitată de coridoare majore
energetice de transport pentru pieţele din Europa Centrală şi de Vest,
stimularea industriilor conexe care vor contribui la realizarea proiectului,
prin implicarea companiilor româneşti furnizoare de produse şi servicii,
inclusiv crearea de noi locuri de muncă.
Ideea construirii unei conducte
transcontinentale a venit în contextul actual al scăderii constante a
livrărilor de gaze din Marea Nordului. Creşterea dependenţei de gazele naturale
ruseşti şi creşterea preţului la gazul lichefiat produs în ţările din nordul
Africii au fost un semnal de alarmă pentru identificarea de noi soluţii viabile
în domeniul aprovizionării cu gaze.
Proiectul Nabucco va asigura securitatea aprovizionării Europei cu gaze naturale, prin diversificarea surselor
de energie. Proiectul beneficiază atât de sprijinul Uniunii Europene, care a
numit un coordonator de proiect, cât şi de cel al instituţiilor financiare
internaţionale (BEI, IFC şi BERD sunt gata să susţină proiectul cu fonduri
corespunzătoare).
Conducta de tranzit ţiţei Constanţa-Trieste (PEOP - Pan European Oii Pipelihe)
Ministerul Economiei şi Comerţului (actualul MEF) a
efectuat „Studiul tehnico-economic pentru conducta petrolieră de tranzit în
România", pentru proiectul de construcţie a conductei de transport al
ţiţeiului între Constanţa şi Trieste (Italia). Acest studiu de fezabilitate a
fost finanţat de Comisia Europeană prin Programul PHARE.
Studiul include examinarea parametrilor tehnici, financiari, juridici, comerciali şi de mediu, precum şi
evaluarea capacităţii de transport şi a investiţiilor pentru conducta
sus-menţionată.
Studiul de fezabilitate a proiectului a demonstrat
existenţa ţiţeiului disponibil la export din regiunea Mării Caspice, estimat sa
crească de la un nivel anual de 50 milioane tone la 170 milioane tone în 2010
şi 344 milioane tone în 2020. Creşterea estimată în cantităţile de petrol
caspic şi rusesc directionate către Marea Neagră semnalează existenţa unui
deficit al capacităţii de transport în zona Mării Negre. Acest fapt este
relevat şi de studiul de fezabilitate, care indică astfel oportunitatea
dezvoltării proiectului PEOP.
Date tehnice ale proiectului:
• lungimea totală: 1.360 km, din care 649 km pe
teritoriul României;
• ţări tranzitate: România, Serbia, Croaţia, Slovenia
si Italia;
• piaţa totală accesibilă: 298 milioane t/an, din care
piaţa-ţintă 112 milioane t/an;
• capacitatea de transport - 3 variante: 40 milioane
t/an, 60 milioane t/an sau 90 milioane t/an.
Proiectul este atractiv pentru investitorii strategici
prin modalităţile comercial viabile şi sigure de transport ţiţei pe distanţe
lungi pe care le poate oferi. Ruta propusa prin România-Serbia-Croaţia oferă cea
mai directă cale de transport al ţiţeiului din zona estică a Mării Negre către
piaţa europeană.
4.9.2. Infrastructuri critice
Infrastructura critică este reprezentată de sisteme
distribuite, dinamice, de mari dimensiuni, cu comportament potenţial neliniar
şi care sunt interconectate, susceptibile la multiple ameninţări şi generatoare
de riscuri. Infrastructura critică cuprinde resursele fizice, servicii,
obiective în care se desfăşoară activităţi informatice, reţele şi elemente de
infrastructură care, în cazul indisponibilităţii sau distrugerii, ar avea un
impact covârşitor asupra sănătăţii, siguranţei, securităţii sau bunăstării
cetăţenilor sau asupra bunei funcţionări a autorităţilor statului.
Evoluţiile din ultimele două decenii au arătat
creşterea vulnerabilităţilor societăţii cauzate de defectarea, distrugerea
şi/sau întreruperea infrastructurilor tehnologice (transporturi, energie,
informatică etc), provocate de acte de terorism, dezastre naturale, neglijenţe,
accidente, activităţi criminale.
La nivelul UE a fost elaborată Cartea Verde pentru un
Program european privind protecţia infrastructurilor critice [COM (2005) 576
final], care identifică următoarele infrastructuri critice:
- producţia de gaze şi petrol, rafinare, prelucrare şi
înmagazinare/stocare, incluzând şi conductele;
- producţia de electricitate;
- sistemele de transport al energiei electrice, gazelor
şi petrolului;
- sistemele de distribuţie a energiei electrice,
gazelor şi produselor petroliere;
- producerea, procesarea şi stocarea materialelor
chimice şi nucleare;
- conductele pentru produse
periculoase (substanţe chimice). Luând în considerare complexitatea
infrastructurii energetice, care
înglobează mai multe subsisteme şi elemente critice care fac parte din domeniul
producţiei de petrol, gaze, cărbune, energie electrică, instalaţii nucleare,
capacităţi de stocare a resurselor energetice, capacităţi de producţie, sisteme
de transport şi distribuţie, Guvernul va acţiona constant pentru:
- identificarea şi inventarierea' infrastructurilor
critice energetice;
- definirea domeniilor de risc
şi stabilirea măsurilor specifice de protecţie, intervenţie şi recuperare;
- stabilirea interdependenţelor intrasectoriale şi
intersectoriale şi reducerea vulnerabilităţilor rezultate din acestea;
- stabilirea prin normative interne a procedurilor de constituire a bazei de date din sectorul energetic, a
metodologiei şi procedurilor de cooperare dintre operatorii privaţi şi de stat
şi structurile centrale de coordonare;
- diseminarea informaţiilor şi cooperarea acţională, în
vederea reducerii riscului unor incidente susceptibile de a produce perturbaţii
extinse şi de durată la oricare dintre infrastructurile energetice;
- construirea şi aprofundarea conştiinţei
organizationale privind securitatea infrastructurii critice;
- abordarea comună a problemei
securităţii infrastructurilor critice energetice prin instituirea unui cadru
organizatoric reglementat pentru colaborarea directă şi efectivă a tuturor
actorilor publici şi privaţi, inclusiv prin proiecte de parteneriat
public-privat.
Guvernul României va contribui
prin măsuri adecvate la îmbunătăţirea protecţiei infrastructurii critice de
interes european', prin dezvoltarea metodologiilor comune privind identificarea
şi clasificarea ameninţărilor, asigurarea unei comunicări, coordonări şi
cooperări eficiente, implementarea coerentă şi uniformă a masurilor de
protecţie şi definirea clară a responsabilităţilor factorilor cu competenţă în domeniu,
acordând atenţie deosebită ameninţărilor teroriste.
Legislaţia naţională specifică
Strategia de securitate
naţională defineşte domeniile de interes major:
• infrastructura de transport - în mod deosebit,
construcţia de autostrăzi şi modernizarea rapidă a infrastructurii feroviare -
şi reţeaua de management al traficului;
• infrastructura energetică;
• infrastructura de comunicaţii;
• managementul potenţialului hidrografic şi protecţia
împotriva inundaţiilor;
• sistemul bazelor militare.
- Hotărârea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea
repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele,
celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea
şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;
- Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr.
660/2004 privind aprobarea Ghidului de identificare a elementelor de
infrastructură critică din economie; s-au identificat principalele obiective a
căror avariere poate provoca defectări, distrugeri şi/sau întreruperi ale
infrastructurii de energie;
- Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr.
796/2006 privind înfiinţarea grupului de lucru pentru protecţia infrastructurii
critice din domeniul energiei electrice;
- Legea energiei electrice nr. 13/2007 stabileşte
responsabilităţi privind securitatea energetică.
Obiective strategice privind infrastructura
critică
Obiectivele strategice privind infrastructura critică
sunt:
- stabilirea unor criterii generale privind includerea
anumitor structuri în categoria „infrastructurilor critice";
- promovarea de acte legislative, reglementări
sectoriale şi intersectoriale;
- abordarea interfeţelor dintre
categoriile de infrastructuri critice;
- abordarea globală a problemelor de securitate a
infrastructurilor critice;
- promovarea în mod intens a schimbului de experienţă
şi expertiză atât în cadrul UE, cât şi în cadrul NATO;
- identificarea şi promovarea potenţialului
„export" de securitate şi siguranţa a infrastructurilor critice ale
României, în cadrul Uniunii Europene şi/sau UCTE;
- identificarea şi promovarea proiectelor de infrastructură
transnaţionale, care pot contribui în viitor la creşterea capacităţii de asigurare a securităţii şi
siguranţei în funcţionare a infrastructurilor critice;
- identificarea şi eficientizarea mecanismelor de
finanţare a proiectelor viitoare, care vor contribui la creşterea capacităţii
de asigurare a securităţii şi siguranţei în funcţionare a infrastructurilor
critice;
- promovarea de proiecte naţionale de securitate
industrială finanţate din Programul naţional de cercetare şi din
Programul-cadrii 7 al Uniunii Europene;
- promovarea unor studii
naţionale de cercetare, sectoriale şi intersectoriale, privind protecţia
infrastructurii critice.
4.10. Cercetarea
ştiinţifică, componentă principală a creşterii competitivităţii economice în
sectorul energetic
Cercetarea ştiinţifică, cu toate componentele sale
(cercetare aplicativă, dezvoltare, inovare), constituie unul din factorii
importanţi în dezvoltarea durabilă a sectorului energetic.
Principalele direcţii strategice de acţiune în acest
domeniu vor fi:
• valorificarea potenţialului uman existent în prezent
în cercetarea energetică, asigurarea stabilităţii şi întineririi în condiţiile
creşterii nivelului de expertiză care să permită corelarea cunoştinţelor despre
evoluţiile tehnice pe plan global cu posibilităţile de particularizare la nivel
naţional;
• crearea de oportunităţi
pentru stimularea tinerilor specialişti pentru a rămâne în ţară şi a lucra în
cercetarea energetică românească, pentru a contribui la absorbţia fondurilor de
cercetare europene;
• promovarea unor instrumente de încurajare a companiilor de producere, transport şi distribuţie a energiei
electrice pentru finanţarea programelor proprii de Cercetare-dezvoltare şi
cofinanţarea proiectelor complexe de cercetare cu specific energetic;
• continuarea Planului sectorial de Cercetare-dezvoltare în domeniul energiei şi creşterea fondurilor alocate
pentru acest program;
• consolidarea unei structuri naţionale responsabile
pentru elaborarea de studii necesare la elaborarea strategiilor şi politicilor
energetice, pentru fundamentarea unor decizii în domeniu, pentru coordonarea şi
chiar elaborarea unor proiecte complexe de dezvoltare de nivel naţional,
regional, transfrontalier;
Domeniile prioritare pentru cercetarea aplicativă,
dezvoltarea, inovarea energetică sunt următoarele:
- sisteme şi tehnologii energetice noi care să conducă
la creşterea securităţii în alimentarea cu energie;
- promovarea'unei structuri de resurse energetice
primare, cu accent pe utilizarea cărbunilor prin tehnologii curate, a energiei
nucleare şi a surselor regenerabile, de natură să mărească competitivitatea şi
securitatea alimentării;
- informatizarea proceselor de producere a energiei
electrice şi a proceselor decizionale în sectorul energetic;
- creşterea eficienţei energetice pe întregul lanţ
energetic, cu accent deosebit pe reducerea pierderilor de energie în clădirile
publice şi rezidenţiale şi la consumatorii industriali;
- promovarea tehnologiilor energetice curate şi a
reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră;
- promovarea de tehnologii de protecţie a mediului de
efectele proceselor şi echipamentelor energetice:
• redarea haldelor de cenuşă în circuitul agricol;
• decontaminarea solurilor şi apelor din jurul
centralelor electrice;
• reducerea emisiilor poluante ale centralelor
electrice;
• captarea şi stocarea CO2;
• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
- promovarea transferului de cunoştinţe şi tehnologii
în domeniul energetic;
- fundamentarea strategiilor energetice ale localităţilor;
- promovarea utilizării surselor de energie
regenerabilă prin:
• actualizarea hărţilor cu potenţialul eolian, solar,
biomasă, plante energetice etc.;
• studii cu privire la conectarea la sistemul energetic
naţional a surselor de energie regenerabilă;
• studierea posibilităţii de utilizare a energiei
valurilor;
• perfecţionarea mecanismelor
de susţinere a investiţiilor în acest domeniu;
- identificarea de noi modalităţi de generare şi
utilizare a hidrogenului şi perfecţionarea pilelor de combustie;'
- cercetări fundamentale privind identificarea de noi
surse de energie.
5. Măsuri pe termen
scurt
5.1. Structura corporativă a producătorilor cu
capital social de stat
Statul va păstra pachetul de control asupra
principalelor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere
instalată suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică a ţării.
Se va analiza integrarea acestor producători cu
societăţi de distribuţie aflate în proprietatea statului, rezultând companii
puternice la nivel regional. In funcţie de rezultatul analizei, sunt posibile
regrupări ale unităţilor de producere aflate în prezent în cadrul S.C.
„Hidroelectrica" - S.A., S.N. „Nuclearelectrica" - S.A., S.C.
„Termoelectrica" - S.A., al complexurilor energetice, al altor producători
de energie electrică şi termică.
Complexurile energetice
Privatizarea complexurilor energetice Rovinari, Turceni
şi Craiova, cu asigurarea continuării activităţii de către investitorii privaţi
în condiţiile impuse de legislaţia privind protecţia mediului sau integrarea
unuia ori a mai multof complexe energetice într-o companie energetică
naţională, aflată sub controlul statului.
Se va elabora o analiză pentru posibila identificare a
unei soluţii de integrare a minelor de huilă viabile economic din Valea Jiului
cu producători de energie electrică. Posibila integrare poate fi comercială,
prin contracte sau organizaţională, prin crearea unui complex energetic.
S.C. „Termoelectrica" - S.A.
Măsurile preconizate pentru S.C. „Termoelectrica"
- S.A. sunt:
- închiderea unor capacităţi nerentabile şi
eficientizarea activităţii;
- privatizarea termocentralelor aparţinând S.C.
„Termoelectrica" - S.A., prin realizarea unor grupuri noi la Brăila,
Borzeşti, Doiceşti, Galaţi împreună cu investitori privaţi, prin constituirea
de societăţi mixte, în care capitalul privat să fie majoritar.
S.C. „Electrocentrale" Deva - S.A.
Continuarea retehnologizării grupurilor energetice şi a
lucrărilor de conformare la cerinţele de mediu, ' cu redimensionarea termocentralei
la 4 grupuri energetice. Posibilă privatizare cu un investitor strategic care
să continue activitatea cu cel puţin 4 grupuri în condiţiile impuse de
legislaţia mediului sau altă soluţie rezultată în urma analizelor mai sus
menţionate.
S.C. „Electrocentrale" Bucureşti - S.A.
Realizarea de societăţi mixte în vederea realizării de grupuri energetice noi la CET Sud
(societate înfiinţată), CET Grozăveşti (societate înfiinţată), CET Vest (grup
în construcţie realizat cu finanţare din surse proprii şi credit), CET Titan şi
CET Palas - Constanţa. Acţiunea este în curs şi se va finaliza în anul 2008.
Centralele electrice din Bucureşti sunt centrale de
sistem, dispecerizabile (excepţie CET Titan), cu rol important în asigurarea cu
energie electrică a ţării.
S.C. „Hidroelectrica" - S.A.
Continuă privatizarea microhidrocentralelor conform
programului aprobat de Guvern. S.C. „Hidroelectrica" - S.A. va fi
privatizată parţial pe piaţa de capital. Pachetul de control va fi deţinut de
statui român, S.C. „Hidroelectrica" - S.A. fiind un producător strategic.
Acţionariatul rezultat în urma privatizării pe piaţa de capital va decide
asupra oportunităţii scoaterii la vânzare a unor centrale de putere medie.
Până la pregătirea S.C. „Hidroelectrica" - S.A. în
vederea listării la bursa de valori, societatea va proceda la emisiuni de
obligaţiuni pe piaţa de capital, convertibile în acţiuni, cu termen de
maturitate de 5-10 ani.
Sumele obţinute de pe piaţa de capital vor fi utilizate exclusiv pentru finalizarea
unor obiective de investiţii prioritare, al căror termen de punere în funcţiune
poate fi devansat cu 1-3 ani.
Extinderea domeniului de activitate al S.C.
„Hidroelectrica" - S.A. prin investiţii în noi capacităţi de producţie,
care să valorifice alte surse de energie regenerabilă: eoliană, solară şi
biomasă.
In scopul diminuării riscului de hidraulic'itate, S.C.
„Hidroelectrica" - S.A. poate stabili relaţii economice, pe bază de
contract pe termen mediu (3-5 ani), pentru achiziţionarea de energie electrică,
cu o entitate din sectorul termo-energetic.
S.N. „Nuclearelectrica" - S.A.
Atragerea de investiţii private pentru finalizarea
unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă, conform strategiei specifice aprobate prin
hotărâre de Guvern.
Listarea la bursă a S.N.N. - S.A. (10-15% din acţiuni)
începând cu 2008. Pachetul de control de acţiuni va fi deţinut de statul român,
S.N. „Nuclearelectrica" - S.A. fiind un producător strategic.
Centralele municipale de cogenerare
Varianta 1
Crearea unor societăţi mixte prin asocieri
public-private în vederea modernizării unităţilor existente sau a construcţiei
de unităţi noi, de înaltă eficienţă. Este necesară eliminarea limitărilor
impuse prin Programul termoficare 2006-2009, prin care această activitate este transformată
definitiv în monopol public, mai ales că Legea nr. 325/2006 prevede că
producţia poate fi deţinută de orice operator economic de drept privat, privat
al statului sau proprietate publică.
Varianta 2
Continuarea Programului termoficare 2006-2009 în forma
aprobată de Guvern, dar cu eliminarea prevederilor privind monopolul asupra
producţiei, cu rezultatele cunoscute până acum, şi numai în baza unei strategii
la nivelul fiecărei localităţi, prin care să se stabilească consumul real de
energie termica, necesarul de surse de producere, cu stabilirea investiţiilor
noi ce trebuie făcute pentru consumul în bandă, soluţii' pentru acoperirea
restului de consum, care instalaţii din cele existente se mai menţin şi la care
se vor efectua lucrări pentru încadrarea în normele de
mediu, precum şi cele care trebuie retrase din
exploatare şi casate. Pentru sistemele de transport şi distribuţie a energiei
termice trebuie făcute redimensionăr'i la nivelul consumului de energie termică
la nivelul anilor 2010-2012.
Varianta 3
Soluţia cea mai bună este îmbinarea celor două soluţii,
şi anume producători privaţi şi asocieri public-private, iar pentru transport
şi distribuţie continuarea Programului termoficare 2006-2009, dar numai după
realizarea strategiei menţionate la varianta 2.
5.2. Noi investiţii în centrale electrice din ţară
Centrala cu acumulare-pompare Tarniţa-Lăpuşteşti
Centrala cu acumulare-pompare
Tarniţa-Lăpuşteşti este necesară în condiţiile realizării de noi unităţi
nucleare şi pe cărbune, cu funcţionare în bază. Centrala se justifică şi prin
realizarea de servicii de sistem la nivel regional. Modul de finanţare va fi
stabilit prin studiul de fezabilitate, ce are termen de
finalizare anul 2007.
Amenajarea în continuare a Dunării pe sectorul
„Porţile de Fier II - Brăila"
Reanalizarea oportunităţii amenajării hidroelectrice
Călăraşi-Silistra, în parteneriat cu Bulgaria, şi realizarea
CHE Macin.
Centrala hidroelectrică de pe Tisa
Acest obiectiv de investiţii urmează a se realiza în
parteneriat cu Ucraina.
Centrala hidroelectrică Islaz
Inceperea lucrărilor de execuţie la CHE Islaz, verigă
absolut necesară pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare în regim
reversibil a agregatelor din sistemul hidroenergetic de pe Oltul inferior, cu o
putere instalată, în regim de pompaj, de circa 250 MW.
Centrale pe combustibili fosili - green field Conform procedurii de
autorizare, autorităţile statului nu pot influenţa direct deciziile privind
investiţiile private în unităţi de producere a energiei electrice. In aceste
condiţii, strategia se axează pe:
- măsuri privind producătorii actuali aflaţi în
proprietatea statului;
- mecanisme de atragere a
investiţiilor private în construcţia de noi centrale electrice.
Până la data elaborării prezentei strategii au fost
anunţate intenţii de construire a unor noi centrale electrice de către:
- PETROM - 800 MW, pe gaz, la Ploieşti;
- ALRO - 500 ... 900 MW, pe
huilă din import, cu stocare de C02;
- „Energy Holding" - 400 ... 800 MW;
- „Electrabel" - 800 MW, pe huilă din import.
Centrale ce utilizează surse regenerabile
Clarificarea politicii privind cele 22 de centrale
hidroelectrice neterminate, pe baza studiului de
fezabilitate aflat în curs de elaborare (termen 2007). Posibilităţi:
- terminarea investiţiilor de către S.C. „Hidroelectrica"
- S.A. prin fonduri proprii şi împrumuturi;
- realizarea de societăţi mixte S.C.
„Hidroelectrica" - SA. - investitor privat;
- privatizare în stadiul existent (cu obligarea
cumpărătorului să finalizeze investiţia).
Crearea de stimulente prin legislaţie pentru investiţii
în surse regenerabile eligibile:
- stimulente în faza investiţională - facilităţi prin
Legea investiţiilor;
- stimularea în faza operaţională - sistemul cu
certificate verzi pentru energia electrică;
- garantarea preţului minim al
Certificatului Verde pe o durată rezonabilă, pentru'recuperarea investiţiei;
- facilităţi pentru racordarea la sistem a producătorilor de energie din surse regenerabile.
Urmărirea de către MEF a cotei de utilizare a surselor
regenerabile de energie şi corectarea cadrului legislativ în cazul în care se
dovedeşte a nu fi suficient de atractiv (de exemplu, prin modificarea
plafonului de preţ al certificatelor verzi).
5.3. Noi investiţii în străinătate
Societăţile comerciale din sectorul energetic şi
operatorii de transport „Transelectrica" şi „Transgaz" vor fi
încurajaţi să-şi dezvolte activităţi în străinătate, în special în ceea ce
priveşte:
• obţinerea de concesiuni şi exploatări de resurse
energetice primare în ţări cu rezerve importante;
• realizarea sau achiziţia de capacităţi de producere
a energiei electrice în ţările din regiune;
• participarea la proiecte internaţionale privind
realizarea de capacităţi de transport gaze naturale sau petrol.
5.4. Decizii de ordin
legislativ şi de reglementare
Pentru buna funcţionare a sectorului energetic şi
dezvoltarea acestuia conform prevederilor prezentei strategii, este necesară
crearea unui climat stabil şi predictibil în ceea ce priveşte cadrul legislativ
şi de reglementare.
Noile reglementări trebuie emise numai după un proces
de consultare suficient de lung, astfel încât entităţile interesate să-şi poată
exprima punctele de vedere. Reglementările trebuie sa fie nediscriminatorii şi
să asigure atragerea investiţiilor în sector.
5.4.1. Sectorul petrolier şi gaze naturale
Pe termen scurt se impun o serie de modificări şi
completări legislative, necesare armonizării complete cu acquis-ul comunitar
din domeniu, care trebuie să vizeze, în principal, problematici ale:
• activităţii de înmagazinare subterană a gazelor
naturale;
• creării unui mecanism de echilibrare a pieţei de gaze naturale, corelat cu
mecanismul de echilibrare din piaţa de energie electrică;
• asigurării performanţelor şi flexibilităţii
operaţionale a SNT;
• regimului juridic aplicabil infrastructurii de
transport al ţiţeiului, al gazelor naturale, precum şi al produselor
petroliere;
• sistemului de taxare a activităţilor din industria petrolului;
• regularizărilor aferente Legii petrolului;
• facilitării accesului la terenurile afectate de
activităţile din sectorul petrolier.
In coroborare cu cele de mai sus, se impun:
- elaborarea legislaţiei secundare necesare
consolidării procesului de deschidere integrală a pieţei de gaze naturale
pentru revizuirea mecanismelor pieţei gazelor naturale, în vederea alinierii la
practicile din Uniunea Europeană, creării pieţei secundare de gaze naturale şi
reglementării modului de acoperire a dezechilibrelor;
- perfecţionarea mecanismului de subvenţionare directă
a consumatorilor vulnerabili de gaze naturale printr-un mecanism transparent,
având ca resurse financiare bugetul statului;
- transpunerea Directivei 2004/67/CE privind măsurile
de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale;
- elaborarea Regulamentului de reducere a consumului de
gaze naturale în stări critice şi aprobarea acestuia prin hotărâre de Guvern.
Având în vedere reglementările europene în materie se
impune evaluarea obligaţiei privind asigurarea accesului reglementat la
capacitatea conductelor construite în baza unor acorduri internaţionale
încheiate cu Federaţia Rusă. In acest sens, se vor iniţia atât notificarea
Comisiei' Europene, cât şi negocierile aferente.
5.4.2. Sectorul energiei electrice
Facilitarea accesului la piaţa de energie din România,
inclusiv pe pieţele centralizate, a participanţilor din alte ţări şi eliminarea
barierelor de ordin administrativ (de exemplu, recunoaşterea prin reciprocitate
a licenţelor participanţilor la piaţă din alte ţări sau introducerea conceptului de trader de energie, nelicehţiat).
Crearea pieţei de capacităţi sau a unui mecanism
reglementat de remunerare a capacităţii, ca instrument de asigurare a
siguranţei în funcţionare a SEN în condiţii de secetă sau alte perturbaţii de
durată fn sectorul de producere a energiei electrice.
Revizuirea mecanismelor Codului comercial al pieţei
angro de energie electrică, în vederea:
- întăririi rolului „Opcom" ca operator al pieţei
angro şi diversificării operatorilor doar pe piaţa cu amănuntul;
- revizuirii mecanismelor de producţie prioritară;
- revizuirii mecanismelor de decontare, inclusiv a
celor privind decontarea pieţei de echilibrare;
- utilizării centralei'cu acumulare-pompare la nivel regional;
- elaborării legislaţiei secundare (hotărâre a
Guvernului României) privind constituirea resurselor financiare necesare pentru
depozitarea finală şi dezafectarea unităţilor nuclearoelectrice.
Elaborarea legislaţiei secundare necesare deschiderii
integrale a pieţei de energie electrică.
Elaborarea legislaţiei secundare necesare funcţionării
unei staţii electrice back-td-back (Isaccea).
Amendarea actualei legi a energiei electrice sau
iniţierea unui proiect legislativ nou în vederea creării unor facilităţi pentru
utilizarea unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului sau al
comunităţilor locale pentru realizarea de obiective energetice (unităţi de
producere a energiei electrice, reţele electrice).
Crearea mecanismului de subvenţionare directă a
consumatorilor vulnerabili de energie electrică şi renunţarea la tariful
social.
Perfecţionarea pieţei de certificate verzi în scopul
atragerii volumului de
investiţii necesar atingerii ţintelor negociate cu Comisia Europeana şi
stabilite prin prezenta strategie. Reevaluarea
limitelor de preţ impuse pe piaţa certificatelor
verzi.
Introducerea conceptului de facturare pe consum net (net
metering) pentru persoanele fizice şi micile
întreprinderi care utilizează surse regenerabile de energie pentru producerea
de energie electrică.
Elaborarea de reglementări tehnice şi comerciale care
să încurajeze accesul pe piaţa românească a tehnologiilor performante de
utilizare optimă a potenţialului naţional de resurse regenerabile şi care să nu
pericliteze nivelul de siguranţă al SEN.
Crearea cadrului legislativ şi de reglementare pentru
tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.
Perfecţionarea mecanismelor de monitorizare a pieţei de
energie electrică. Publicarea de către reglementator a unor rapoarte lunare
relevante privind nivelul preţurilor şi volumul tranzacţiilor prin contracte.
5.4.3. Sectorul minier
Promovarea Strategiei energetice a României pentru
perioada 2007-2020, precum şi implementarea acesteia impun adoptarea unui set
de reglementări de natură legislativă şi organizatorică, având ca obiective
principale:
- modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003;
- elaborarea şi promovarea cadrului de reglementări privind restructurarea
financiară, reorganizarea în vederea viabilizării şi privatizării, lichidarea
societăţilor miniere, drepturile şi obligaţiile autorităţilor publice locale
din comunele/oraşele faţă de care societăţile miniere au obligaţii;
- elaborarea şi promovarea legii privind unele măsuri
prealabile lucrărilor de
decopertare şi haldare din carierele de lignit în vederea asigurării
terenurilor necesare activităţii miniere;
- modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.
765/1994 privind stabilirea cotelor de cheltuieli necesare realizării,
dezvoltării şi modernizării producţiei în sectorul extractiv minier, ţiţei şi
gaze naturale;
- promovarea unui act normativ în vederea alocării
fondurilor pentru securizarea minelor în care se opreşte activitatea
companiilor societăţilor miniere care se dizolvă, din care să se asigure
elaborarea tuturor documentaţiilor necesare aprobării închiderii şi a lucrărilor de conservare, până la
începerea efectivă a lucrărilor de închidere;
- preluarea Directivei 2006/21/CE privind gestionarea
deşeurilor provenite din industriile extractive;
- revizuirea cadrului de reglementări pentru închiderea
minelor;
- promovarea actului normativ privind preluarea
terenurilor reabilitate rezultate în urma închiderii minelor de către
autorităţile publice locale;
- revizuirea normelor de
tehnică a securităţii muncii în corelare cu normele internaţionale şi
performanţele înregistrate în construcţia echipamentelor specifice;
- elaborarea şi promovarea actului normativ privind
asigurarea structurii de personal obligatoriu pentru societăţile/companiile ce
execută activităţi miniere, în corelare cu prevederile legislaţiei în vigoare;
- elaborarea şi promovarea legii privind drepturile şi obligaţiile persoanelor
disponibilizate din activitatea miniera după 1 ianuarie 2007, inclusiv ale
personalului care va asigura continuitatea activităţii până la închiderea
obiectivului minier;
- promovarea actului normativ privind reorganizarea
sectorului huilă pentru crearea unei structuri organizatorice viabile;
- elaborarea şi promovarea legii privind accesul la
terenurile necesare activităţii miniere în cazul deschiderii unui nou zăcământ
uranifer.
5.4.4. Energie termică
- Transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor
Directivei 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi
serviciile energetice.
- Elaborarea reglementărilor
privind schemele de sprijin pentru investiţiile în unităţi de producţie în
cogenerare a energiei electrice şi termice, în unităţi de producţie a energiei
utilizând resurse regenerabile, precum şi a schemelor
de sprijin pentru producerea de energie în cogenerare, cu resurse regenerabile
etc.
- Asigurarea prin lege a unor facilităţi pentru
investitorii privaţi care investesc în retehnologizarea sistemelor de
alimentare centralizată cu energie termică a populaţiei.
- Asigurarea prin lege a unor facilităţi pentru
populaţie pentru încurajarea achiziţionării, montării şi utilizării unor
instalaţii de încălzire şi preparare a apei calde de consum prin utilizarea
unor resurse energetice regenerabile (panouri solare, pompe de căldură,
generatoare eoliene, surse geotermale etc).
- Promovarea de către stat a unor programe de
investiţii şi sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru
retehnologizarea şi modernizarea sistemelor de alimentare centralizată cu
energie termică a populaţiei.
- Asigurarea cu prioritate a cantităţilor de gaze
naturale din producţia autohtonă, inclusiv cu garantarea continuităţii în
alimentare pe termen lung a sistemelor de încălzire centralizată cu energie
termică a populaţiei, ce utilizează unităţi de producţie în cogenerare.
- Realizarea unor instruiri referitoare la
necesitatea conservării resurselor energetice fosile, reducerea consumului de
energie şi folosirea resurselor energetice regenerabile ca obligaţie majoră
faţă de generaţiile viitoare.
- Promovarea unor campanii de
presă, precum şi prin alte mijloace de informare a necesităţii acordării de
către populaţie a unor măsuri
de creştere a eficienţei energetice, a reducerii consumului de energie, a
conservării resurselor fosile de energie, a utilizării resurselor regenerabile,
a protecţiei mediului şi a pericolului generat de fenomenul de încălzire
globală.
5.4.5. Monitorizarea şi revizuirea strategiei
energetice
Pentru urmărirea realizării obiectivelor stabilite prin
strategia energetică naţională va fi întărit rolul compartimentului de
specialitate din cadrul
Ministerului Economiei şi Finanţelor (MEF). MEF va colecta, sintetiza şi
publica periodic date relevante privind îndeplinirea obiectivelor stabilite
prin strategie. Totodată MEF şi celelalte ministere şi autorităţi implicate vor
propune hotărâri de Guvern şi proiecte legislative care să asigure transpunerea
prevederilor strategiei şi atingerea obiectivelor, precum şi ajustări ale
prevederilor acestui document.
Pe baza prevederilor prezentei strategii va fi
elaborată politica energetică a României pe termen mediu şi scurt, precum şi
programe energetice, în conformitate cu prevederile Legii energiei electrice
nr. 13/2007.
6. Concluzii
Strategia energetică a României este conformă
direcţiilor politice stabilite la nivelul Uniunii Europene şi contribuie la
atingerea ţintelor stabilite de Comisia Europeană pentru ansamblul statelor
comunitare.
Strategia asigură dezvoltarea durabilă a sectorului
energetic românesc pentru perioada de timp până în anul 2020. Documentul va
suferi periodic ajustări, în funcţie de dezvoltarea tehnologică, modificările
strategiilor stabilite'la nivelul Uniunii Europene şi evoluţiile din piaţa
naţională de energie.
In realizarea scenariului optim
de dezvoltare a sistemului energetic naţional pentru perioada 2007-2020 s-au
luat în considerare următoarele direcţii:
• consumul naţional de energie electrică va creşte
relativ constant cu circa 3% pe an în toată perioada analizata;
• vor intra în funcţiune
unităţile nucleare nr. 3 şi 4 de la CNE Cernavodă, centrala cu acumul'are-pompare Tarniţa-Lăpuşteşti,
noi capacităţi termo şi hidro şi se vor retehnologiza unităţi existente;
• se va încuraja utilizarea surselor regenerabile, cu
atingerea ţintei de 33% din consumul intern brut de energie electrică în anul
2010, 35% în anul 2015 şi 38% în anul 2020, realizat din aceste surse;
• se va încuraja utilizarea combustibililor solizi prin
tehnologii curate;
• se va limita ponderea producţiei de energie electrică
prin utilizarea combustibililor lichizi şi gazoşi. Aceşti combustibili se vor utiliza
cu precădere în unităţi de cogenerare, necesare asigurării cu energie termică a
populaţiei;
Măsurile prevăzute a fi realizate în următoarea
perioadă se referă la structura corporativă a producătorilor de energie cu
capital social de stat. Aceste măsuri prevăd continuarea privatizării
complexurilor energetice, eficientizarea şi privatizarea unor grupuri
energetice din cadrul S.C. „Termoelectrica" - S.A., eficientizarea S.C.
„Electrocentrale" Deva - S.A., S.C. „Electrocentrale", continuarea
privatizării microhidrocentralelor, pregătirea listării la bursă a S.C.
„Hidroelectrica" - S.A. şi S.N. „Nuclearelectrica" - S.A., realizarea
a noi investiţii în sectorul energetic, precum centrala cu acumulare şi pompaj
Tarniţa-Lăpuşteşti, centrale pe combustibili solizi, centrale care utilizează
surse regenerabile etc.
Ca urmare a programelor de utilizare eficientă a
resurselor energetice şi energiei, precum şi a restructurării sectoriale, rata
anuală a creşterii consumului de energie primară va fi jumătate din cea a'
creşterii economice, rezultând o decuplare semnificativă a celor doi
indicatori.
După anul 2012, exportul de energie electrică va depăşi
producţia realizată prin utilizarea combustibililor lichizi şi gazoşi proveniţi
din import. Balanţa energetică a ţării va deveni astfel excedentară pentru
prima dată în istorie.
In perioada 2007-2020, cele mai importante obiective
care trebuie realizate, în conformitate cu prezentul document
de strategie energetică, sunt:
Securitatea aprovizionării cu energie
• Se va menţine un echilibru între importul de resurse
energetice primare şi utilizarea raţională şi eficientă a rezervelor naţionale
pe baze economice şi comerciale.
• Se vor diversifica şi
consolida, în cadrul stabilit la nivel european, relaţiile de colaborare cu
ţările producătoare de hidrocarburi, precum şi cele cu ţările de tranzit.
• Se vor diversifica sursele
de aprovizionare cu materii prime. România se angajează în dezvoltarea rutelor
de transport al acestora (proiectul Nabucco şi conducta de petrol
Constanţa-Trieste).
• Se va urmări încheierea de contracte pe termen lung
pentru gaze naturale din import, pentru a diminua riscurile de întrerupere a
furnizării, cu respectarea regulilor concurentiale.
• Se va urmări încheierea de contracte pe termen lung
pentru furnizorii interni de cărbune, care să le asigure acces la pieţele
financiare, cu respectarea regulilor concurentiale.
• Vor fi sporite investiţiile în domeniul extracţiei de
cărbune şi de minereu de uraniu, în modernizarea' şi reabilitarea echipamentelor,
în continuarea susţinerii producţiei de huilă şi de minereu de uraniu prin
ajutor de stat, în conformitate cu reglementările UE. Vor fi intensificate
cercetările geologice şi punerea în exploatare de noi zăcăminte, precum şi
acţiunile de închidere a minelor cu activitate oprită.
• Se vor efectua noi investiţii în domeniul
exploatării rezervelor de gaze naturale, în dezvoltarea, reabilitarea şi
dispecerizarea conductelor de gaze naturale, în creşterea capacităţii de
înmagazinare a gazelor naturale.
• Statul va păstra pachetul de control asupra
principalelor unităţi de producere a energiei electrice, totalizând o putere
instalată suficientă pentru a putea asigura siguranţa energetică a ţării. Se va
analiza integrarea acestor producători cu societăţi de distribuţie aflate în
proprietatea statului, rezultând o companie puternică la nivel regional. Se
propune Guvernului adoptarea unei decizii strategice în acest sens.
• In domeniul producerii de
energie electrică va urma un proces de restructurare şi înnoire a capacităţilor
energetice, prin reabilitarea unităţilor existente viabile, închiderea
unităţilor neviabile şi construcţia de noi unităţi de producere. Efortul
investiţional va fi susţinut în principal prin privatizare şi investiţii
private'.
• Va continua procesul de dezvoltare, modernizare şi
retehnologizare a reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice.
• Vor continua programele de dezvoltare, modernizare şi retehnologizare a reţelelor de transport şi distribuţie
de energie termică, ele dezvoltare, modernizare şi retehnologizare a unităţilor
de producţie a energiei electrice şi termice în cogenerare.
• Vor fi abordate, în comun cu statele membre ale UE, problemele referitoare la protecţia infrastructurii critice
din sistemul energetic în lupta împotriva terorismului.
Dezvoltarea durabilă
• Se va continua promovarea producerii energiei pe bază
de resurse regenerabile, astfel încât consumul de energie electrică realizat
din resurse regenerabile de energie electrică să reprezinte 33% din consumul
intern brut de energie electrică în anul 2010, 35% în anul 2015 şi 38% în anul
2020. Din consumul intern brut de energie, 11% vor fi asigurate din surse
regenerabile în anul 2010. In anul 2010 se va îndeplini ţinta naţională
stabilită privind utilizarea surselor regenerabile de energie în producţia de
energie electrică. Ritmul de utilizare a surselor regenerabile va continua să
crească şi după anul 2010, astfel încât producţia de energie electrică din
aceste surse în anul 2015 să reprezinte 35% din consumul intern brut de energie
electrică, iar în anul 2020
să reprezinte 38%.
• Se vor stimula investiţiile în îmbunătăţirea
eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse, producţie, transport,
distribuţie, consum.
• Se va promova utilizarea biocombustibililor
lichizi, biogazului şi a energiei geotermale.
• Va fi susţinută activitatea de Cercetare-dezvoltare
şi diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile.
• Se va continua luarea de măsuri pentru reducerea
impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător, prin
reabilitarea suprafeţelor şi refacerea mediului natural afectat de activităţile
generate'în sectorul energetic, prin promovarea realizării de proiecte green field, prin realizarea
investiţiilor prognozate în protecţia mediului în instalaţiile mari de ardere
din sectorul energetic, prin implementarea mecanismului de tranzacţionare a
permiselor de emisii de gaze cu efect de seră, prin realizarea managementului
în siguranţă al deşeurilor radioactive, inclusiv constituirea resurselor
financiare necesare pentru depozitarea finală şi dezafectarea unităţilor
nuclearoelectrice, prin realizarea de noi capacităţi de producţie utilizând tehnologii curate de ardere a combustibililor fosili.
• Va continua programul naţional de electrificări.
• Se vor lua măsuri pentru reducerea impactului social
asupra consumatorilor de energie defavorizaţi.
Competitivitatea
• Vor continua dezvoltarea şi perfecţionarea
mecanismelor pieţelor concurentiale pentru energie electrică, gaze naturale,
petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii de gaze cu efect de
seră şi servicii energetice.
• Se vor extinde activităţile operatorului pieţei
angro de energie electrică din România la nivel regional, precum şi
participarea activă la realizarea pieţei regionale de energie şi a pieţei unice
europene.
• Se va liberaliza tranzitul de energie în condiţii
tehnice controlate de siguranţă în alimentare şi asigurare a accesului
permanent şi nediscriminatoriu la reţelele de transport şi la interconexiunile
internaţionale; va creşte capacitatea de interconexiune, de la circa 10% în
prezent la 15-20% la orizontul anului 2020.
• Va continua procesul de restructurare, creştere a profitabilităţii şi privatizării în sectorul energetic
(privatizarea se va realiza atât cu investitori strategici, cât şi prin
listarea pe piaţa de capital).
• Va continua procesul de restructurare pentru sectorul
de lignit, în vederea creşterii profitabilităţii şi accesului pe piaţa de
capital.
• Se va menţine accesul la rezervele de huilă, în
vederea asigurării securităţii energetice, în condiţii economice adecvate.
Valoarea estimată totală a investiţiilor necesare
realizării obiectivelor prezentei strategii este de
circa 35 miliarde euro.
Strategia energetică asigură menţinerea preţurilor la
energie la un nivel corelat cu suportabilitatea consumatorilor din România,
prin utilizarea raţională a surselor primare de energie naţionale şi prin
asigurarea funcţionalităţii pieţelor de energie. Protecţia socială a salariaţilor
din sectorul energiei este de asemenea o componentă importantă a acestei
strategii.
Aplicarea prezentei strategii se bazează pe dezvoltarea
pieţelor concurentiale de energie electrică, gaze naturale şi resurse
energetice. România va fi integrată în piaţa regională de energie, unde va avea
un rol important. România promovează operatorul pieţei naţionale de energie
electrică - „Opcom" ca operator al pieţei regionale.
Pentru buna funcţionare a
sectorului energetic şi dezvoltarea acestuia conform prevederilor prezentei
strategii este necesară crearea unui climat stabil şi predictibil în ceea ce
priveşte cadrul legislativ şi de reglementare.
7. Bibliografie
[1] Commission of the European Communities -
Communication from the Commission to the European Council and the European
Parliament - An Energy Policy for Europe {Sec(2007) 12} Brussels, 10.1.2007
Com(2007) 1 final
[2] Commission of the European Communities -
Communication from the Commission - Biomass Action Plan {SEC(2005) 1573}
Brussels, 7.12.2005 COM(2005) 628 final
[3] Commission of the European Communities -
Communication from the Commission -Action Plan for Energy Efficiency: Realising
the Potenţial {SEC(2006)1173} {SEC(2006)1174}
{SEC(2006)1175} - Brussels, 19.10.2006 COM(2006)545 final
[4] Energy Community - Memorandum on Social Issues -
www.energy-community.org
[5] Commission of the European Communities -
Communication from the Commission - The Support of Electricity from Renewable
Energy Sources - Brussels, 7.12.2005, COM(2005) 627 final
[6] Studiul privind reorganizarea şi dezvoltarea
sectorului de producere a energiei electrice în România, în vederea creşterii
siguranţei şi competitivităţii în condiţii de piaţă liberă - faza II, Studiul
de dezvoltare cu costuri minime a sectorului de producere a energiei electrice
- beneficiar C.N. „Transelectrica" - S.A., elaboratori PB Power (UK) şi
ISPE (România), 2007
ANEXA Nr. 1 la Strategia energetică a României
DATE REFERITOARE LA TEHNOLOGIILE DISPONIBILE
PENTRU PRODUCŢIA DE ENERGIE ELECTRICĂ
|
Surse de
energie
|
Tehnologia
luată în considerare pentru estimarea costurilor
|
Costul în
2005 (euro/MW/h)
|
Costul
estimat în
2030
(euro/MW/oră
cu 20-30
euro/tCO2)
|
Emisiile
de GES
(KgCO2eg/MW/oră)
|
Dependenţa
de importuri a UE-27
|
Eficienţă
|
Sensibilitatea
la preţul
combustibilului
|
Rezerve
demonstrate/
Producţia
anuală
|
|
Sursa AIE
|
2005
|
2030
|
|
Gaze naturale
|
Turbină cu gaze în circuit deschis
|
45-70
|
55-85
|
440
|
57%
|
84%
|
40%
|
Foarte mare
|
64 ani
|
|
Turbină cu gaze cu ciclu combinat
|
35-45
|
40-55
|
400
|
50%
|
Foarte mare
|
|
Petrol
|
Motoare Diesel
|
70-80
|
80-95
|
550
|
82%
|
93%
|
30%
|
Foarte mare
|
42 ani
|
|
Cărbune
|
Combustibil pulverizat cu desulfurizarea
gazelor de evacuare
|
30-40
|
45-60
|
800
|
39%
|
59%
|
40-45%
|
medie
|
155 ani
|
|
Ardere în strat fluidizat circulant
|
35-45
|
50-65
|
800
|
40-45%
|
medie
|
|
Gazificare integrată într-un ciclu
combinat
|
40-50
|
55-70
|
750
|
48%
|
medie
|
|
Nucleară
|
Reactor cu apă uşoară
|
40-45
|
40-45
|
15
|
Aproape 100%
pentru minereuri de uraniu
|
33%
|
scăzută
|
Rezerve
rezonabile 85 ani
|
|
Biomasă
|
Instalaţie de generare cu biomasă
|
25-85
|
25-75
|
30
|
zero
|
30-60%
|
medie
|
Regenerabile
|
|
Eoliană
|
Pe uscat
|
35-175
|
28-170
|
30
|
95-98%
|
zero
|
|
35-110
|
28-80
|
|
In larg
|
50-170
|
50-150
|
10
|
95-98%
|
|
60-150
|
40-120
|
|
Hidro
|
Mare
|
25-95
|
25-90
|
20
|
95-98%
|
|
Mică(<10MW)
|
45-90
|
40-80
|
5
|
95-98%
|
|
Solară
|
Fotovoltaic
|
140-430
|
55-260
|
100
|
/
|
Sursă: EU ENERGY POLICY DATA Brussels, 10.01.2007
SEC(2007) 12
ANEXA Nr. 2 la
Strategia energetică a României
ESTIMAREA PRINCIPALELOR INVESTIŢII ÎN SECTORUL
ENERGETIC PENTRU PERIOADA 2007-2020
|
Nr. crt.
|
Subsector
|
Măsura
|
Perioada de derulare
|
Cost estimativ
(estimare realizată
de societăţi)
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
Protecţia mediului
|
|
2005-2017
|
2,6 miliarde euro
|
|
|
|
• investiţiile necesare în termocentrale pentru implementarea
Planului de implementare asociat Directivei 2001/80/CE cu privire la
limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţiile
mari de ardere;
• implementarea Directivei 96/61/CE pentru prevenirea şi
controlul integrat al poluării;
• implementarea Directivei 99/31/CE privind depozitarea
deşeurilor industriale.
|
|
1,7 miliarde euro
400 milioane euro 500 milioane euro
|
|
2.
|
Eficienţa energetică
|
Valorificarea potenţialului naţional de
economisire de energie, respectiv de reducere a pierderilor energetice,
apreciat la 27-35% din resursele energetice primare (industrie 20-25%,
clădiri 40-50%, transporturi 35-40%) prin măsurile prevăzute la cap. 4.4.2.B
|
2007-2020
|
2,5 miliarde euro
|
|
3.
|
Resurse regenerabile
|
Investiţii în noi capacităţi de producere a energiei electrice,
astfel încât consumul brut de energie electrică din sursele regenerabile să
fie de 33% în anul 2010 şi 35% în anul 2015 din consumul brut naţional de
energie electrică
|
2007-2015
|
1,8 miliarde euro
|
|
4.
|
Subsectorul minier
|
|
2006-2020
|
2,2 miliarde euro
|
|
|
|
• concentrarea producţiei în zonele viabile şi închiderea în
condiţii de siguranţă a zonelor nerentabile;
• modernizarea şi reabilitarea echipamentelor din exploatările
miniere de huilă şi lignit, viabile;
•susţinerea producţiei de huilă prin acordarea ajutorului de stat
în baza Regulamentului
nr. 1.407/2002;
• promovarea tehnologiilor noi şi achiziţionarea echipamentelor
pentru exploatarea zăcămintelor de huilă, lignit şi uraniu;
• punerea în exploatare a noi perimetre pentru valorificarea
lignitului;
• intensificarea cercetării geologice pentru creşterea gradului
de cunoaştere a zăcămintelor de cărbune şi uraniu şi punerea în valoare a
acestora;
• închiderea minelor cu activitate
oprită, reabilitarea suprafeţelor şi refacerea mediului natural afectat;
• asigurarea achiziţionării suprafeţelor de teren necesare
dezvoltării exploatărilor de lignit;
• modernizarea şi mărirea capacităţilor de rafinare a uraniului
în conformitate cu necesarul calitativ şi cantitativ de combustibil nuclear.
|
|
|
|
5.
|
Subsectorul gazelor naturale
|
|
|
1,527 miliarde euro
|
|
|
|
• lucrări de cercetare geologică pentru descoperirea de noi
rezerve; se vor realiza circa 10 km de prospecţiuni seismice şi circa 50 km
foraj de cercetare geologică până în anul 2010;
• foraj de explorare şi punere în producţie de noi sonde.
Lucrările de cercetare geologică au fost şi sunt axate pe intensificarea
lucrărilor de prospecţiune şi explorare pentru testarea noilor posibile
acumulări de hidrocarburi, puse în evidenţă în anii anteriori prin lucrări de
prospecţiune geofizică şi geochimică, concomitent cu evaluarea prin foraje a
acumulărilor de gaze naturale descoperite în anii anteriori. De asemenea, se
are în vedere ca toate acumulările noi puse în evidenţă cu potenţial
comercial să fie cât mai repede puse în producţie.
|
2007-2010
2007-2010
|
270 milioane euro
160 milioane euro
|
|
0
|
1
|
2
|
|
|
|
|
|
• creşterea capacităţii de înmagazinare subterană; Programul de
dezvoltare a depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor naturale are ca
obiectiv prioritar atât intensificarea ritmului de dezvoltare a capacităţilor
existente, cât şi crearea de noi depozite pentru zonele care se confruntă cu
greutăţi în alimentarea cu gaze atât sezoniere, zilnice, cât şi orare, în
vederea creşterii gradului de siguranţă în asigurarea cu gaze a tuturor
consumatorilor în condiţii cât mai imprevizibile. Depozitele noi sunt
programate a fi amenajate în zăcăminte semidepletate situate optim faţă de
zonele deficitare şi în caverne de sare pentru zonele cu fluctuaţii zilnice
şi orare ale consumului de gaze. Amplasarea acestor noi depozite se va face
prin corelarea infrastructurii sistemului naţional de transport cu zăcămintele
depletate selectate prin studii de pre şi fezabilitate, situate cât mai
aproape de marii consumatori şi de zonele cu variaţii mari de consum
sezoniere, zilnice şi/sau orare, atât pentru zona Moldova, cât şi pentru
zonele adiacente traseului proiectului Nabucco.
• reabilitarea Sistemului Naţional de
Transport gaze naturale (SNT)
• reabilitarea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor
|
2007-2012
2007-2020 2007-2015
|
500 milioane euro
297 milioane euro 300 milioane euro
|
|
6.
|
Subsectorul petrolier
|
|
2007-2020
|
3,18 miliarde euro
|
|
|
|
• lucrări de explorare - producţie
- menţinerea unui nivel stabil al producţiei în România la
210.000 boe/zi;
- dezvoltarea regiunii caspice într-o regiune de bază;
- creşterea producţiei internaţionale la 70.000 boe/zi;
- reducerea costurilor de producţie sub 9 USD/boe;
- atingerea unei rate de înlocuire a rezervelor de 70%;
• investiţii în sectorul prelucrare-rafinare
- creşterea gradului de utilizare până la 95% şi îmbunătăţirea
costurilor de rafinare;
- alinierea calităţii produselor la
normele UE;
• investiţii în sectorul distribuţie
- construirea a 250 noi staţii de distribuţie a produselor
petroliere;
- demolarea şi reconstrucţia a 10 depozite majore;
Necesarul de investiţii pentru reabilitarea si modernizarea
conductelor magistrale de transport ţiţei:
- creşterea siguranţei transportului pe conductele magistrale;
- optimizarea proceselor din staţiile de pompare prin
introducerea de tehnologii moderne de control şi supraveghere, compatibile cu
sistemul SCADĂ;
|
|
1,5 miliarde euro
1 miliard euro
500 milioane euro
80 milioane euro
|
|
|
|
- finalizarea implementării sistemului SCADĂ pentru întregul
sistem de transport;
- creşterea capacităţilor de interconectare a sistemului de
transport la noile perimetre de exploatare a
sistemului;
- reducerea costurilor de operare a sistemului de transport;
- participarea la proiectul Pan European de transport al
ţiţeiului din Marea Caspică. Necesarul de investiţii pentru reabilitarea şi
dezvoltarea instalaţiilor de la Oil Terminal Constanţa.
|
|
100 milioane euro
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
7.
|
Subsectorul de energie electrică
|
|
2007-2020
|
20,8 miliarde euro
|
|
|
|
Domeniul hidroenergetic:
• retehnologizarea în perioada 2008-2020 de centrale hidro cu o
putere instalată de aprox. 2328 MW;
• proiecte în centrale hidro în derulare,
în perioada 2008-2020 cu o putere instalată de 759 MW;
• proiecte noi de centrale hidro, posibil de realizat în perioada
2008-2020 cu o putere instalată de 209 MW;
• realizarea CHEAP Tarniţa, cu putere instalată de 1000 MW;
• realizarea AHE pe Tisa, cu putere
instalată de 30 MW. Domeniul termoenergetic:
• Promovarea realizării de proiecte "Green Field", cu
atragere de capital şi investitori specializaţi în domeniul producţiei de
energie pe bază de cărbune, gaze naturale, resurse hidro, precum şi prin
cogenerare eficientă;
• Valorificarea cărbunelui cu eficienţă ridicată în grupuri
reabilitate şi în grupuri noi cu tehnologii performante, cu respectarea
standardelor de mediu;
• Sunt prognozate a se realiza în perioada 2008-2020 grupuri cu o putere instalată de circa 3000 MW şi vor fi casate în
aceeaşi perioadă grupuri cu o putere instalată de circa 2900 MW.
Domeniul nuclear:
• Continuarea programului de energetică nucleară prin finalizarea
pană în anul 2015 (începerea exploatării comerciale) a unităţilor 3 şi 4
Cernavodă, prin atragerea de capital privat;
•Finalizarea urgentă de către Ministerul Transporturilor a
proiectelor de amenajare a Dunării în vederea asigurării apei de răcire la
CNE Cernavodă (pragul Bala sau CHE Macin) şi începerea execuţiei lucrărilor;
• Continuarea producţiei de apă grea la RAAN Drobeta Turnu
Severin, la preţuri de cost competitive, pentru acoperirea necesarului
unităţilor 3 şi 4 Cernavodă;
• Domeniul energiei termice:
• Strategia naţională privind alimentarea cu energie termică a
localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate evaluează
necesarul de investiţii până în 2015, pentru sistemele centralizate de
încălzire urbană, la circa 340 milioane euro/an.
Domeniul distribuţiei de energie electrică:
• Necesar de investiţii pentru dezvoltarea reţelelor de
distribuţie (filiale ale SC Electrica SA şi societăţi privatizate)
Domeniul transportului de energie electrică:
• Retehnologizare/reparaţii capitale la peste 55 de LEA de 220 şi
400 kV
• Realizarea de linii noi - LEA 400 kV
Oradea-Bekescsaba'(2008), LEA 400 kV Porţile de Fier-Reşiţa (2009), LEA 400
kV Gadalin - Suceava cu interconexiune cu Republica Moldova şi Ucraina, LEA
400 kV Timişoara - Vrasac (Serbia)
• Trecerea la 400 kV a axei Gutinas-
Bacău-Roman-Suceava, a axei Reşiţa-Timişoara- Arad
• Trecerea la 220 kV a centralei Porţile de Fier II
• Retehnologizarea/modernizarea de staţii de înaltă tensiune
|
2007-2015
2007-2020
2007-2020
|
4.7 miliarde euro
5.8 miliarde euro
2,2 miliarde euro
2,7 miliarde euro
3,4 miliarde euro
2 miliarde euro
|
ANEXA Nr. 3 la
Strategia energetică a României
MĂSURI PRIVIND PERFECŢIONAREA CADRULUI LEGISLATIV ŞI DE REGLEMENTARE
|
Nr. crt.
|
Subsector
|
Măsura
|
Responsabil
|
Perioada
de realizare
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
Eficienţă energetică şi resurse regenerabile
|
• transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei
2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile
energetice şi a Directivei 2005/32/CE de instituire a unui cadru pentru
stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor
consumatoare de energie;
• elaborarea reglementărilor privind schemele de sprijin pentru
investiţiile în unităţi de producţie în cogenerare a energiei electrice şi
termice, în unităţi de producţie a energiei utilizând resurse regenerabile;
• elaborarea mecanismului de sprijin pentru producerea de energie
în cogenerare eficientă;
• asigurarea prin lege a unor facilităţi pentru populaţie pentru
încurajarea achiziţionării, montării şi utilizării de instalaţii de încălzire
şi preparare a apei calde de consum prin utilizarea unor resurse energetice
regenerabile (panouri solare, pompe de căldură, generatoare eoliene, surse
geotermale etc).
|
ANRE + ARCE + MEF
ANRE + ARCE + MEF
ANRE + MEF
ARCE + MEF
|
2008
2008
2008
2008
|
|
2.
|
Subsectorul minier
|
• modificarea şi completarea Legii minelor nr. 85/2003;
• elaborarea şi promovarea cadrului de reglementări
privind restructurarea financiară, reorganizarea în vederea viabilizării şi
privatizării, lichidarea societăţilor miniere, drepturile şi obligaţiile
autorităţilor publice locale din comunele/oraşele faţă de care societăţile
miniere au obligaţii;
• elaborarea şi promovarea legii privind unele măsuri prealabile
lucrărilor de descopertare şi haldare din carierele de lignit în vederea
asigurării terenurilor necesare activităţii miniere;
•modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 765/1994
privind stabilirea cotelor de cheltuieli necesare realizării, dezvoltării şi
modernizării producţiei în sectorul extractiv minier, ţiţei şi gaze naturale;
• promovarea unui act normativ în vederea alocării fondurilor
pentru conservarea şi închiderea minelor în care se opreşte activitatea,
companiilor, societăţilor miniere care se dizolvă, din care să se asigure
elaborarea tuturor documentaţiilor necesare aprobării închiderii şi a
lucrărilor de conservare până la începerea efectivă a lucrărilor de
închidere;
• revizuirea cadrului de reglementări
pentru închiderea minelor prin modificarea si completarea lor;
• promovarea actului normativ privind preluarea terenurilor
reabilitate rezultate în urma închiderii minelor de către autorităţile
publice locale;
• revizuirea normelor de tehnică a securităţii muncii în corelare
cu normele internaţionale şi performanţele înregistrate în construcţia
echipamentelor specifice;
• elaborarea şi promovarea actului normativ privind asigurarea
structurii de personal obligatoriu pentru societăţile/companiile ce execută
activităţi miniere, în corelare cu prevederile legislaţiei în vigoare;
• preluarea Directivei 2006/21/CE privind gestionarea deşeurilor
provenite din industriile extractive;
• promovarea actului normativ privind reorganizarea sectorului
huilă pentru crearea unei structuri organizatorice
viabile.
|
ANRM + MEF
MEF
MEF
MEF
ANRM + MEF
MEF
MEF + MMFES
MEF
MEF
MEF
MEF
|
2007 2007
2007
2008
2007
2007
2008
2008
2008
2008
2007
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
3.
|
Subsectorul gazelor naturale şi
subsectorul petrolier
|
• elaborarea legislaţiei secundare necesare funcţionării pieţei
integral deschise de gaze naturale şi revizuirea mecanismelor pieţei gazelor
naturale, în vederea alinierii la practicile din Uniunea Europeană, creării
pieţei secundare de gaze naturale, şi reglementarea modului de acoperire a
dezechilibrelor;
• reglementarea regimului juridic aplicabil infrastructurii de
transport al ţiţeiului, al gazelor naturale, precum şi al produselor
petroliere;
• stabilirea sistemului de taxare a
activităţilor din industria petrolului;
• facilitarea accesului la terenurile afectate de activităţile
din sectorul petrolier;
• perfecţionarea mecanismului de subvenţionare directă a
consumatorilor vulnerabili de gaze naturale, printr-un mecanism transparent, având ca resurse financiare bugetul statului;
• transpunerea Directivei 2004/67/CE privind măsurile de
garantare a siguranţei în provizionarea cu gaze naturale. Elaborarea
„Regulamentului de reducere a consumului de gaze naturale în stări
critice" şi aprobarea acestuia prin hotărâre a Guvernului.
|
ANRE
MEF
MEF
MEF+ANRM
ANRE + MEF
MEF
|
2007
2008
2008
2008
2008
2008
|
|
4.
|
Subsectorul energiei electrice
|
• măsuri pentru facilitarea accesului la piaţa de energie din
România, inclusiv pe pieţele centralizate, a participanţilor din alte ţări şi
eliminarea barierelor de ordin administrativ;
• crearea pieţei de capacităţi sau a unui mecanism reglementat de
remunerare a capacităţii;
• revizuirea mecanismelor Codului comercial al pieţei angro de
energie electrică:
- întărirea rolului „Opcom" ca operator al pieţei angro şi
diversificarea operatorilor pe piaţa cu amănuntul;
- revizuirea mecanismelor de producţie prioritară;
- revizuirea mecanismelor de decontare, inclusiv a celor privind
decontarea pieţei de echilibrare;
- utilizarea centralei cu acumulare pompare la nivel regional;
• elaborarea legislaţiei secundare privind constituirea
resurselor financiare necesare pentru depozitarea finală a deşeurilor
nucleare şi dezafectarea unităţilor nuclearoelectrice;
• elaborarea legislaţiei secundare necesare funcţionării unei
staţii electrice back-to-back (Isaccea);
• amendarea actualei legi a energiei electrice sau iniţierea unui
proiect legislativ nou în vederea creării unor facilităţi pentru utilizarea
unor suprafeţe de teren din domeniul public al statului sau al comunităţilor
locale pentru realizarea de obiective hidroenergetice;
• crearea mecanismului de subvenţionare directă a consumatorilor
vulnerabili de energie electrică şi renunţarea la tariful social;
• elaborarea de reglementări tehnice în vederea promovării pe
piaţa românească a tehnologiilor performante de utilizare a surselor
regenerabile şi net metering;
• perfecţionarea mecanismelor de monitorizare a pieţei de energie
electrică. Publicarea de către reglementator a unor rapoarte lunare relevante
privind nivelul preţurilor şi volumul tranzacţiilor prin contracte.
|
ANRE
ANRE
ANRE
MEF
ANRE
MEF
ANRE+MEF
ANRE
ANRE
|
2007
2007
2008
2007
2008
2008
2008
2008
2007
|
|
5.
|
Subsectorul energiei termice
|
• asigurarea prin lege a unor facilităţi pentru investitorii
privaţi care investesc în retehnologizarea sistemelor de alimentare
centralizată cu energie termică a populaţiei.
|
MIRA
|
2008
|
ANEXA Nr. 4 la
Strategia energetică a României
GLOSAR
|
Termen
|
Definiţie
|
|
Acces la reţea
|
Dreptul agenţilor economici care produc şi furnizează energie
electrică sau termică, precum şi al consumatorilor de energie electrică sau
termică de a se racorda şi de a folosi, în condiţiile legii, reţelele de
transport şi distribuţie
|
|
Agenţi economici din sectorul energiei
|
Persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea în sectorul
energiei electrice şi termice, asigurând activităţile de producere,
transport, distribuţie, furnizare şi consum al energiei electrice şi termice
|
|
Agent termic sau purtător de energie termică
|
Fluid utilizat pentru a acumula, a transporta şi a ceda energie
termică. Agentul termic poate fi:
- primar, respectiv cu presiunea şi temperatura apropiate de cele
de la plecarea din centralele sistemului de alimentare cu energie termică;
- secundar, rezultat dintr-un schimbător de căldură prin
preluarea căldurii de la agentul termic primar.
|
|
Autorizaţie
|
Act tehnic şi juridic, emis de autoritatea competentă, prin care
se acordă o permisiune unei persoane juridice, română sau străină, pentru a
construi, a pune şi a menţine în funcţiune sau a modifica o instalaţie de
producere, transport, dispecerizare şi distribuţie a energiei electrice şi
termice
|
|
Caracteristici tehnice
|
Totalitatea datelor şi elementelor de
natură tehnică, caracteristice unui ... (de exemplu, echipament energetic)
|
|
Centrală electrică
|
Ansamblu de instalaţii, construcţii şi de echipamente necesare
pentru conversia unei forme de energie în energie electrică
|
|
CET
|
Centrală electrică echipată cu turbine de
cogenerare
|
|
Centrală electrică cu ciclu combinat
|
Centrală electrică echipată cu una sau mai multe turbine cu gaze
şi cel puţin o turbină cu abur funcţionând împreună prin intermediul unui
cazan de abur recuperator de căldură
|
|
Cod comercial al pieţei angro de energie electrică
|
Colecţia de reglementări referitoare la relaţiile comerciale pe
piaţa angro de energie electrică (definirea participanţilor şi a regulilor
pieţei: înregistrare, ofertare, efectuare plăţi, încheiere de tranzacţii,
constituire garanţii, regularizări, penalităţi financiare)
|
|
Codul tehnic al reţelelor/reţelei electrice de
distribuţie/transport
|
Colecţia de reglementări cu caracter tehnic prin care se
stabilesc reguli şi proceduri obligatorii pentru toţi participanţii la piaţa
energiei, pentru planificarea, dezvoltarea, exploatarea, administrarea şi
întreţinerea reţelelor/reţelei electrice de distribuţie/transport
|
|
Cogenerare
|
Producere combinată şi simultană de energie electrică şi termică
în instalaţii special realizate pentru aceasta
|
|
Consumator (final) de energie electrică/ termică
|
Persoană fizică sau juridică, română sau străină, care cumpără şi
consumă energie electrică/termică pentru uzul propriu şi, eventual, pentru un
alt consumator racordat la instalaţiile sale
|
|
Consumator eligibil de energie electrică
|
Consumatorul de energie electrică care, în conformitate cu
reglementările în vigoare, a primit dreptul din partea ANRE să îşi aleagă
furnizorul şi să contracteze direct cu acesta energia necesară, având acces
la reţelele de transport şi/sau de distribuţie
|
|
Consumator captiv de energie electrică
|
Consumatorul de energie electrică, care, din motive de
configuraţie a reţelei, este obligat să contracteze furnizarea energiei cu un
furnizor
|
|
CT
|
Centrală termică
|
|
CTE
|
Centrală electrică care utilizează combustibil fosil
|
|
Dispecerizare SEN
|
Aplicarea în condiţii operative (în timp real) a programării, cu
asigurarea condiţiilor tehnice de securitate şi calitate a funcţionării SEN
|
|
Distribuţie
|
Transmiterea energiei electrice sau
termice în scopul vânzării ei la consumatori
|
|
Distribuţie de energie electrică
|
Activitate organizată pentru transmiterea energiei electrice prin
reţelele cu tensiunea de cel mult 110 kV de la transportator sau producători
până la instalaţiile consumatorilor finali de energie electrică
|
|
Energie electrică transportată
|
Cantitatea de energie electrică activă pentru care se asigură
serviciul de transport, măsurată în punctul (punctele) de livrare în reţeaua
electrică de transport
|
|
Termen
|
Definiţie
|
|
Furnizare
|
Activitatea de comercializare a energiei electrice şi/sau termice
|
|
Furnizor de servicii de sistem
|
Participant la piaţă care asigură pe baza de contract sau la
cererea operatorului de sistem servicii de sistem
|
|
Furnizor de energie electrică şi/sau termică
|
Persoană juridică, titular al unei licenţe de furnizare, care
asigură alimentarea cu energie electrică şi/sau termică a unuia sau mai
multor consumatori, pe baza unui contract de furnizare
|
|
Gradul de deschidere a pieţei energiei
|
Ponderea procentuală a consumului
consumatorilor eligibili în consumul total (final) de energie electrică al
ţării (realizat în anul precedent); se stabileşte de către Guvern.
|
|
Instalaţie de producere a energiei termice
|
Totalitatea instalaţiilor care produc abur, apă fierbinte sau apă
caldă
|
|
Interconectare (Interconexiune)
|
Legătură electrică sincronă sau nesincronă între două sau mai
multe sisteme electroenergetice
|
|
Liberalizare
|
Proces ce urmăreşte deschiderea pieţei şi promovarea concurenţei
între agenţii economici din sectorul energiei electrice, producători şi
furnizori
|
|
Metodologii tarifare de tip plafon
|
Metodologii utilizate de reglementator în stabilirea unor limite
superioare, fie ale tarifelor de utilizare a reţelelor, fie ale veniturilor
companiilor de transport/distribuţie energie electrică sau gaze naturale
|
|
Monitorizare
|
Măsurare/determinare continuă a unor indicatori şi raportarea
acestora la un set de valori prestabilite, în scopul de a identifica deviaţii
sau excepţii de la rezultatele normale sau anticipate
|
|
Nivel de siguranţă
|
Capacitatea de a asigura continuitatea în alimentarea cu energie
electrică sau termică a consumatorilor, caracterizată prin indicatori (medii
sau maximi, corespunzători unui anumit nivel de risc) determinaţi în punctele
de delimitare
|
|
Obiectiv energetic
|
Ansamblul instalaţiilor, construcţiilor şi echipamentul aferent,
care este proiectat să producă, să transporte, să stocheze şi să distribuie
energia electrică sau termică sau gaze naturale
|
|
Operatorul comercial
|
Operator economic (S.C. „Opcom" -
S.A.) care asigură pe piaţa energiei încheierea aranjamentelor comerciale cu
energie electrică referitoare la cantităţile tranzacţionate şi la preţ
|
|
Operator de distribuţie
|
Entitate operaţională care deţine, exploatează, întreţine,
modernizează şi dezvoltă reţeaua electrică/termică de distribuţie
|
|
Operator de sistem
|
Entitatea operaţională a C.N. „Transelectrica" - S.A., care
asigură funcţionarea coordonată a instalaţiilor de producere, transport şi
distribuţie (la tensiunea de 110 kV) a energiei electrice şi termice,
componente ale SEN
|
|
Operator de transport
|
Entitatea operaţională a C.N. „Transelectrica" - S.A., care
deţine, exploatează, întreţine, modernizează şi dezvoltă reţeaua de transport
a energiei electrice
|
|
Participant la piaţă
|
Operator economic înscris la operatorul
comercial la una sau mai multe din categoriile: producător de energie
electrică, cumpărător de energie electrică, furnizor de servicii de sistem,
precum şi operatorul de sistem, operatorul de transport, operatorul de
distribuţie
|
|
Piaţa energiei electrice
|
Piaţa pe care se tranzacţionează angro şi în detaliu energia
electrică
|
|
Piaţa concurenţială
|
Piaţa pe care energia electrică este tranzacţionată prin
contracte bilaterale negociate între părţi şi prin licitaţie (piaţa spot)
|
|
Piaţa reglementată
|
Piaţa pe care energia electrică este tranzacţionată prin
contracte de vânzare/cumpărare cu cantităţi ferme şi preţuri fixe
|
|
Piaţa spot
|
Componentă a pieţei concurentiale, pe care energia electrică este
tranzacţionată prin licitaţie în timp real
|
|
Producător de energie electrică
şi/sau termică
|
Persoană juridică, titulară a unei licenţe de producere a
energiei electrice şi/sau termice, având ca specific activitatea de producere
a energiei electrice şi/sau termice în scopul vânzării
|
|
Punere în funcţiune
|
Totalitatea activităţilor prevăzute de documentaţia tehnică de
proiectare şi de reglementările în vigoare pentru a demonstra că echipamentul
şi sistemele tehnologice se comportă în limitele prevăzute de proiect, în
momentul în care se declară în funcţiune
|
|
Putere disponibilă
|
Puterea maximă pe care un grup generator o poate da, cu
respectarea condiţiilor de siguranţă mecanică şi electrică
|
|
Termen
|
Definiţie
|
|
Putere instalată
|
Valoarea puterii înscrise pe plăcuţa indicatoare a unui grup de
producere a energiei electrice şi/sau în documentaţia tehnică emisă de
fabrica constructoare.
|
|
Reglementare (document)
|
Normă/acţiune cu caracter tehnic, economic, juridic sau
comercial, emisă/realizată de autoritatea competentă, cu caracter obligatoriu
|
|
Retehnologizare
|
Operaţiuni de înlocuire a unor tehnologii
existente, uzate moral şi/sau fizic, cu tehnologii moderne, bazate pe
concepţii tehnice de dată recentă, de vârf, în scopul creşterii producţiei,
reducerii consumurilor specifice de energie, reducerii emisiilor poluante etc.
|
|
Reţea electrică de distribuţie
|
Reţea electrică de curent alternativ cu tensiunea cuprinsă între
0,4 kV şi 110 kV inclusiv, prin care se vehiculează puteri electrice de la
nodurile sursă la punctele de racordare ale consumatorilor
|
|
Reţea electrică de transport
|
Reţea electrică buclată de înaltă tensiune de 220kV şi mai mult,
prin care se transportă la distanţă puteri electrice importante
|
|
Reţea termică
|
Ansamblu de conducte, instalaţii de pompare şi de alte instalaţii
auxiliare, cu ajutorul cărora se transportă continuu şi în regim controlat
energia termică de la producători la consumatori
|
|
SCADA
|
Sistem informatic de monitorizare, comandă şi achiziţie de date
ale unui proces tehnologic/instalaţie
|
|
Schema normală de funcţionare
|
Schema electrică de conexiuni a echipamentelor şi aparatajului
primar dintr-o instalaţie, reţea sau sistem electroenergetic, inclusiv starea
protecţiilor prin relee şi automatizările de sistem aferente, aprobată de
operatorul de sistem pentru o perioadă de timp determinată. Schema normală de
funcţionare rezultă din activitatea de planificare operaţională.
|
|
Sectorul energiei electrice şi termice
|
Ansamblul agenţilor economici, al activităţilor şi instalaţiilor
aferente de producere, transport, dispecerizare, distribuţie şi furnizare a
energiei electrice şi termice, inclusiv importul şi exportul energiei
electrice, precum şi schimburile de energie electrică cu sistemele
electroenergetice ale ţărilor vecine
|
|
Sistem electroenergetic naţional (SEN)
|
Ansamblul instalaţiilor electroenergetice interconectate, situate
pe teritoriul ţării, prin care se realizează producerea, transportul,
distribuţia şi utilizarea energiei electrice
|
|
Unitate de producere
|
Grupuri,centrale/amenajări hidroelectrice şi grupuri, centrale
termoelectrice pentru producerea energiei electrice
|