DECIZIE Nr.
320 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 260 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 1.261/2/2007
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei.
Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la
încheierea de sesizare a Curţii. Face referire la hotărârea pronunţată de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beian
împotriva României, considerând că aceasta are
relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, invocă
şi încălcarea dispoziţiilor art. 148 şi ale art. 154 alin. (2) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că
prevederile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar şi pe articole, au mai
făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale, excepţiile de neconstituţionalitate cu un atare
obiect fiind respinse. Cu privire la hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva
României, menţionează că aceasta nu are relevanţă
în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.261/2/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Leon Nica într-o cauză
având ca obiect anularea în parte a Hotărârii Biroului permanent al Camerei
Deputaţilor nr. 13 din 27 octombrie 1997 şi recunoaşterea dreptului legitim de
acces în clădirea publică a Camerei Deputaţilor prin toate intrările, cu
obligarea pârâtului la daune morale.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine, în esenţă, că instituirea taxelor judiciare de timbru
reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale invocate. Arată că
prevederile legii criticate golesc de conţinut normele constituţionale care
garantează accesul liber la justiţie, taxele judiciare de timbru fiind o piedică în realizarea actului de
justiţie. Susţine că legea criticată este neconstituţională, în integralitatea
sa, întrucât consacră un regim privilegiat pentru o parte din cetăţeni,
asigurând discriminarea unor subiecte de drept aflate într-o situaţie identică
sau similară. In acest sens, arată că partea adversă în dosarul de fond,
respectiv Camera Deputaţilor, nu este obligată să plătească taxa judiciară de
timbru. De asemenea, autorul excepţiei deduce neconstitu-ţionalitatea Legii nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi din raportarea acesteia la
prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale Legii nr.
500/2002 privind finanţele publice.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este constituţională,
având în vedere că Legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor judiciare
de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţii
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de
realizarea actului de justiţie. Consideră că accesul liber la justiţie nu
înseamnă că acesta trebuie să fie gratuit în toate cazurile.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile Legii nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare,
sunt constituţionale. Consideră că accesul liber la justiţie nu înseamnă că
acesta trebuie să fie, în toate cazurile, gratuit şi, de asemenea, observă că
dispoziţiile legale criticate nu instituie discriminări pe considerente
arbitrare. Menţionează că normele legale criticate nu sunt contrare nici
celorlalte prevederi din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Totodată,
face referire la deciziile nr. 423/2004, nr. 215/2004, nr. 453/2005, nr.
845/2006 şi nr. 935/2007, în care Curtea Constituţională a respins excepţiile
de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr. 146/1997.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 173
din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5)
referitoare la statul român, art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi
egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea
în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) - Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) relative la accesul liber la
justiţie, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică, art. 53 alin. (1) şi (2) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, art. 54 alin. (1) şi (2) - Fidelitatea faţă de ţară, art. 56
alin. (1), (2) şi (3) - Contribuţii financiare, art. 57 privind exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi
structura Parlamentului, art. 82 - Validarea mandatului şi depunerea
jurământului, art. 102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art.
115 alin. (4) relative la delegarea legislativă, art. 131 alin. (1) privind
rolul Ministerului Public, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la asigurarea
de către stat a condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, art.
136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private şi ale art. 154
alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi.
Totodată, autorul excepţiei susţine că legea criticată
încalcă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar şi pe
articole, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 935
din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a
statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în
toate cazurile gratuit şi, în acest sens, s-a reţinut că art. 21 din
Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie,
fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii, care trag un folos nemijlocit din
activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti, să contribuie la
acoperirea cheltuielilor acestora. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a
reţinut că legea criticată nu încalcă nici prevederile art. 20 alin. (1) şi (2)
raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea a arătat, de asemenea,
că scutirea autorităţilor publice, inclusiv Camera Deputaţilor, de taxele
judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că
acestea, fiind finanţate de la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate
(formal) să plătească o taxă ce revine aceluiaşi buget. Curtea a statuat că
principiul egalităţii prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin
extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi
autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art.
16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi,
fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce
autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege,
potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, „Impozitele,
taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului
asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai
prin lege", fiind aşadar la latitudinea
legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere
situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului
egalităţii în drepturi.
Curtea a observat că plata unor
taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a
cetăţenilor, ce rezultă din
dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care „Cetăţenii
au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."
Totodată, în aceeaşi decizie, Curtea a constatat că
dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic
şi social, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau altor
valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea reţine, de asemenea, că Legea nr. 146/1997, atât
în întregul său, cât şi pe articole, a format obiectul controlului de
constituţionalitate prin raportare şi la art. 1 alin. (3), art. 4 alin.
(2),'art. 16 alin. (1)şi (2) şi la art. 20, 21, 53, 56, 57 şi 154 din
Constituţie.
Astfel, prin deciziile nr. 47 din 4 februarie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 131 din 28 februarie 2003, nr. 343 din 18
septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, nr.
215 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iunie 2004, nr. 262 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 8 iulie 2004, nr. 423 din 21
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, nr. 453
din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, nr. 427 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 5 iulie 2006, nr. 846 din 28
noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a
respins excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile Legii nr.
146/1997.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Totodată, autorul excepţiei critică Legea nr. 146/1997
şi prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 52 alin. (1) privind
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 54 alin. (1) şi (2) -
Fidelitatea faţă de ţară, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi structura
Parlamentului, art. 82 - Validarea mandatului şi depunerea jurământului, art.
102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, art. 115 alin. (4)
relative la delegarea legislativă, art. 131 alin. (1) privind rolul
Ministerului Public, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la asigurarea de
către stat a condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi ale art.
136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. Examinând această
susţinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul
excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând
nicio concludentă pentru soluţionarea acesteia.
Curtea constată, de asemenea, că hotărârea pronunţată
de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beian
împotriva României, invocată de autor, nu prezintă
relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
In fine, Curtea reţine că, în şedinţa publică, autorul
excepţiei a susţinut şi contrarietatea prevederilor Legii nr. 146/1997 în
raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 148 şi ale art. 154 alin. (2),
însă Curtea nu poate reţine aceste critici, având în vedere că nu se regăsesc
în notele scrise ale autorului şi nici nu au fost menţionate în încheierea
instanţei de fond prin care Curtea a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 1.261/2/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu