DECIZIE   Nr. 318 din 23 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 390 din 14 iunie 2010

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Antonia Constantin                     - procuror

Patricia Marilena Ionea               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.148/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7.117D/2009.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr.  7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651 D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009-7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 şi nr. 7.850D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 şi nr. 3.473/87/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 3.480/98/2008 şi nr. 205/98/2009 ale Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 4.093/117/2008 şi nr. 1.633/33/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în dosarele nr. 2.756/115/2008 şi nr. 4.741/108/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 3.085/113/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.099/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 588/88/2009 şi nr. 605/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1.796/111/2009 al Tribunalului Bihor -Secţia civilă, în dosarele nr. 3.756/83/2008 si nr. 5.381/111/2007 ale Curţii de  Apel Oradea - Secţia civilă mixtă, în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 şi 7.192/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 439/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1542/120/2009 şi nr. 2.719/120/2009 ale Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.909/87/2008 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.117D/2009, nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711 D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009 - 7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 şi nr. 7.850D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 7.128D/2009, nr. 7.129D/2009, nr. 7.197D/2009, 7.312D/2009, nr. 7.646D/2009 - nr. 7.651 D/2009, nr. 7.653D/2009 - nr. 7.659D/2009, nr. 7.675D/2009 - nr. 7.677D/2009, nr. 7.700D/2009 - nr. 7.708D/2009, nr. 7.710D/2009, nr. 7.711D/2009, nr. 7.753D/2009 - nr. 7.755D/2009, nr. 7.758D/2009, nr. 7.759D/2009, nr. 7.762D/2009 - 7.764D/2009, nr. 7.766D/2009 - nr. 7.768D/2009 şi nr. 7.850D/2009 la Dosarul nr. 7.117D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin deciziile din 5, 19 şi 26 iunie 2009, 5 iulie 2009, 26 august şi 28 august 2009, precum şi prin încheierile din 1 şi 8 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.148/87/2009, nr. 4.878/87/2008, nr. 3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr. 3.026/87/2008, nr. 3.042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2.144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 şi nr. 3.473/87/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională  cu  excepţia de  neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierile din 7 şi 21 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.480/98/2008 şi nr. 205/98/2009, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin Incheierea din 30 iunie 2009 şi Decizia nr. 1.750/R/2009 din 29 septembrie 2009 şi 21 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.093/117/2008 şi nr. 1.633/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierile din 20 august 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.756/115/2008 şi nr. 4.741/108/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierea din 31 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.085/113/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierea din 15 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.099/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierile din 6 mai 2009 şi 3 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 588/88/2009 şi nr. 605/88/2009, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin Incheierea din 5 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.796/111/2009, Tribunalul Bihor -Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierile din 13 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.756/83/2008 şi nr. 5.381/111/2007, Curtea de Apel Oradea- Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierile din 1 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 şi 7.192/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin Incheierea din 1 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 439/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin încheierile din 5 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 şi nr. 2.719/120/2009, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Prin Incheierea din 23 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.909/87/2008, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte   de   muncă,   asigurări   sociale   şi   contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act normativ se abrogă, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speţele sale, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea sa, şi anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei - 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita ojurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei- 2008). In plus faţă de acestea, autorul excepţiei aminteşte că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, în dosarele având ca obiect recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanţele de judecată au respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, a admis recursul, considerând că nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, soluţionând recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanţele de judecată au respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, a admis recursul, considerând că nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecată, iar nu a celei de contencios constituţional.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, soluţionând recursurile formulate împotriva încheierilor prin care instanţele de judecată au respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, a admis recursul, considerând că nu sunt prezente cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, care sunt de competenţa instanţei de judecată, iar nu a celei de contencios constituţional.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Tribunalul Bihor - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Tribunalul Oradea - Secţia civilă mixtă arată că prevederile de lege criticate nu sunt în contradicţie cu Constituţia şi că problemele de tehnică legislativă şi de concurs între norme ce se regăsesc în acte normative distincte şi care au un conţinut contrar urmează a fi soluţionate fie pe calea jurisprudenţei, fie pe calea pronunţării unui recurs în interesul legii.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că autorul excepţiei pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a unor norme legale, prin raportare la Legea nr. 24/2000, astfel că nu vizează propriu-zis neconcordanţa dispoziţiei legale menţionate cu prevederile constituţionale invocate.

Judecătoria Târgovişte - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat este în acord cu prevederile Constituţiei invocate de autorul excepţiei.

Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei privesc probleme de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]- orice alte dispoziţii contrare."

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată, în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.

Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să îşi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.

De asemenea, Curtea reţine că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.

De altfel, în acest sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.148/87/2009, nr. 4.878/87/2008, nr.3.793/87/2008, nr. 2.730/87/2008, nr. 3.400/87/2008, nr. 3.215/87/2008, nr.3.026/87/2008, nr. 3042.1/87/2007, nr. 2.311/87/2008, nr. 5.014/87/2008, nr. 2.908/87/2008, nr. 3.377/87/2008, nr. 3.293/87/2008, nr. 2.488/87/2008, nr. 2144.1/87/2007, nr. 3.735/87/2008, nr. 1.292/87/2009 şi nr. 3.473/87/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 3.480/98/2008 şi nr. 205/98/2009 ale tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, în dosarele nr. 4.093/117/2008 şi nr. 1.633/33/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în dosarele nr. 2.756/115/2008 şi nr. 4.741/108/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.085/113/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.099/120/2009 al Tribunalului Dâmbovita - Secţia civilă, în dosarele nr. 588/88/2009 şi nr. 605/88/2009 ale Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrative, în Dosarul nr. 1.796/111/2009, al Tribunalului Bihor - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.756/83/2008 si nr. 5.381/111/2007 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă mixtă, în dosarele nr. 5.636/107/2008, nr. 7.190/107/2008, nr. 7.218/107/2008, nr. 7.323/107/2008, nr. 5.602/107/2008, nr. 7.304/97/2008, nr. 5.591/107/2008 şi 7.192/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 439/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.930/120/2009, nr. 1.542/120/2009 şi nr. 2.719/120/2009 ale Tribunalul Dâmbovita - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.909/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea