DECIZIE   Nr. 317 din  9 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 705 din  8 octombrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1) si art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, toate sub aspectul termenului "contravenient". Exceptia a fost ridicata de Compania Apa R.A. din Brasov in Dosarul nr. 291/2003 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, intrucat in legatura cu constitutionalitatea acestor prevederi legale Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii care isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 291/2003, Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1) si art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002. Exceptia a fost ridicata de Compania Apa R.A. din Brasov intr-o cauza civila privind solutionarea plangerii formulate impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii, incheiat de catre inspectorii de concurenta din cadrul Oficiului Concurentei - Inspectoratul de Concurenta Brasov.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin art. 23 alin. (8) din Constitutie, interpretat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea fundamentala, in lumina art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In esenta, in motivare se arata ca prin folosirea termenului de contravenient inainte ca instanta de judecata sa pronunte o solutie definitiva in acest sens, prevederile criticate incalca "dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie". Autorul sustine ca jurisprudenta europeana consacra respectarea prezumtiei de nevinovatie nu numai de catre instantele judecatoresti, dar si de catre autoritatile publice. De asemenea, autorul considera ca deoarece, in conformitate cu dispozitiile art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, prevederile acesteia se completeaza cu cele ale Codului de procedura civila si cu cele ale art. 1169 din Codul civil, astfel ca sarcina probei in cazul plangerii formulate de contravenient impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de stabilire a sanctiunii revine acestuia, ca urmare a pozitiei sale de contestator, iar nu organului care a aplicat sanctiunea. Aceasta inseamna ca insusi contravenientul trebuie sa isi probeze in fata instantei nevinovatia, desi constitutional este ca agentul constatator sa dovedeasca vinovatia lui.
    Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, atata vreme cat legiuitorul nu face altceva decat sa pedepseasca consecintele antisociale ale unui act voluntar.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece din prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie rezulta ca prezumtia de nevinovatie se aplica in materie penala, facand referire exclusiv la vinovatia penala, iar nu la forme de vinovatie specifice altor ramuri de drept. Totusi, in interpretarea data art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, "sub anumite aspecte, contraventia poate fi asimilata infractiunii, iar distinctia infractiuni-contraventii existenta in dreptul intern al mai multor state parti este irelevanta din punctul de vedere al respectarii garantiilor stabilite prin art. 6 din Conventie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atata vreme cat natura dispozitiei sanctionatorii o cere (cazul Lauko contra Slovaciei)". In plus, atingerea adusa prezumtiei de nevinovatie poate avea loc nu numai in cadrul procedurilor judiciare, ci poate sa emane si de la alte autoritati publice (cazul Ellenet de Ribemont contra Frantei). Mai arata ca denumirea de "contravenient" folosita in Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu incalca art. 23 alin. (8) din Constitutie, iar legea trebuie sa foloseasca o notiune pentru a desemna persoana care a savarsit o contraventie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitia legala criticata este constitutionala. Asa cum a retinut si Curtea Constitutionala in Decizia nr. 317 din 20 noiembrie 1997, prezumtia de nevinovatie este proprie doar procesului penal, neavand nici o legatura cu cauzele de natura civila, comerciala sau de contencios administrativ, ci priveste libertatea individuala a persoanei si solutionarea procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. De asemenea, in cazul judecarii plangerii indreptate impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, probele se administreaza in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei acestuia, nefiind necesara demonstrarea nevinovatiei penale a unei persoane. Prin urmare, prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie nu isi gasesc aplicarea in cazul stabilirii calitatii de contravenient. Cu privire la denumirea de "contravenient", Avocatul Poporului opineaza ca este folosita pentru caracterizarea unei persoane care ar fi savarsit o contraventie, adica o fapta ilegala cu un pericol social mai redus decat al unei infractiuni, dar nu in acelasi mod in care legislatia penala utilizeaza cuvintele "invinuit" sau "inculpat".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1) si art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, prevederi al caror continut este urmatorul:
    - Art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7): "(1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea. [...]
    (5) In cazul in care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.
    (6) In situatia in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.
    (7) In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica <<Alte mentiuni>>, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.";
    - Art. 17: "Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.";
    - Art. 18: "Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele in baza carora se fac mentiunile prevazute la art. 16 alin. (3). In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.";
    - Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.";
    - Art. 21 alin. (3): "Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.";
    - Art. 24 alin. (2) si (3): "(2) In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei.
    (3) Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.";
    - Art. 25 alin. (1) si (3): "(1) Procesul-verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie, contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. [...]
    (3) In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, o data cu procesul-verbal acestuia i se va comunica si instiintarea de plata. In instiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii si, dupa caz, a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.";
    - Art. 26 alin. (1) si (3): "(1) Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si instiintarea de plata se inmaneaza contravenientului, facandu-se mentiune in acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. [...]
    (3) In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii.";
    - Art. 27: "Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.";
    - Art. 28: "(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal. In actul normativ de stabilire a contraventiilor aceasta posibilitate trebuie mentionata in mod expres.
    (2) Plata amenzii se face la Casa de Economii si Consemnatiuni sau la trezoreria finantelor publice, iar o copie de pe chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, in termenul prevazut la alin. (1).
    (3) In cazul in care contravenientul a achitat jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita orice urmarire inceteaza.";
    - Art. 29: "Dispozitiile art. 28 se aplica si in cazurile prevazute la art. 10 alin. (2), daca contravenientul achita jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fiecare dintre contraventiile constatate, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maximul prevazut pentru contraventia cea mai grava.";
    - Art. 31 alin. (2): "Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii.";
    - Art. 33 alin. (1): "Judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.";
    - Art. 44 alin. (2): "Daca prin contraventia savarsita de un militar in termen s-a produs o paguba sau daca sunt bunuri supuse confiscarii, organul competent potrivit legii va stabili despagubirea pe baza de tarif si va dispune asupra confiscarii. Cate o copie de pe procesul-verbal se comunica contravenientului, partii vatamate si celui caruia ii apartin bunurile confiscate."
    In opinia autorului exceptiei, aceste prevederi contravin art. 23 alin. (8) din Constitutie, prevederi potrivit carora: "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata", precum si art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca unele dintre dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate tot sub aspectul folosirii termenului de contravenient inainte ca instanta de judecata sa pronunte o solutie definitiva in acest sens. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea, pronuntandu-se asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, 28 si art. 33 alin. (1) din ordonanta, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, retinand in esenta urmatoarele: conform art. 2 din Codul penal "Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile care se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte", iar conform art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 180/2002, "Legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala. Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti." Asadar, simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu inseamna si stabilirea vinovatiei sale. Utilizarea de catre legiuitor a notiunii de contravenient in dreptul administrativ sau de infractor in dreptul penal nu are semnificatia unei infrangeri a prezumtiei de nevinovatie consacrate de art. 23 alin. (8) din Constitutie. Aceasta dispozitie constitutionala este aplicabila atat in domeniul penal, cat si in cel contraventional, nici o persoana care a savarsit o infractiune (infractor) sau o contraventie (contravenient) neputand fi exclusa de la beneficiul acestei garantii procesuale pana cand o hotarare judecatoreasca de condamnare nu a ramas definitiva.
    In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita", Curtea a retinut ca, in dreptul romanesc, contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale si au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, conventia nu se opune tendintei de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa, a statuat ca nimic nu impiedica statele sa isi indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni. Astfel, in scopul aplicarii prevederilor art. 6 din conventie, trebuie avute in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza, iar in aprecierea acestor criterii, in cauza Ozturk impotriva Germaniei, 1994, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor in dreptul intern are o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Curtea Europeana considera ca pozitiva masura dezincriminarii, in "interesul individului", a unor infractiuni mai putin grave si pentru care faptuitorul nu mai raspunde penal, putand chiar sa evite procedura judiciara si pe aceasta cale sa se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea, distinctia operata de statele europene intre crime, delicte si contraventii nu este operanta, intrucat in sensul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale toate aceste fapte au caracter penal si, tocmai de aceea, prevederile sale garanteaza oricarui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern. In sensul aratat, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat si in cauza Garyfallou Aebe impotriva Greciei, 1997, in cauza Lauko impotriva Slovaciei, 1998, precum si in cauza Kadubec impotriva Slovaciei, 1998.
    Totodata, potrivit teoriei si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovatiei in materia contraventiilor nu are in vedere faza extrajudiciara a sanctiunii administrative, ci faza judiciara a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil si a garantiilor prevazute de art. 6 din conventie, articol cu care prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, potrivit carora "pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata", sunt in deplina concordanta.
    In legatura cu sustinerile formulate, ca si in cauza de fata, in sensul ca, potrivit textelor de lege criticate, insusi contravenientul trebuie sa isi probeze in fata instantei nevinovatia, desi constitutional este ca agentul constatator sa dovedeasca vinovatia lui, prin decizia mentionata Curtea Constitutionala a retinut: "desi legiuitorul a dezincriminat contraventiile, potrivit art. 34 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea indreptata impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale distincte de cele ale dreptului procesual civil, in virtutea carora, asa cum sustine autorul exceptiei, sarcina probei apartine celui care afirma ceva in instanta. Astfel, alin. 1 al textului de lege mentionat stabileste, fara distinctii, ca instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, intre care, potrivit art. 33 din ordonanta, si organul care a aplicat sanctiunea, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. Dispozitiile alin. (2) al art. 34 din ordonanta prevad ca hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs, fara ca motivarea acestuia sa fie obligatorie. Asa fiind, si sub acest aspect, prevederile de lege criticate sunt in deplin acord cu exigentele art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar din procedura de solutionare a plangerii impotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la aparare."
    Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii.
    In plus, in acest dosar sunt criticate sub aspectele aratate si prevederile art. 16 alin. (5) si (6), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 26 alin. (1), art. 29, art. 31 alin. (1), art. 33 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002. Intrucat sustinerile de neconstitutionalitate sunt identice, pentru argumentele anterior expuse, Curtea urmeaza sa respinga si exceptia de neconstitutionalitate referitoare la aceste texte de lege.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), (5), (6) si (7), art. 17, 18, art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) si (3), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (1) si (3), art. 27, 28, 29, art. 31 alin. (2), art. 33 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, toate sub aspectul termenului "contravenient" din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Compania Apa R.A. din Brasov in Dosarul nr. 291/2003 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu