Decizia Nr.317 din 03.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Stella Maris Conceicao Alves în Dosarul nr. 485/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia urmărind completarea textului de lege criticat, atribuţie ce revine legiuitorului. Apreciază că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât străinul are posibilitatea de a ataca decizia de returnare la instanţa de contencios administrativ competentă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 485/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Stella Maris Conceicao Alves într-o cauză având ca obiect un litigiu privind regimul străinilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi în art. 31 alin. (2) teza a doua, care prevede că „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor (...) asupra problemelor de interes personal“, interpretate în lumina dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. În opinia autorului excepţiei, decizia de returnare ar trebui redactată în limba română şi în limba maternă a cetăţeanului în cauză, aceasta fiind o modalitate corectă şi echitabilă de informare. Precizează că „exigenţa ca informarea să fie făcută într-o limbă pe care străinul o înţelege este esenţială pentru ca acesta să îşi însuşească corect starea de fapt redată, consecinţele acesteia şi, de asemenea, să îşi poată pregăti suficient apărarea în cazul în care va ataca decizia de returnare“. Arată că analiza acestor aspecte trebuie făcută prin raportare la respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil în materie penală, întrucât, potrivit art. 138 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, nerespectarea dispoziţiilor deciziei de returnare poate avea consecinţe de natură penală. Invocă, în acest sens, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României.Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu afectează exercitarea neîngrădită a dreptului la apărare, întrucât partea îşi poate face toate apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, şi poate propune probele pe care le apreciază ca fiind utile. Arată că „faptul că asistenţa juridică îi este asigurată autoarei excepţiei prin avocatul care i-a redactat acţiunea, precum şi formularea apărării drepturilor părţii din proces prin avocat, reprezintă o garanţie fundamentală în domeniul dreptului la apărare“. Totodată, consideră că nu se aduce atingere nici dreptului la informaţie, întrucât reclamantei i s-a făcut o informare corectă prin intermediul interpretului autorizat de către Ministerul Justiţiei pentru limba portugheză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 82 alin. (2): „(2) Decizia de returnare se redactează în două exemplare, fiecare în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi în art. 31 alin. (2) teza a doua, care prevede că „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor (...) asupra problemelor de interes personal“, interpretate în lumina celor ale art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Faptul că decizia de returnare nu se redactează şi în limba maternă a destinatarului acesteia nu este de natură să conducă la ideea că sunt nesocotite dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Constituţie, întrucât exigenţa informării corecte impusă de textul constituţional menţionat vizează, în cazul de faţă, coincidenţa dintre realitatea măsurii dispuse şi conţinutul deciziei de returnare. Or, întrucât, în principiu, aceasta din urmă transpune în formă scrisă măsura dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări, fără distorsiuni sau inadvertenţe, nu se poate considera decât că textul de lege criticat oferă acestei autorităţi publice posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia constituţională de a informa în mod corect destinatarul deciziei cu privire la măsura dispusă. Modalitatea concretă în care decizia de returnare reflectă sau nu în mod corect conţinutul măsurii poate fi cenzurată doar de instanţa competentă să efectueze un control de legalitate, nefiind o problemă de constituţionalitate. În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate fi reţinută. Astfel, stabilind că decizia de returnare va fi redactată nu doar în limba română, ci şi într-o limbă de circulaţie internaţională, legiuitorul a lărgit posibilitatea destinatarului deciziei de a lua în mod efectiv la cunoştinţă de măsura dispusă. În acest fel, textul garantează într-o măsură rezonabilă accesul persoanei la informaţia cuprinsă în actul emis de Oficiul Român pentru Imigrări şi, implicit şi subsecvent, dreptul acesteia de a o contesta în cadrul unui proces desfăşurat în faţa unei instanţe independente şi imparţiale şi în cadrul căruia îşi va putea face toate apărările necesare fie personal, prin intermediul unui interpret, fie apelând la asistenţa de specialitate a unui avocat. Prin urmare, e suficientă o minimă diligenţă din partea străinului de a lua la cunoştinţă în mod efectiv de conţinutul deciziei, care, aşa cum stabileşte textul de lege criticat, este redactată nu doar în limba română, ci şi într-o limbă de circulaţie internaţională. Desigur că o reglementare mai generoasă, care să ofere un standard de protecţie mai înalt, ar fi de preferat, având în vedere situaţia particulară a străinilor, dar legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze asupra oportunităţii unei completări a legislaţiei deja existente. De asemenea, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea referindu-se la persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni, ceea nu este în cazul de faţă, textul de lege criticat neavând în vedere persoane cu privire la care a fost formulată o acuzaţie penală. Totodată, Curtea observă că nu este pertinentă invocarea, în prezenta cauză, nici a Hotărârii din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a statuat cu acel prilej cu privire la eventuala încălcare a dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Stella Maris Conceicao Alves în Dosarul nr. 485/33/2010 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu