DECIZIE Nr. 316 din 14 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 lit. b)
si d) din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza
in strainatate
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 741 din 15 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Valentina Barbateanu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 9 lit. b) si d) din Legea nr. 156/2000 privind protectia
cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, astfel cum a fost modificata
prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2002, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Nadosim M" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr.
11.292/2004 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Cauza aflandu-se in stare de judecata, Curtea acorda cuvantul
reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca
neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. Considera ca prevederile
art. 9 lit. b) din Legea nr. 156/2000 sunt conforme prevederilor
constitutionale ale art. 16 si ale art. 41 alin. (1), intrucat alegerea libera
a profesiei si a locului de munca presupune si indeplinirea unor conditii de
competenta si experienta specifice. In ceea ce priveste dispozitiile art. 9
lit. d) din Legea nr. 156/2000, arata ca acestea dau expresie prevederilor art.
135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Astfel, contractele incheiate de agentii
de ocupare a fortei de munca cu persoane fizice si organizatii patronale din
strainatate este necesar sa cuprinda oferte ferme de locuri de munca, deoarece
aceste clauze contractuale urmeaza sa fie incluse in contractele individuale de
munca incheiate intre cetatenii romani si angajatorii straini. In lipsa
acestora, contractele individuale de munca ar fi lipsite de elementele lor
esentiale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
11.292/2004, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 lit.
b) si d) din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care
lucreaza in strainatate, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului
nr. 43/2002.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de contestatoarea
Societatea Comerciala "Nadosim M" - S.R.L. din Bucuresti intr-o cauza
civila avand ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a unei
contraventii, intocmit de un inspector din cadrul Inspectoratului Teritorial de
Munca Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
art. 9 lit. b) din Legea nr. 156/2000, astfel cum a fost modificata prin
Ordonanta Guvernului nr. 43/2002, incalca principiul egalitatii in drepturi a
cetatenilor, statuat de art. 16 din Constitutie, intrucat creeaza o
discriminare - in ceea ce priveste angajarea - intre persoanele care au
experienta in domeniul fortei de munca si cele care nu au o astfel de experienta.
Textul de lege criticat "blocheaza accesul la angajare pe considerentul
experientei" si "pune angajatorul in situatia de a incalca dreptul
constitutional al persoanei constand in libertatea alegerii locului de
munca", fiind astfel contrar art. 41 alin. (1) din Constitutie. Referitor
la art. 9 lit. d) din Legea nr. 156/2000, astfel cum a fost modificata prin
Ordonanta Guvernului nr. 43/2002, sustine ca incalca dispozitiile art. 135
alin. (2) lit. a) din Constitutie, care impune statului obligatia de a asigura
libertatea comertului si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie, deoarece "blocheaza accesul la
activitatea de mediere de preexistenta unor contracte".
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 9 lit. b) din Legea nr. 156/2000, astfel cum a
fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 43/2002, este intemeiata,
intrucat acest text este contrar prevederilor art. 16 si art. 41 alin. (1) din
Constitutie. Prin textul criticat "se creeaza o discriminare intre
persoanele care au experienta in domeniul fortei de munca si cele care nu au
experienta in acest domeniu si se blocheaza accesul la angajare pe
considerentul experientei"; "legiuitorul nu a stabilit ce se intelege
prin personal cu experienta in domeniul fortei de munca, astfel incat masura
restrangerii alegerii locului de munca poate fi aplicata in mod
discriminatoriu". Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a art. 9 lit. d) din Legea nr. 156/2000, instanta
considera ca aceasta este neintemeiata, dispozitiile de lege criticate fiind
conforme cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Textul de
lege ce face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate "nu contravine
principiilor economiei de piata si nici obligatiilor statului in acest domeniu,
prin aceste dispozitii urmarindu-se protectia sociala a muncii";
"daca nu ar exista contracte care sa contina oferte ferme de locuri de
munca, agentul de ocupare a fortei de munca nu ar putea asigura includerea
elementelor cu caracter minimal in contractul individual de munca incheiat
intre angajatorul strain si angajatul cetatean roman".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata. In sustinerea acestei opinii, arata ca art. 9 lit. b) din
Legea nr. 156/2000 nu creeaza discriminare intre persoanele care au experienta
si cele care nu au experienta in domeniul fortei de munca, "intrucat principiul
egalitatii cetatenilor in fata legii nu presupune uniformitate, ci faptul ca la
situatii diferite trebuie aplicat un tratament juridic diferentiat, care, in
speta, este fundamentat pe desfasurarea, de catre agentii de ocupare a fortei
de munca, a activitatii de mediere a angajarii cetatenilor romani in
strainatate". Textul nu este contrar nici prevederilor art. 41 alin. (1)
din Constitutie, "intrucat dreptul la munca nu este ingradit in situatia
in care specificul activitatii desfasurate impune obligativitatea experientei,
astfel cum a fost statuata de legiuitor in virtutea atributiilor sale". In
ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 9 lit. d) din Legea
nr. 156/2000, apreciaza ca nici aceasta nu este intemeiata. Textul de lege criticat
"vizeaza protectia sociala a muncii, necontravenind principiilor economiei
de piata si nici obligatiilor pe care statul le are in acest domeniu", iar
inexistenta unor contracte care sa contina oferte ferme de locuri de munca
"ar conduce la imposibilitatea agentului de ocupare a fortei de munca de a
include in contract elementele prevazute de legiuitor la art. 10 din Legea nr.
156/2000".
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
9 lit. b) si d) din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani
care lucreaza in strainatate este neintemeiata. Legea nr. 156/2000 a fost
adoptata "pentru a oferi o protectie sociala corespunzatoare cetatenilor
romani care lucreaza in strainatate si pentru a reglementa activitatea agentilor
de ocupare a fortei de munca". In cuprinsul legii s-au stabilit anumite
conditii pe care trebuie sa le indeplineasca agentii de ocupare a fortei de
munca pentru a putea media angajarea cetatenilor romani in strainatate,
conditii ce "nu contravin principiilor economiei de piata si nici
obligatiilor statului in acest domeniu, prin acest act normativ urmarindu-se
protectia sociala a muncii". Guvernul sustine ca, "daca nu ar exista
contracte care sa contina oferte ferme de locuri de munca, agentul de ocupare a
fortei de munca nu ar putea asigura includerea elementelor cu caracter minimal
in contractul individual de munca incheiat intre angajatorul strain si
angajatul cetatean roman". Tinand seama de complexitatea activitatii pe
care o desfasoara cei ce se ocupa de plasarea fortei de munca, cerinta
referitoare la existenta experientei in domeniul fortei de munca este
justificata, astfel incat nu se incalca nici principiul egalitatii in drepturi
a cetatenilor si nici dreptul la munca al acestora. Prin adoptarea Ordonantei
Guvernului nr. 43/2002 pentru modificarea Legii nr. 156/2000 privind protectia
cetatenilor romani care lucreaza in strainatate "a fost asigurata o mai
buna constientizare si responsabilizare a agentilor de ocupare a fortei de
munca in strainatate pentru ca serviciile de mediere pe care le desfasoara sa
fie realizate in mod eficient si operativ".
Avocatul Poporului si-a exprimat opinia in sensul respingerii exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata. Dispozitiile art. 9 lit. b) din Legea
nr. 156/2000, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr.
43/2002, "prin conditionarea incadrarii unei persoane intr-o anumita
munca, de o anumita experienta profesionala" nu ingradesc dreptul la
munca. Precizeaza ca prevederile art. 41 alin. (1) din Constitutie "nu pot
fi interpretate in sensul ca orice persoana, oricand, poate opta pentru
exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricarui loc
de munca, fara a avea pregatirea si calificarea corespunzatoare". In punctul
de vedere se arata ca nu poate fi retinuta nici critica de
neconstitutionalitate a art. 9 lit. b) din Legea nr. 156/2000 prin raportare la
art. 16 din Constitutie, deoarece "exigenta experientei profesionale in
vederea incadrarii in munca nu este de natura discriminatorie intre cetateni,
intrucat principiul egalitatii si nediscriminarii nu are semnificatia
instituirii unei uniformitati, ci permite ca in situatii diferite sa se aplice
un tratament juridic diferit cand acesta se justifica in mod rational si
obiectiv". In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 9
lit. d) din lege, aceasta nu este intemeiata, intrucat "conditionarea prin
textul legal criticat a preexistentei unor contracte care contin oferte ferme
pentru locuri de munca pentru desfasurarea activitatii de mediere a angajarii
cetatenilor romani in strainatate nu este de natura sa contravina libertatii
comertului, ci asigura protectia concurentei loiale si creeaza cadrul favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
9 lit. b) si d) din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani
care lucreaza in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 364 din 4 august 2000, astfel cu a fost modificata prin Ordonanta
Guvernului nr. 43/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 578 din 5 august 2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 592/2002,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie
2002. Cuprinsul textelor de lege criticate este urmatorul:
- Art. 9 lit. b) si d): "Agentii de ocupare a fortei de munca pot
desfasura activitatea de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate
daca indeplinesc urmatoarele conditii:
(...)
b) au incadrat in munca personal cu experienta in domeniul fortei de munca;
(...)
d) au incheiat cu persoane juridice, persoane fizice si organizatii
patronale din strainatate, dupa caz, contracte care contin oferte ferme de
locuri de munca;".
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege
criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16, ale art. 41
alin. (1) si ale art. 135 alin. (2) lit. a). Din motivarea exceptiei insa, in
ceea ce priveste art. 16 din Constitutie, rezulta ca autorul acesteia isi
raporteaza critica doar la prevederile alin. (1) al acestui articol. Cuprinsul
textelor constitutionale invocate este urmatorul:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este
libera.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in
strainatate impune agentilor de ocupare a fortei de munca indeplinirea
conditiilor prevazute la art. 9, necesare pentru desfasurarea activitatii de
mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate. Potrivit sustinerilor
autorului exceptiei, conditia stabilita la art. 9 lit. b) privind incadrarea de
personal cu experienta in domeniul fortei de munca este neconstitutionala prin
aceea ca, pe de o parte, creeaza o discriminare la angajare intre cetatenii
care au experienta ceruta si cei care nu au dobandit o asemenea experienta, iar
pe de alta parte, ingradeste libertatea alegerii locului de munca. Curtea
constata ca, in realitate, dispozitia de lege criticata nu instituie nici
privilegii, nici discriminari intre cetateni, astfel incat nu se poate sustine
ca ar incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi a
cetatenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, tratamentul egal
impunandu-se doar pentru cetatenii aflati in situatii identice. Sub acest
aspect Curtea Constitutionala a retinut in mod constant ca principiul
egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie
sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu
poate fi decat diferit. In plus, asa dupa cum Curtea Constitutionala a statuat,
de exemplu in Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004, "Libertatea alegerii
profesiei, a meseriei si a locului de munca nu inseamna ca orice persoana,
oricand si in orice conditii, poate exercita profesia sau meseria pe care o
doreste. Alegerea profesiei si a meseriei presupune, inainte de toate,
pregatirea si calificarea corespunzatoare in vederea exercitarii acestora".
Din aceasta perspectiva, nici prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1)
din Constitutie nu se poate sustine ca este neconstitutionala conditionarea
instituita prin dispozitiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 156/2000.
In legatura cu neconstitutionalitatea art. 9 lit. d) din Legea nr. 156/2000
Curtea constata ca obligatia agentilor de ocupare a fortei de munca de a
incheia cu persoane juridice, persoane fizice si organizatii patronale din
strainatate contracte care contin oferte ferme de locuri de munca se justifica
prin scopul insusi al Legii nr. 156/2000, acela de a asigura protectia
cetatenilor romani care lucreaza in strainatate.
Asa fiind, nu pot fi retinute sustinerile autorului exceptiei in sensul
carora aceste prevederi sunt contrare art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie. Curtea observa ca textul de lege criticat dispune chiar in sensul
prevederii constitutionale invocate, dand astfel expresie preocuparii statului
privind asigurarea protectiei concurentei loiale si crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 lit. b) si
d) din Legea nr. 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in
strainatate, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Nadosim M" -
S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 11.292/2004 al Judecatoriei Sectorului 6
Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Valentina Barbateanu