DECIZIE   Nr. 316 din 17 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 572 din  8 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, exceptie ridicata de Facultatea de Drept Bucuresti in Dosarul nr. 227/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si in Dosarul nr. 225/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 iulie 2003 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la 17 iulie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 20 martie 2003 si din 11 aprilie 2003, pronuntate in dosarele nr. 227/2003 si nr. 225/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si, respectiv, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, exceptii ridicate de Facultatea de Drept Bucuresti.
    In sedinta publica din 10 iulie 2003, Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, a dispus conexarea Dosarului nr. 222C/2003 la Dosarul nr. 166C/2003, care a fost primul inregistrat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, identica in ambele dosare, autorul acesteia sustine ca dispozitia legala criticata introduce o dubla discriminare. Pe de o parte, "fata de cetatenii romani care au vocatia la restituire in baza Legii nr. 10/2001, a persoanelor juridice care ar avea aceeasi vocatie, inclusiv sub aspectul calitatii de proprietar, fost proprietar ori de mostenitor al proprietarului/fostului proprietar". Pe de alta parte, "este vorba de o discriminare a persoanelor juridice la care se refera dispozitia legala criticata fata de celelalte categorii de persoane juridice care, prin ipoteza, ar fi indreptatite la restituirea in baza Legii nr. 10/2001".
    In acelasi timp, autorul exceptiei sustine ca, in cauza, nu poate fi vorba de restrangerea unui drept fundamental, intrucat, in lipsa unei expuneri de motive, publica, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 sau, cel putin, a unor precizari in cuprinsul art. 3 alin. (2) nou-introdus, respectarea conditiilor prevazute la art. 48 - 49 din Constitutie nu poate fi sub nici o forma examinata si, cu atat mai putin, constatata.
    Autorul exceptiei invoca in sustinerea acesteia si incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, privind garantarea dreptului de proprietate si ocrotirea in mod egal a proprietatii, indiferent de titular, aratand ca Legea nr. 10/2001 permite restituirea, in natura ori prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fie ca au fost preluate cu titlu valabil, fie ca au fost preluate in lipsa unui asemenea titlu. Or, in cazul in care se constata "o preluare fara titlu valabil (precum cea invocata si in cauza de fata), suntem in prezenta unei restituiri a posesiei bunului (cu titlu de restituire in natura) ori a platii unei despagubiri (cu titlu de restituire in echivalent), ce se acorda, una sau cealalta, nu unui fost proprietar, ci actualului proprietar".
    In acest sens trebuie, in opinia autorului exceptiei, "sa se aiba in vedere dispozitiile art. 2 alin. (2) din lege, neabrogate de ordonanta, care, prin urmare, <<continua>> in a nu distinge dupa cum este vorba de persoane fizice ori persoane juridice, si dispune ca <<persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea avuta de proprietar la data preluarii>>". Totodata, se mai sustine ca "cel putin imobilele preluate fara titlu valabil sunt susceptibile de o reparare adusa unui drept de proprietate a carui existenta este inca actuala la data reparatiei, care, prin urmare, are, in lumina textelor constitutionale, natura unei masuri de protectie si ocrotire a proprietatii private".
    Or, a refuza o asemenea protectie si ocrotire a unui anumit drept de proprietate, indiferent de criteriul care ar sta la baza "selectarii" lor in acest sens, - "in cazul art. 1 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, criteriul este acela al apartenentei titularului dreptului la restituire la categoriile respective de persoane juridice - echivaleaza, indiscutabil, cu incalcarea flagranta a dreptului insusi, astfel cum este el aparat de normele constitutionale in materie".
    In conceptia autorului exceptiei, "incalcarea este cu atat mai profunda si grava cu cat [...] cadrul legal poate fi interpretat in sensul ca nu mai permite alta cale (cum se accepta anterior, fara nici un dubiu, ca ar fi calea dreptului comun - actiunea in revendicare) de aparare a dreptului de proprietate al caror titulari sunt vizati de dispozitia legala atacata". De asemenea, se arata in motivarea exceptiei, "nici macar solutia restituirii prin echivalent, o reparatie pe care legea o recunoaste tot persoanei indreptatite, nu mai este accesibila persoanelor juridice enumerate in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002".
    In legatura cu "aprecierea existentei unui interes legitim" care ar putea justifica "restrangerea dreptului", se precizeaza, in motivarea exceptiei, ca, in realitate, nici nu se pune problema restrangerii dreptului, ci de "nimicire a acestuia". Pe de alta parte, se releva ca "situatiile in care subiecte de drept dintre cele avute in vedere de Guvern ar fi putut sa formuleze o cerere de restituire intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 sunt [...] destul de reduse in practica, mai ales in sfera persoanelor juridice fara scop patrimonial".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. Instanta a retinut in fundamentarea punctului sau de vedere ca "art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei se refera la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, principiu aplicabil exclusiv persoanelor fizice".
    In legatura cu invocarea incalcarii dispozitiilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, instanta apreciaza ca acestea nu sunt incalcate, intrucat "nu se respinge dreptul la aparare al unor proprietari vizati de dispozitiile art. 1 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, care au calea dreptului comun, respectiv actiunea in revendicare".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, nu isi exprima opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera exceptia neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se sustine, in esenta, ca "art. 16 alin. (1) din Constitutie garanteaza egalitatea in drepturi a cetatenilor, iar nu egalitatea in drepturi a persoanelor juridice, iar aceasta priveste egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic intre cetateni si autoritatile publice". In legatura cu referirea la prevederile art. 41 alin. (1) si (2) teza intai din Constitutie, in punctul de vedere prezentat se apreciaza ca aceste texte nu sunt incidente in cauza, "intrucat textul de lege supus controlului de constitutionalitate are in vedere numai proprietatea publica ce apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale in temeiul prevederilor art. 135 alin. (3) din Constitutie, iar nu proprietatea privata ocrotita de prevederile art. 41 din Legea fundamentala".
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca, de altfel, "constructia logica a Legii nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, releva ca legiuitorul a avut in vedere numai restituirea bunurilor preluate abuziv de la persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat". A considera altfel "ar insemna inducerea unei contrarietati de interese <<statul versus statul>>".
    In continuare, se sustine ca "pentru institutiile publice ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, reglementarea unor aspecte privind proprietatea sau administrarea bunurilor proprietate publica se face prin acte administrative potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile ulterioare, sau potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, dupa caz". Se considera, potrivit acestui punct de vedere, ca dispozitiile criticate sunt "in deplina concordanta cu prevederile art. 135 alin. (5) din Constitutie, precum si cu regimul proprietatii publice reglementat de Legea nr. 213/1998, cu modificarile ulterioare, intrucat bunurile proprietate publica sunt inalienabile, ele putand fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate, in conditiile legii".
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, "in ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu se poate considera ca exista discriminare intre persoanele care, inaintea intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, puteau beneficia de masuri reparatorii, iar dupa acest moment, nu mai sunt considerate persoane indreptatite. O dispozitie legala poate modifica, completa sau inlatura o situatie judiciara existenta, fara ca acest lucru sa constituie o discriminare".
    In legatura cu invocarea art. 41 din Constitutie, Guvernul sustine ca prin dispozitiile criticate au fost excluse de la beneficiul restituirii bunurilor anumite persoane juridice, "justificat prin personalitatea juridica de drept public a acestora, marea majoritate avand si calitatea de detinatori ai imobilelor preluate abuziv". Or, sustine Guvernul, "nu se poate concepe ca statul, prin institutia publica, regia autonoma sau societatea comerciala cu capital de stat, sa solicite restituirea de la aceleasi persoane juridice de drept public a unor bunuri preluate in mod abuziv. Astfel, dispozitia art. 3 alin. (2) a fost introdusa avandu-se in vedere calitatea subiectelor enumerate, iar nu natura bunurilor pe care acestea le au in patrimoniu".
    Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata, dispozitiile criticate fiind constitutionale. Se retine astfel ca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu sunt incalcate, intrucat textul respectiv instituie "o garantie constitutionala care se refera numai la cetateni, nu si la persoane juridice".
    De altfel, Avocatul Poporului considera ca "in speta nu se pune problema neconstitutionalitatii prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, ci a succesiunii legilor in timp, deci de interpretare si aplicare a legii".
    Referitor la dispozitiile art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, Avocatul Poporului apreciaza ca "in speta nu poate fi vorba despre aplicarea acestor dispozitii constitutionale, intrucat autorii exceptiei de neconstitutionalitate, in aceasta faza a procesului, nu detin calitatea de proprietari".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
    Dispozitiile criticate au urmatorul cuprins: "Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societatile nationale, societatile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane indreptatite si nu fac obiectul prezentei legi."
    Critica de neconstitutionalitate a acestui text de lege, astfel cum a fost introdus prin ordonanta de urgenta, se bazeaza, in esenta, pe sustinerea ca sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, precum si ale art. 41 alin. (1) si (2) privind garantarea dreptului de proprietate si ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular. Autorul exceptiei a mai sustinut, in concluziile orale in fata Curtii Constitutionale, si incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Analizand critica privind incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care instituie principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, Curtea retine ca este neintemeiata. In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a stabilit, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca acest principiu constitutional nu are semnificatia uniformitatii, existand posibilitatea instituirii unor reglementari juridice diferite pentru situatii care sunt diferite, in cazul in care aceasta se justifica in mod rational si obiectiv. Or, este evident ca instituirea prin lege a unor categorii de persoane juridice, mentionate in dispozitiile criticate, care nu sunt indreptatite in sensul dispozitiilor Legii nr. 10/2001, cu modificarile ulterioare, la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau, dupa caz, prin echivalent a unor imobile preluate in mod abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu contravine principiului constitutional al egalitatii. Insasi enumerarea acestor persoane juridice in cuprinsul textului de lege criticat pune in evidenta justificarea rationala si obiectiva a diferentei de tratament juridic aplicate in raport cu celelalte persoane juridice care raman indreptatite, in sensul Legii nr. 10/2001, la masurile reparatorii prevazute de lege. In toate cazurile prevazute de textul criticat, persoanele juridice vizate apartin sferei autoritatilor ori institutiilor publice sau detin capital de stat ori au primit bunurile de la stat in cadrul procesului de privatizare.
    Dispozitiile legale criticate pentru neconstitutionalitate in prezenta cauza au mai format obiectul controlului de constitutionalitate. Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 246 din 10 iunie 2003, prin care a fost respinsa ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, formulata in raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (1) si (2). Prin decizia respectiva Curtea a retinut ca, de regula, "institutiile publice, regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat au, in economia Legii nr. 10/2001, calitatea de debitori ai obligatiei de restituire, ca detinatori ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat". Or, prin termenul de "persoane indreptatite", prevazut de art. 3 alin. (2) din lege, "sunt desemnate acele persoane care pot solicita masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau prin echivalent valoric, proprietare ale imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora de catre stat. Asa fiind, rezulta ca asemenea persoane nu au calitatea de proprietari in momentul solicitarii restituirii, motiv pentru care modificarea categoriei persoanelor indreptatite, prin efectul textului de lege criticat, nu contravine principiului constitutional de referinta care asigura protectia dreptului de proprietate, ca parte integranta a patrimoniului unui subiect de drept". In decizie se afirma, de asemenea, ca "garantarea constitutionala a proprietatii private este, in mod necesar, subsecventa existentei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozitiilor legale, si nu opereaza in situatia unui drept a carui recunoastere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al viitorului titular, aflat in postura de solicitant, doar o eventualitate. Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile consacrate de art. 41 din Constitutie nu sunt aplicabile in cauza dedusa controlului de constitutionalitate".
    In legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, s-a retinut, prin aceeasi decizie, ca "formula redactionala a textului legal dedus controlului nu ofera temei unei atare critici, intrucat nu contine in sine nici o dispozitie cu caracter retroactiv, textul urmand a-si gasi aplicarea exclusiv la data intrarii in vigoare a ordonantei modificatoare. Cat priveste determinarea situatiilor juridice care raman supuse vechii reglementari, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti."
    Solutia pronuntata prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 246/2003 si considerentele care au stat la baza acesteia isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii.
    Curtea observa totusi ca textul de lege criticat pentru neconstitutionalitate de catre autorul exceptiei priveste bunuri apartinand proprietatii publice. Asa cum retine presedintele Camerei Deputatilor in punctul sau de vedere, constructia logica a Legii nr. 10/2001, cu modificarile ulterioare, releva ca legiuitorul a avut in vedere restituirea bunurilor preluate abuziv de la persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat.
    Evident, problema stabilirii unei eventuale indreptatiri a autorului exceptiei, precum si posibilitatea revendicarii bunului in litigiu de catre acesta nu sunt de competenta instantei de control constitutional, ci a instantei ordinare.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, text introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, exceptie ridicata de Facultatea de Drept Bucuresti in dosarele nr. 227/2003 si nr. 225/2003 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si, respectiv, Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta