DECIZIE Nr.
313 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 290 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elena Alexandrina Cornelia
Antonescu, prin mandatar Gheorghe Iancu, în Dosarul nr. 3.210/3/2006 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este
legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.210/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989. Excepţia a fost ridicată de Elena Alexandrina Cornelia Antonescu,
prin mandatar Gheorghe Iancu, într-o cauză având ca obiect judecarea unei
acţiuni prin care se solicita constatarea formulării notificării prevăzute de
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în termenul legal.
In motivarea excepţiei se
arată, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate
şi creează o inegalitate în faţa legii. Pe de o parte, inegalitatea vizează
cultele religioase şi minorităţile naţionale, care au posibilitatea să îşi
revendice proprietăţile imobiliare preluate în mod abuziv de stat, în cadrul
unui nou termen, introdus prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Pe de altă parte,
inegalitatea priveşte ceilalţi foşti proprietari, persoane fizice, în
privinţa cărora termenul pentru depunerea notificărilor nu a mai fost prelungit. Se mai susţine că
textul de lege criticat contravine protecţiei constituţionale a proprietăţii
private, precum şi principiului constituţional al restrângerii exerciţiului
unor drepturi şi al unor libertăţi, prin crearea unei imposibilităţi de
retrocedare a unor bunuri imobile preluate în mod abuziv.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora: „(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la
data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare,
solicitând restituirea în natură a imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o
notificare pentru fiecare imobil."
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 44 alin. (2) teza
întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, indiferent de
titular, alin. (3) referitor la expropriere şi alin. (8) privind averea
dobândită licit, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor
libertăţi şi art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietăţii
private.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, se
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi
cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 42 din 11 ianuarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2007, Curtea a respins excepţia şi a
statuat că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de
recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să
genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat, în esenţă, că,
potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie,
exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii.
Legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în
valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât să nu vină în
coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale
altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente, nu poate fi reţinută
încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 alin. (2)
teza întâi alin. (3) şi (8), art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală. Curtea
a constatat, de asemenea, că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art.
16 din Constituţie, deoarece persoanele îndreptăţite care pot introduce
notificări în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în
natură a imobilului, se află într-o situaţie diferită faţă de cultele
religioase ori comunităţile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
Tratamentul juridic instituit de legiuitor cu privire la acestea este diferit,
fiind reglementat prin acte normative distincte.
In aceste condiţii, nu se poate reţine nici încălcarea
prevederilor art. 53 din Legea fundamentală.
Cele statuate în această decizie îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Elena Alexandrina Cornelia Antonescu, prin mandatar
Gheorghe Iancu, în Dosarul nr. 3.210/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie