DECIZIE Nr. 312 din 8 iulie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin.
(4) si ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 797 din 30 august 2004
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Daniela Ramona Chitulescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 141 alin. (4) si ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "A & G MED TRADING" -
S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.517/2003 al Tribunalului Braila - Sectia
civila.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin avocat Camelia
Leceanu, lipsind partea Gabriel Ene, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita
admiterea acesteia, aratand ca dispozitiile art. 164 alin. (2) din Codul muncii
vin in contradictie cu prevederile constitutionale referitoare la egalitatea in
drepturi a cetatenilor, intrucat creeaza o discriminare nejustificata intre
angajat si angajator, primul putandu-si recupera creanta de la angajator din
momentul in care hotararea judecatoreasca a ramas definitiva, iar nu si
irevocabila, asa cum i se impune angajatorului. De asemenea, dispozitiile art.
141 alin. (4) incalca dispozitiile art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie,
republicata, fiind contrare libertatii contractuale si libertatii comertului,
deoarece nu fac nici o distinctie privind modul de incetare a contractului
individual de munca.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Dispozitiile art. 164 alin. (2) din
Codul muncii au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, in
cadrul controlului prealabil, Curtea Constitutionala statuand, prin Decizia nr.
24/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72/2003, ca
aceste dispozitii sunt constitutionale. De asemenea, nu poate fi retinuta nici
critica potrivit careia dispozitiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii
contravin art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, indiferent de
cauza incetarii contractului de munca, salariatul avand dreptul la compensarea
in bani a concediului de odihna neefectuat.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.517/2003,
Tribunalul Braila - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 141 alin. (4) si ale art. 164
alin. (2) din Codul muncii.
Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "A & G MED TRADING"
- S.R.L. din Bucuresti in dosarul sus-mentionat, avand drept obiect pretentii
pentru drepturi salariale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii contravin prevederilor art.
135 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, deoarece impun plata
concediului de odihna neefectuat pana la data incetarii contractului de munca,
indiferent de motivele acesteia si de eventuala vina a salariatului.
Art. 164 alin. (2) din aceeasi lege este neconstitutional, venind in
contradictie cu dispozitiile art. 4 alin. (2) si cu cele ale art. 16 alin. (1)
din Constitutie, republicata, deoarece permit recuperarea daunelor cauzate
angajatorului numai pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile,
pe cand salariatul isi poate recupera creantele pe baza hotararii judecatoresti
definitive, instituind astfel o discriminare nejustificata.
Tribunalul Braila - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Prevederile art. 141 alin. (4) din
Codul muncii nu contravin dispozitiilor constitutionale referitoare la
principiile economiei de piata, deoarece, indiferent de cauza incetarii
raporturilor de munca, anterior datei incetarii acestor raporturi salariatul a
prestat munca si pentru aceasta are dreptul corespunzator la concediu de
odihna, care, de altfel, nu poate fi negociat. Dispozitiile art. 164 din Codul
muncii se refera la executarea daunelor, adica la raspunderea civila
delictuala, iar salariatii pot executa pe baza hotararii judecatoresti
definitive doar drepturile salariale prevazute de contractul de munca.
Incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi
ar fi existat daca in cadrul aceluiasi tip de raspundere ar fi fost
reglementate modalitati diferite de executare.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Dispozitiile art. 141 alin. (4) din Codul muncii sunt in
concordanta cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, republicata, care
statueaza dreptul salariatilor la masuri de protectie sociala ce include si
dreptul la concediul de odihna platit. Dreptul la concediu de odihna nu poate
fi negociat si, astfel, nu se poate sustine incalcarea de catre textul criticat
a dispozitiilor art. 135 alin. (2) din Constitutie, republicata. In ceea ce
priveste dispozitiile art. 164 alin. (2), arata ca instanta de contencios
constitutional s-a mai pronuntat asupra acestor dispozitii de lege statuand,
prin Decizia nr. 24/2003, ca sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand Incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
141 alin. (4) si cele ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Aceste texte de lege au urmatorul continut:
- Art. 141 alin. (4): "Compensarea in bani a concediului de odihna
neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca."
- Art. 164 alin. (2): "Retinerile cu titlu de daune cauzate
angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este
scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva si irevocabila."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitia
legala criticata sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1)
si ale art. 135 din Constitutia Romaniei, republicata, ce au urmatorul
continut:
- Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a
tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine
etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de
avere sau de origine sociala."
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
- Art. 135: "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe
libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si
protectia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea
echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu
obiectivele Uniunii Europene."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitia
potrivit careia concediul de odihna neefectuat de catre salariat poate fi
compensat in bani in cazul incetarii contractului individual de munca nu
contravine principiilor economiei de piata si nici obligatiilor constitutionale
ale statului in acest domeniu. O componenta esentiala a dreptului muncii o
reprezinta protectia sociala a muncii, ce cuprinde, la randul ei, aspectele
prevazute in art. 41 alin. (2) din Constitutie, republicata, printre care se
regaseste si concediul de odihna platit. Acesta nu poate constitui obiect de
tranzactie, nu poate fi retras si nici nu se poate renunta la el, angajatorul
putand negocia, in limitele prevazute de lege si de contractul colectiv de
munca, doar durata, conditiile si perioadele de efectuare a concediului de
odihna. Dreptul la concediu de odihna este stabilit proportional cu munca
prestata de catre salariat intr-un an calendaristic, compensarea in bani
stabilindu-se astfel tot in functie de durata timpului in care s-a prestat
munca. Asadar, indiferent de motivele incetarii contractului individual de
munca si de durata care a trecut de la incheierea contractului de munca pana in
momentul incetarii acestuia, salariatul a prestat munca si, proportional cu
perioada lucrata, a castigat dreptul la concediu de odihna. Intrucat, din cauza
incetarii contractului individual de munca, acesta nu mai poate efectua
concediul de odihna la care are dreptul, apare ca fiind constitutionala
obligatia angajatorului sa-l compenseze in bani.
Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 164 alin. (2) din Codul muncii. Curtea s-a mai pronuntat asupra
constitutionalitatii acestor dispozitii si in cadrul controlului prealabil,
statuand, prin Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ca ipoteza
reglementata de textul de lege criticat se refera la situatiile in care
salariatul nu-si acopera de bunavoie dauna cauzata angajatorului. In conditiile
statului de drept se impune ca orice executare silita sa aiba la baza un titlu
executoriu valabil, iar raspunderea patrimoniala pentru daune sa se stabileasca
de catre instantele de judecata, care, potrivit art. 124 alin. (1) din
Constitutie, republicata, infaptuiesc justitia in numele legii. De asemenea,
Curtea observa ca dispozitia legala criticata se inscrie in cadrul masurilor de
protectie a salariatului in raporturile sale cu angajatorul, ceea ce nu poate
avea semnificatia unei discriminari, cele doua parti aflandu-se in situatii
diferite care justifica aplicarea unui tratament juridic diferit.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.d), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin.
(4) si ale art. 164 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "A & G MED TRADING" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul
nr. 4.517/2003 al Tribunalului Braila - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2004.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Daniela Ramona Chitulescu