DECIZIE Nr.
310 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia,
precum si ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,
precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
excepţie ridicată de Ioan Stănescu în Dosarul nr. 6.771/94/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.771/94/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,
precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie
ridicată de Ioan Stănescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în urma interpretării greşite a Legii
nr. 187/1945 referitoare la reforma agrară, care a fost o lege de expropriere,
iar nu de împroprietărire, aşa cum a fost calificată de către comisia de
elaborare a Legii nr. 247/2005, el, în calitate de moştenitor, nu beneficiază
de restituirea integrală a proprietăţilor preluate abuziv de stat, fapt ce
determină încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la garantarea
dreptului de proprietate, dreptului de moştenire şi accesului liber la
justiţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că dispoziţiile criticate îi vizează atât pe proprietarii deposedaţi,
cât şi pe moştenitorii acestora.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul observă că, din
criticile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu rezultă
dacă nemulţumirea petentului este generată de conţinutul legilor sau de modul
de aplicare al acestora. Dincolo de această împrejurare, în condiţiile în care
legile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate,
Guvernul îşi exprimă punctul de vedere în sensul menţinerii jurisprudenţei
Curţii Constituţionale în această materie.
Avocatul Poporului apreciază
că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea
măsurilor reparatorii pe care le stabileşte prin lege, astfel încât critica
autorului excepţiei sub aspectul omisiunii legislative în această privinţă nu
respectă dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, fiind deci
inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, aşa cum au fost modificate prin
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005, precum şi ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (1)-(3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil, art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate
şi în art. 45 privind libertatea economică. De asemenea, sunt considerate a fi
încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art.
481 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că, în esenţă, critica autorului vizează faptul că
reglementările deduse controlului împiedică persoanele îndreptăţite la
reconstituirea dreptului de proprietate de a beneficia de restituirea integrală
a suprafeţelor de teren deţinute înainte de preluarea abuzivă a statului,
limitând această restituire la o suprafaţă de 50 ha. Critica cu un atare obiect
a mai făcut obiectul
controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând că, în considerarea
obiectului de reglementare al legilor criticate - fondul funciar al României -
şi a scopului reparator declarat al acestora, reglementarea condiţiilor în care
legile devin aplicabile, sub aspectul persoanelor îndreptăţite la restituirea
sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere şi al
suprafeţelor retrocedabile, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu
politica economică a statului în această materie. Prin urmare, Curtea a
apreciat că opţiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra
acestor bunuri în limita celor 50 de hectare este pe deplin constituţională şi
în acord cu finalitatea reparatorie a legii.
Insă, Curtea constată că, în principal, argumentele pe
care se întemeiază critica autorului vizează lacune ale textelor de lege, care
se doresc a fi complinite prin efectuarea controlului de constituţionalitate.
Insă o atare operaţie excedează competenţei Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă
controlului. De altfel, critica are ca obiect şi o problemă de corelare
legislativă, întrucât susţinerile autorului excepţiei privesc modul de
interpretare şi aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră în competenţa
exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,
precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
excepţie ridicată de Ioan Stănescu în Dosarul nr. 6.771/94/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu