DECIZIE Nr. 308 din 15 noiembrie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205,
206 si 207 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 21 din 16 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din Codul penal, exceptii ridicate de
Societatea Comerciala "Editura Atac la persoana" - S.A. in dosarele
nr. 9.668/1999, nr. 9.182/1998 si, respectiv, nr. 12.435/2000 ale Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 309C/2001 si
nr. 314C/2001 la Dosarul nr. 308C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor
in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat acestea au ca
obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.
Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din
Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 309C/2001 si nr.
314C/2001 la Dosarul nr. 308C/2001.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate, considerand ca
dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu contravin prevederilor
art. 20 si ale art. 23 alin. (8) din Constitutie, deoarece nu contin dispozitii
contrare art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si
nici celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, invocate, de asemenea, in motivarea
exceptiei. Totodata sustine ca aceste prevederi nu contravin nici dispozitiilor
art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie,
deoarece proba veritatii permite inculpatului sa faca dovada veridicitatii
afirmatiilor sau informatiilor publicate in conditiile existentei unui interes
legitim care, astfel, a fost aparat. Se invoca, in final, jurisprudenta Curtii
Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie 2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 27 aprilie 2001, si
Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, prin care au fost respinse exceptiile de
neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii legale. Intrucat nu au
fost invocate elemente noi de natura a determina o reconsiderare a acestei
jurisprudente, se solicita respingerea exceptiilor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 25 iunie 2001, 2 iulie si 16 iulie 2001 (pronuntate in
dosarele nr. 12.435/2000, nr. 9.182/1998 si, respectiv, nr. 9.668/1999),
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206 si 207 din
Codul penal, exceptii ridicate de Societatea Comerciala "Editura Atac la
persoana" - S.A.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorul acestora sustine
ca dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal contravin prevederilor
art. 23 alin. (8) din Constitutie, intrucat, "luate impreuna, instituie o
prezumtie de vinovatie in sarcina inculpatului, prezumtie care nici nu-i
ingaduie acestuia sa o rastoarne decat in situatia in care poate proba un
interes legitim, dar si aprecierea legitimitatii interesului este lasata la
liberul arbitru al instantei de judecata". Totodata se considera ca
textele de lege criticate incalca si prevederile art. 20 din Constitutie,
raportate la art. 11 paragraful 1 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului si la art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale, texte referitoare la prezumtia de nevinovatie.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opiniile asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate.
Se considera ca, referitor la art. 205 si 206, "din modul in care sunt
redactate aceste texte nu rezulta in vreun fel ca existenta vreunuia din
elementele constitutive ale acestor infractiuni ar fi ab initio prezumata,
fiind deci necesara, in considerarea prezumtiei de nevinovatie ce actioneaza in
favoarea inculpatului, dovedirea fiecaruia din aceste elemente". In
privinta exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 din Codul
penal, instanta considera, de asemenea, ca este neintemeiata, invocandu-se in
acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptiile de
neconstitutionalitate sunt neintemeiate sub toate aspectele. Astfel, se
considera ca "dispozitiile art. 207 din Codul penal nu incalca principiul
prezumtiei de nevinovatie, consacrat atat in Constitutie cat si in Codul de
procedura penala, deoarece, in cadrul procesului, acest principiu actioneaza,
probele sunt administrate, dar, in final, instanta are posibilitatea acordata
de lege de a considera ca fapta respectiva nu constituie infractiune, deoarece
interesul legitim care a stat la baza savarsirii ei inlatura pericolul social
al faptei. Proba veritatii este, prin urmare, o cauza care inlatura caracterul
penal al faptei prin inlaturarea trasaturii esentiale a pericolului social al
acesteia". Se invoca in acest sens insasi jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului, care in Cazul Constantinescu impotriva Romaniei a constatat
ca nu a existat o incalcare a art. 10 din Conventie, deoarece "marja de
apreciere a autoritatilor nationale" in stabilirea existentei "unei
nevoi sociale imperioase care sa raspunda ingerintei in exercitarea libertatii
de exprimare nu a fost depasita". Se mai arata ca acelasi text de lege nu
contravine nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece
"nu creeaza nici privilegii, nici discriminari, neincalcand vreunul dintre
criteriile egalitatii in drepturi, enumerate in art. 4 din Constitutie".
Totodata se considera ca nici dispozitiile art. 205 si 206 din Codul penal nu
incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de Constitutie si de documentele
internationale invocate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor
de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
art. 205, 206 si 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
- art. 205: "Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin
cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la
batjocura, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- art. 206: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a
unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar
expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori
dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
- art. 207: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este
admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu
constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- art. 23 alin. (8): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
Autorul exceptiilor a mai invocat si incalcarea art. 11 paragraful 2 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit caruia "Orice
persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni este prezumata nevinovata pana
cand vinovatia sa va fi dovedita, in mod legal, in cursul unui proces public,
in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale",
precum si a art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care prevede: "Orice persoana acuzata de o
infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal
stabilita."
1. Examinand exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205
si 206 din Codul penal, Curtea constata ca nu pot fi retinute criticile
formulate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Infractiunile de insulta, prevazuta in art. 205, si de calomnie, prevazuta
in art. 206 din Codul penal, constituie infractiuni contra demnitatii, prin
care sunt sanctionate penal cuvintele, gesturile, precum si alte mijloace prin
care se aduce atingere onoarei ori reputatiei unei persoane sau se afirma, in
public, fapte determinate, care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana
la sanctiuni (penale, administrative, disciplinare) ori dispretului public.
Curtea constata ca incriminarea acestor fapte nu contravine in nici un mod
prezumtiei de nevinovatie, consacrata atat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, cat si de art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale prin art. 6 pct. 2. Trasaturile esentiale ale
infractiunii, prevazute in art. 17 din Codul penal (pericolul social al faptei,
savarsirea cu vinovatie si legalitatea incriminarii), exista si in cazul celor
doua infractiuni, deoarece numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage
raspunderea penala a faptuitorului. Calitatea de inculpat a celui chemat in
judecata nu reprezinta o incalcare a prezumtiei de nevinovatie, ci defineste,
potrivit art. 23 din Codul de procedura penala, doar "persoana impotriva
careia s-a pus in miscare actiunea penala". Prin urmare, persoana chemata
in judecata penala, inculpatul, nu este considerata vinovata pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. In speta instanta de
judecata este obligata, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala,
"sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe",
deoarece, conform art. 66 din acelasi cod, "invinuitul sau inculpatul nu
este obligat sa probeze nevinovatia sa", iar "in cazul cand exista
probe de vinovatie [...] are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie".
Prezumtia de nevinovatie, consacrata prin art. 23 alin. (8) din Constitutie si
prin textele din tratatele internationale, invocate de autorul exceptiei, ca o
garantie a libertatii individuale, constituie unul dintre principiile
fundamentale ale procesului penal.
Curtea retine ca dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie "o
prezumtie de vinovatie", astfel cum se sustine de catre autorul
exceptiilor, si, prin urmare, nu deroga de la principiul constitutional
invocat. In cazul acestor infractiuni vinovatia rezulta uneori din insasi
savarsirea faptelor prevazute de textele de lege criticate (res in se ipsa
dolum habet), iar in alte cazuri, cand vinovatia nu ar rezulta ex re, instanta
are obligatia de a stabili intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza
probelor administrate in acest scop, toate circumstantele legate de persoana,
obiceiuri, timp si altele.
2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207
din Codul penal, Curtea retine, de asemenea, ca este neintemeiata, intrucat
proba veritatii nu este o cauza de inlaturare a vinovatiei, respectiv a
intentiei de a aduce atingere onoarei unei persoane, ci constituie o cauza
speciala care inlatura caracterul penal al faptelor de insulta sau de calomnie.
Curtea observa ca faptele de insulta si de calomnie demonstreaza o lipsa de
respect pentru demnitatea persoanei si, de aceea, numai daca au fost savarsite
pentru apararea unui interes legitim si daca s-a facut proba veritatii lor, ele
nu constituie infractiuni.
Curtea retine ca nici prin instituirea posibilitatii autorului de a dovedi
adevarul afirmatiilor sau al imputarilor facute si nici prin restrangerea in
limitele interesului legitim a acestei posibilitati art. 207 din Codul penal nu
infrange prezumtia de nevinovatie consacrata prin art. 23 alin. (8) din
Constitutie, prin art. 11 paragraful 1 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, precum si prin art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, textul de lege criticat nu
contine nici o prevedere conform careia persoana chemata in judecata penala
pentru savarsirea infractiunilor de insulta si de calomnie ar fi prezumata a fi
vinovata inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de
condamnare.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand
exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia
nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu
incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, deoarece el "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul
infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege
instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau
imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a
caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost
savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca
"Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele
situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea
se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui
<<interes legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta
din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie
Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in
deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Considerentele si solutia adoptate prin decizia citata isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Curtea observa, de asemenea, ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului cu privire la "garantarea unor drepturi concrete si efective si nu
teoretice si iluzorii" nu are nici o concludenta in cauza, intrucat art.
207 din Codul penal se refera la fapte determinate privitoare la o persoana,
deci elemente concrete care pot fi dovedite, iar nu la invinuirea unei persoane
inainte ca aceasta sa fi fost dovedita potrivit cerintelor legale, in cadrul
unui proces, situatie la care se refera Cazul Allenet de Ribemont contra
Frantei, caz invocat de autorul exceptiilor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205, 206
si 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Societatea Comerciala
"Editura Atac la persoana" - S.A. in dosarele nr. 9.668/1999, nr.
9.182/1998 si, respectiv, nr. 12.435/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan