DECIZIE   Nr. 307 din 14 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 si art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 666 din 26 iulie 2005

    Ioan Vida                 - presedinte
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Aspazia Cojocaru          - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Acsinte Gaspar            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Ion Predescu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Aurelia Rusu              - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 si art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Dan Stanescu in Dosarul nr. 2.443/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, aratand ca art. 20 - 24 din Legea nr. 10/2001 obliga persoanele care doresc sa obtina reparatiile in natura sau prin echivalent prevazute de lege sa urmeze, in prealabil, procedura administrativa a notificarii, ceea ce contravine art. 21 alin. (4) din Constitutie, care prevede ca jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, aratand ca art. 20 - 24 din Legea nr. 10/2001 nu instituie o jurisdictie speciala administrativa, care este, potrivit art. 21 alin. (4) din Constitutie, facultativa si gratuita, ci o procedura administrativa prealabila, menita sa degreveze activitatea instantelor de cauze ce pot fi solutionate pe cale necontencioasa.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.443/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 si art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicata de catre Dan Stanescu cu prilejul solutionarii unei actiuni in revendicare imobiliara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca art. 20 - 24 din Legea nr. 10/2001 contravin art. 21 alin. (4) din Constitutie si ca, fiind anterioare revizuirii Legii fundamentale, ar trebui considerate ca abrogate in temeiul art. 154 din Legea fundamentala. Astfel, Legea nr. 10/2001 stabileste obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificarii pentru obtinerea reparatiilor in natura sau prin echivalent pe care le prevede, ceea ce contravine, in opinia autorului exceptiei, art. 21 alin. (4) din Constitutie, care prevede ca jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens, arata ca Legea nr. 10/2001 "instituie o procedura administrativa de restituire in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, precum si controlul judecatoresc asupra actelor emise in cadrul acestei proceduri, iar nu o jurisdictie speciala administrativa, astfel incat nu se poate aprecia ca dispozitiile art. 20 - 24 ar contraveni prevederilor Constitutiei".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens, arata ca "Legea nr. 10/2001 instituie o procedura administrativa prin care persoanele interesate pot cere restituirea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si reglementeaza si controlul asupra actelor emise in cadrul acestei proceduri, control ce cade in sarcina instantelor judecatoresti [...]. Prin urmare, nu suntem in prezenta unei jurisdictii administrative si, in acest caz, nu sunt incidente prevederile art. 21 alin. (4) din Constitutia Romaniei".
    Guvernul considera ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, Curtea Constitutionala a stabilit prin mai multe decizii ca "jurisdictiile speciale administrative reprezinta o activitate jurisdictionala realizata de un organ de jurisdictie ce functioneaza in cadrul unei institutii a administratiei publice sau al unor autoritati administrative autonome, care se desfasoara conform procedurii imperative prevazute intr-o lege speciala, procedura asemanatoare cu cea a instantelor de judecata, desfasurata insa paralel si separat de aceasta. In consecinta, prin textele criticate nu se instituie o jurisdictie speciala administrativa, ci o procedura administrativa prealabila, menita sa degreveze activitatea instantelor de cauze ce pot fi solutionate pe cale administrativa, stabilindu-se totodata si controlul judecatoresc asupra actelor emise in cadrul acestei proceduri".
    Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca exceptia ridicata este neintemeiata. Astfel, "procedura notificarii, reglementata de dispozitiile legale criticate, nu este o procedura administrativ-jurisdictionala, deoarece nu are ca obiect verificarea legalitatii sau temeiniciei unui act administrativ emis. Pe cale de consecinta, instituirea obligativitatii notificarii in procesul de retrocedare a imobilelor ce formeaza obiectul Legii nr. 10/2001 nu contravine prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutie".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 si art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dispozitii potrivit carora:
    - Art. 20: "(1) Imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare.
    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul in care statul sau o autoritate publica centrala sau locala ori o organizatie cooperatista este actionar sau asociat minoritar al unitatii care detine imobilul, daca valoarea actiunilor sau partilor sociale detinute este mai mare sau egala cu valoarea corespunzatoare a imobilului a carui restituire in natura este ceruta.
    (3) In cazul primariilor restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti.
    (4) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1) si (2), in cazul bunurilor detinute de o organizatie cooperatista, persoana indreptatita poate opta si pentru masuri reparatorii prin echivalent constand in compensare cu alte bunuri ori servicii sau despagubiri banesti.";
    - Art. 21: "(1) Persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil.
    (2) Notificarea va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei indreptatite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia.
    (3) Notificarea va fi comunicata prin executorul judecatoresc de pe langa judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala se afla imobilul solicitat sau in a carei circumscriptie isi are sediul persoana juridica detinatoare a imobilului. Executorul judecatoresc va inregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate in termen de 7 zile de la data inregistrarii.
    (4) Notificarea inregistrata face dovada deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice, a respectarii termenului prevazut la alin. (1), chiar daca a fost adresata altei unitati decat cea care detine imobilul.
    (5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.";
    - Art. 22: "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum si, in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o data cu aceasta sau in termen de cel mult 18 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.";
    - Art. 23: "(1) In termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura.
    (2) Persoana indreptatita are dreptul sa sustina in fata organelor de conducere ale unitatii detinatoare cererea de restituire in natura. In acest scop ea va fi invitata in scris, in timp util, sa ia parte la lucrarile organului de conducere al unitatii detinatoare.
    (3) Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata se comunica persoanei indreptatite in termen de cel mult 10 zile de la data adoptarii.
    (4) Decizia sau, dupa caz, dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra acestuia, are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.
    (5) Decizia sau, dupa caz, dispozitia prevazuta la alin. (4) trebuie pusa in executare in termen de 3 ani de la data primirii ei de catre persoana indreptatita.
    (6) Prevederile alin. (1) - (5) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3).";
    - Art. 24: "(1) Daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila, dupa caz, detinatorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, in termenul prevazut la art. 23 alin. (1) sa faca persoanei indreptatite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului.
    (2) In cazul imobilelor cu destinatia de locuinte, daca restituirea in natura nu este posibila, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despagubiri banesti. Persoana indreptatita poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului.
    (3) In termen de 60 de zile de la primirea ofertei persoana indreptatita este obligata sa raspunda in scris daca accepta sau refuza oferta. Lipsa raspunsului scris echivaleaza cu neacceptarea ofertei.
    (4) Daca oferta acceptata consta in bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (4).
    (5) Daca oferta acceptata consta in bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun in materie, dupa caz.
    (6) Daca oferta acceptata consta in titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau, dupa caz, in actiuni, persoana indreptatita va urma procedura prevazuta la cap. IV.
    (7) Daca oferta este refuzata potrivit alin. (3), persoana indreptatita poate ataca in justitie decizia prevazuta la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia.
    (8) Competenta de solutionare revine sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul unitatii detinatoare. Hotararea tribunalului este supusa cailor legale de atac."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora "Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele criticate din Legea nr. 10/2001 stabilesc obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificarii pentru obtinerea reparatiilor in natura sau prin echivalent pe care legea le prevede, precum si controlul judecatoresc asupra actelor emise in cadrul acestei proceduri, iar nu o jurisdictie speciala administrativa, asa cum in mod eronat sustine autorul exceptiei.
    Jurisdictiile speciale administrative reprezinta o activitate jurisdictionala realizata de un organ de jurisdictie ce functioneaza in cadrul unei institutii a administratiei publice sau al unor autoritati administrative autonome, care se desfasoara conform procedurii imperative prevazute intr-o lege speciala, procedura asemanatoare cu cea a instantelor de judecata, desfasurata insa paralel si separat de aceasta.
    Nici o dispozitie constitutionala nu interzice ca, prin lege, sa se instituie o procedura administrativa prealabila, cum este, spre exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic ori procedura notificarii prealabile a unei autoritati, institutii sau persoane.
    Pe de alta parte, problema constitutionalitatii diferitelor proceduri administrative prealabile a fost supusa in mai multe randuri controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentala invocate si in prezenta cauza, solutia constanta fiind aceea de respingere a exceptiilor ca neintemeiate. In acest sens pot fi amintite Decizia nr. 188 din 27 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 498 din 2 iunie 2004, si Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a impune o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia amintite isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20, art. 21, art. 22, art. 23 si art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Dan Stanescu in Dosarul nr. 2.443/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu