DECIZIE Nr. 307 din 12 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din
Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 108/1996, cu modificarile
si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 13^1 din aceeasi
ordonanta, introduse prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 898 din 11 decembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea
creantelor bugetare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
108/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor
art. 13^1 din aceeasi ordonanta, introduse prin Ordonanta Guvernului nr.
53/1997, exceptie invocata de Compania Nationala de Cai Ferate
"C.F.R." Bucuresti - Regionala Cluj in Dosarul nr. 2.840/2001 al
Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
La apelul nominal raspunde partea Ministerul Finantelor Publice, prin
consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind autorul exceptiei si celelalte parti,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice sustine ca exceptia este
neintemeiata si solicita respingerea acesteia, deoarece dispozitiile criticate
nu infrang prevederile constitutionale referitoare la sistemul legal de
impunere. Totodata apreciaza ca majorarile de intarziere intra in sfera
raspunderii juridice pentru neindeplinirea indatoririlor constitutionale,
astfel cum a constatat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 179/2002.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, aratand ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor
constitutionale, deoarece, pe de-o parte, majorarile de intarziere nu intra in
sfera sistemului legal de impunere si, pe de alta parte, achitarea unor
obligatii legale nu este incompatibila cu economia de piata, invocand in acest
sens si Decizia Curtii Constitutionale nr. 179/2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 2.142 din 7 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
2.840/2001, Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea
creantelor bugetare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
108/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor
art. 13^1 din aceeasi ordonanta, introduse prin Ordonanta Guvernului nr.
53/1997, exceptie ridicata de Compania Nationala de Cai Ferate
"C.F.R." Bucuresti - Regionala Cluj intr-o cauza administrativa avand
ca obiect recursul declarat de autorul exceptiei impotriva unei decizii a
Curtii de Conturi - Sectia jurisdictionala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile criticate instituie o "dubla sanctiune care creeaza o
practica neechitabila si impovaratoare pentru subiectii obligatiilor
bugetare". Astfel, autorul considera ca textele criticate sunt
neconstitutionale deoarece "pentru aceeasi abatere contribuabilul este sanctionat
atat cu penalitati de intarziere, cat si cu majorari de intarziere", ceea
ce reprezinta o confiscare partiala si totodata incalca prevederile
constitutionale ale art. 41 alin. (8) privind confiscarea unor bunuri, ale art.
53 alin. (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale, precum si ale art.
134 alin. (2) lit. a) si b) privind obligatia statului de a asigura crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si
protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ opineaza ca
exceptia este neintemeiata, intrucat textele criticate se refera la situatii
diferite, pentru care sunt prevazute sanctiuni diferite, astfel incat nu se
poate sustine existenta unei duble sanctionari a unei abateri financiare.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere
al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca "neexecutarea de catre contribuabil a obligatiilor
fiscale la momentul la care acestea au devenit exigibile atrage obligarea sa la
plata majorarilor de intarziere prevazute de lege, ca forma de raspundere
patrimoniala specifica dreptului fiscal. [...] De asemenea, aplicarea
majorarilor de intarziere este imperativa, independenta de orice alta actiune
coercitiva instituita de catre stat pentru respectarea normelor privind
veniturile bugetare. Sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca <<dupa aplicarea
majorarilor de intarziere, aplicarea penalitatilor reprezinta o confiscare
partiala>>, incalcandu-se, astfel, dispozitiile art. 41 alin. (8) din
Constitutie, nu poate fi primita, intrucat cele doua sanctiuni sunt aplicate
independent una de cealalta. Majorarile se aplica pentru achitarea cu
intarziere a obligatiilor bugetare si sunt calculate pentru fiecare zi de
intarziere, incepand cu ziua urmatoare scadentei obligatiei bugetare si pana la
data realizarii sumei datorate inclusiv, iar penalitatile pentru nevarsarea de
catre platitorii obligatiilor bugetare a sumelor calculate si retinute la sursa
de catre acestia, insa aplicarea penalitatilor nu are loc dupa cea a
majorarilor de intarziere ci, independent de aceasta, la momentul constatarii
abaterii, o singura data pentru aceeasi suma retinuta si nevarsata. Pe de alta
parte, nu poate fi sustinuta nici invocarea incalcarii art. 53 alin. (3) din
Constitutie, intrucat asezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face
vorbire acest articol se refera la criteriile de stabilire a taxelor si
impozitelor, si nicidecum la consecintele neplatii acestora".
In punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului se arata ca exceptia
de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "instituirea unor
sanctiuni prin textele legale criticate constituie o masura de politica
fiscala, care are ca scop prevenirea intarzierilor la plata obligatiilor
bugetare si, prin aceasta, inlaturarea blocajelor financiare, masura destinata
a contribui la crearea unui cadru favorabil de desfasurare a activitatilor
economice". De asemenea, se apreciaza ca neplata la scadenta a
obligatiilor bugetare atrage plata unor majorari calculate pentru fiecare zi de
intarziere si, totodata, plata unor penalitati procentuale, fara ca aceste masuri
sa fie injuste, intrucat nimeni nu poate invoca propria-i turpitudine, avand in
vedere ca debitorul se afla in intarziere.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie
1996, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 108/1996, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si dispozitiile art. 13^1 din
aceeasi ordonanta, introduse prin art. I pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr.
53/1997 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 30 august
1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 258/1998, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 516 din 30 decembrie 1998.
Dispozitiile criticate de autor ca fiind neconstitutionale au urmatorul
continut:
- Art. 13: "Pentru achitarea cu intarziere a obligatiilor bugetare,
debitorii datoreaza majorari de intarziere, calculate pentru fiecare zi de
intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare si
pana la data realizarii sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale
in vigoare.
Cota majorarilor de intarziere se stabileste prin hotarare a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finantelor Publice, corelata cu taxa oficiala a
scontului, stabilita de Banca Nationala a Romaniei.
In cazul constatarii unor diferente de obligatii bugetare, stabilite de
organele competente, majorarile de intarziere se datoreaza incepand cu ziua
imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare, la care s-a stabilit
diferenta, pana la data realizarii acesteia inclusiv, prevederile alin. 1
aplicandu-se in mod corespunzator.
In cazul obligatiilor bugetare stinse prin compensare, majorarile de
intarziere pentru neplata acestor obligatii se calculeaza pana la data la care
compensarea a devenit posibila, potrivit legii.";
- Art. 13^1: "Nevirarea sumelor calculate si retinute la sursa
potrivit legii de catre platitorii obligatiilor bugetare se sanctioneaza cu o
penalitate de 10% din suma retinuta si nevirata intr-un termen mai mare de 30
de zile.
Penalitatea prevazuta la alin. 1 se aplica si platitorilor de venituri
realizate din Romania de catre persoanele fizice si juridice nerezidente pentru
neretinerea impozitului de la aceste persoane.
Plata cu intarziere a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor
venituri bugetare, cu exceptia majorarilor de intarziere, a penalitatilor si a
amenzilor, se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere de 0,5% pentru fiecare
luna si/sau pentru fiecare fractiune de luna de intarziere, incepand cu data de
intai a lunii urmatoare celei in care acestea aveau termene de plata.
Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a majorarilor de
intarziere si/sau a penalitatilor.
Sanctiunea prevazuta la alin. 1 si 2 se aplica de catre organele
competente, o singura data pentru aceeasi suma retinuta si nevirata, respectiv,
neretinuta, iar aceasta nu inlatura obligatia de plata a majorarilor de
intarziere si a penalitatilor de intarziere, conform legii."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza
ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi ale
Constitutiei:
- Art. 41 alin. (8): "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile
legii.";
- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a) si b): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara;".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile criticate prevad plata majorarilor de intarziere pentru achitarea
cu intarziere a obligatiilor bugetare, precum si plata unor penalitati pentru
retinerea la sursa a taxelor si impozitelor si nevirarea lor in termenul legal.
Aceste prevederi instituie sanctiuni fiscale diferite pentru savarsirea unor
fapte diferite, dupa cum urmeaza: pentru achitarea cu intarziere sau pentru
neplata obligatiilor bugetare se percep majorarile de intarziere prevazute de
art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, pe cand pentru retinerea la sursa
si nevirarea sumelor incasate se percep, o singura data, penalitatile prevazute
de art. 13^1 din aceeasi ordonanta.
Ca atare, Curtea constata ca sustinerile autorului exceptiei, referitoare
la incalcarea art. 41 alin. (8) din Constitutie, nu pot fi primite, deoarece
aceste dispozitii prevad confiscarea, in conditiile legii, a bunurilor
destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii. Or,
instituirea unor sanctiuni pentru neindeplinirea obligatiilor fiscale nu poate
fi considerata o confiscare partiala a averii contribuabilului.
Cu privire la pretinsa incalcare a prevederilor constitutionale ale art. 53
alin. (2) referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale, Curtea retine ca
acestea nu au incidenta in cauza, deoarece textele criticate nu instituie
obligarea la plata a unor sarcini fiscale, ci prevad sanctiuni pentru
neachitarea acestora, deci pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute de
lege. Conform art. 53 alin. (1) din Constitutie, "Cetatenii au obligatia
sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice", iar
potrivit art. 51 din Constitutie, "Respectarea Constitutiei, a suprematiei
sale si a legilor este obligatorie".
De asemenea, Curtea constata ca prin dispozitiile legale criticate nu au
fost incalcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Legea
fundamentala, cu privire la obligatiile statului de a asigura un cadru
favorabil pentru valorificarea factorilor de productie si de a proteja
interesele nationale in activitatea economica, intrucat, prin instituirea de
sanctiuni impotriva autorilor abaterilor mentionate in textele legale
criticate, nu se aduce vreo atingere valorilor aparate de Legea fundamentala,
ci, dimpotriva, se descurajeaza comportamentul contrar intereselor nationale in
activitatea economica si financiara si se asigura climatul necesar desfasurarii
normale a activitatilor comerciale.
Cu privire la constitutionalitatea art. 13 din Ordonanta Guvernului nr.
11/1996 privind executarea creantelor bugetare, Curtea s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 179 din 20 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002, respingand exceptia de
neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale. Neintervenind elemente noi
de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat
si considerentele cuprinse in decizia anterioara isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din
Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 108/1997, cu modificarile
si completarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 13^1 din aceeasi
ordonanta, introduse prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997, exceptie ridicata
de Compania Nationala de Cai Ferate "C.F.R." Bucuresti - Regionala
Cluj in Dosarul nr. 2.840/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de
contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 noiembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva