DECIZIE Nr.
305 din 12 martie 2008
referitoare la sesizarea de
neconstitutionalitate a unor prevederi din Legea pentru alegerea Camerei
Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr.
67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei
publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393 2004 privind Statutul alesilor
locali, precum si asupra neconstitutionalitatii legii, in integralitatea sa*)
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 20 martie 2008
La data de 6 martie 2008, un
număr de 26 de senatori, şi anume: Corneliu I. Vadim
Tudor, Mihai I. Ungheanu, Nicolae N. Iorga, Carol I. Dina, Ilie M. Petrescu,
Aurel M. Ardelean, Gheorghe Viorel C. Dumitrescu, Gheorghe V. Funar, Constantin
I. Găucan, Ilie Şt. Ilaşcu, Irina M. Loghin, Eugen N.
Mihăescu, Viorica-Georgeta-Pompilia D. Moisuc, Petru V. Stan, Ioana I. Nasleu,
Verginia I. Vedinaş, Claudiu C. Tănăsescu, Mihaela Rodica C. Stănoiu, Gavrilă P
Vasilescu, Radu E. Terinte, Marius C. Marinescu, George Sabin C. Cutaş, Silvia
V. Ciornei, Corneliu Gh. Pascu, Ioan-Codruţ I. Şereş şi Irinel P. Popescu, au
sesizat Curtea Constituţională, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din
Constituţia României, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate
asupra Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.
215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 2.417 din 6 martie 2008 si constituie obiectul Dosarului nr. 520A/2008.
Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl
constituie unele prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, precum şi legea, în integralitatea sa.
In motivarea sesizării de neconstituţionalitate, mai
întâi, se arată că, „datorită numărului mare de prevederi" din legea
criticată „care sunt contestate", au considerat util să le grupeze
distinct, astfel:
I. Art. 29 alin. (5) care
prevede că, la depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă
politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada
constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu
valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat, „reprezintă
o violare a textului art. 4 alin. (2) din Constituţia României, întrucât
condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere".
II. Art. 2 lit. p**), art. 9 alin. (1), (2) şi (3),
precum şi alte dispoziţii similare „constituie prevederi referitoare la
drepturile electorale acordate minorităţilor, dispoziţii discriminatorii faţă
de cetăţenii români de etnie română care nu se bucură de aceleaşi facilităţi şi
drepturi", „cu atât mai mult cu cât de ele profită, în principal,
cetăţenii români de etnie maghiară". Aceasta, deoarece legea nu cuprinde
„precizări referitoare la posibilitatea participării la procesul electoral şi a
unui partid etnic şi a unei organizaţii cetăţeneşti ce reprezintă aceeaşi
etnie", astfel că rezultă
„o discriminare a cetăţenilor români de origine etnică română, în raport cu
drepturile însumate ale cetăţenilor de origine maghiară" care în prezent
sunt constituiţi în Partidul Civic Maghiar şi Uniunea Democrată a Maghiarilor
din România, ca organizaţie a cetăţenilor aparţinând acestei minorităţi.
III. Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului încalcă prevederile constituţionale ale cap. VI - „Autoritatea judecătorească" şi ale art. 125 alin. (2), întrucât „numirea judecătorilor în
Birourile electorale implică exercitarea unor atribuţii contrare statutului lor
constituţional", „conferind judecătorilor atribuţii de autoritate publică
ce nu sunt conforme statutului lor". Astfel, citând „art. 15 alin. (2), care
prevede că «în cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt
necesare verificări de fapt, acestea se efectuează în prezenţa unui judecător
din Biroul Electoral Central»", se consideră că asemenea atribuţii nu
pot fi exercitate de un judecător „în calitatea pe care o are". In aceste
condiţii „nu este întâmplător că proiectul de lege a fost supus dezbaterii fără
avizul CSM", care „s-a pronunţat deja în privinţa neconstituţionalităţii
acordării unor asemenea atribuţii".
IV Art. 47 alin. (2) lit. c) din lege, care prevede un
prag electoral raportat la îndeplinirea unor condiţii de fapt, „prin obţinerea
a şase colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a trei colegii
uninominale pentru Senat, prin situarea reprezentanţilor formaţiunii competitoare
care se plasează pe primul loc în ordinea numărului de voturi valabil
exprimate", încalcă art. 62 alin. (1) din Constituţie, creând „din nou o
discriminare". Această reglementare „introduce un element de incertitudine
şi operează cu o noţiune străină a sistemului preconizat, şi anume «situarea pe
primul loc»".
V Art. 48 alin. (11) „încalcă
voinţa direct exprimată a electoratului" în condiţiile în care atribuirea
mandatului unui candidat care a obţinut majoritatea într-o circumscripţie
electorală „este condiţionată de îndeplinirea de către competitorul care l-a
propus a pragului electoral alternativ".
VI. Art. 12 alin. (1) şi art.
11 alin. (2) lit. f) care dispun cu privire la delimitarea colegiilor
uninominale prin hotărâre de Guvern încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit.
a) din Constituţie, referitoare la reglementarea prin lege a sistemului
electoral.
VII. Art. 77 care modifică Legea nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale încalcă prevederile art.
121, art. 122 şi art. 123 cuprinse în secţiunea a 2-a a cap. V din Constituţie,
privind organele administraţiei publice locale. Alegerea prin vot uninominal a
preşedintelui consiliului judeţean îi conferă acestuia „un caracter
instituţional propriu, nemaifiind membru al Consiliului judeţean, instituţia ca
atare nefiind prevăzută în Constituţie".
*) Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali a fost promulgată şi a devenit Legea nr. 35/2008 şi a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13
martie 2008.
**) Ca urmare a publicării legii în Monitorul Oficial
al României, Partea I, art. 2 lit. p) a devenit art. 2 pct. 16.
In concluzie, se consideră că, faţă de „consecinţele pe
care această lege le poate avea asupra unor principii democratice privind
pluralismul şi rolul partidelor politice, astfel cum sunt prevăzute în art. 1
alin. (3) şi art. 8 din Constituţia României, precum şi asupra modalităţilor de
constituire a instituţiilor fundamentale ale democraţiei" „trebuie
reapreciată constituţionalitatea întregii legi în ansamblul său".
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 527/1/B.O. din 10
martie 2008, prin care arată că „proiectul legii respective" este expresia
voinţei Camerei Deputaţilor, întrucât „a fost elaborat cu participarea
reprezentanţilor tuturor grupurilor parlamentare în Comisia comună a Camerei
Deputaţilor şi Senatului" şi „a fost adoptată cu o largă majoritate în
Camera Deputaţilor, iar deputaţii care au votat în favoarea actului normativ
şi-au asumat, cu numai o săptămână în urmă, votarea unei legi
constituţionale". In consecinţă nu poate „comunica niciun alt punct de
vedere decât cel asumat de Cameră".
Guvernul a transmis
punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/1.316 din 11 martie 2008, prin care
apreciază că: obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prin
legea criticată a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 8 din Constituţie este
inadmisibilă, întrucât încalcă art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. In
acest sens, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 465/2007, nr.
906/2007 şi nr. 928/2006, consideră că „mutatis
mutandis, soluţia de inadmisibilitate urmează a fi
aplicată şi la critica de neconstituţionalitate ce priveşte legea, în ansamblu
- autorii obiecţiei nu îşi argumentează critica prin niciun motiv de
neconstituţionalitate, ci doar invocă, pur şi simplu, două texte
constituţionale". In continuare, apreciază că susţinerile referitoare la
neconstituţionalitatea unor prevederi ale legii sunt neîntemeiate, arătând, în
esenţă, următoarele: art. 29 alin. (5) care instituie condiţia constituirii
unui depozit cu prilejul depunerii candidaturilor nu reprezintă, „prin prisma
finalităţii avute în vedere, cât şi prin cuantumul rezonabil al depozitului
cerut", „un factor de descurajare pentru exercitarea acestui drept, ci din
contră, încurajează concurenţa între competitorii electorali serioşi ce
participă la alegeri"; „modul în care legea permite reprezentarea în
Parlament a minorităţilor naţionale" este în sensul dispoziţiilor
constituţionale care „conferă un regim special organizaţiilor aparţinând
minorităţilor naţionale care să le permită acestora reprezentarea politică în
cadrul autorităţii legiuitoare", iar faptul că o minoritate naţională îşi
poate constitui mai multe formaţiuni politice care să îi reprezinte interesele,
în condiţiile legii, nu constituie „o discriminare a cetăţenilor români «de
etnie română»", ci reprezintă „tocmai expresia dreptului la
asociere". In legătură cu referirea din sesizare la constituirea Partidului
Civic Maghiar, arată că acesta se află în cursul procedurilor de înscriere,
potrivit legii, ca partid politic, „în această fază neputându-se vorbi de un
partid constituit şi înregistrat în Registrul partidelor politice";
participarea judecătorilor la procesul electoral, în principal prin desemnarea
lor în birourile electorale, reprezintă o garanţie a imparţialităţii şi a
celerităţii în luarea hotărârilor, sens în care a statuat şi Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 326/2004. Susţinerea referitoare la lipsa
avizului Consiliului Superior al Magistraturii pentru proiectul de lege
criticat nu este un aspect de constituţionalitate, ci de aplicare a Legii nr.
317/2004; existenţa unui prag electoral alternativ „nu este contrară
caracterului egal al votului exprimat în sensul art. 62 alin. (1) din
Constituţie", ci „ţine de opţiunea legiuitorului, care poate opta între
mai multe soluţii existente", aspect în legătură cu care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 2/1992; „votul uninominal, în forma propusă de noua lege,
conferă efectivitate şi coerenţă dreptului de asociere, garantat de Constituţie
(art. 40) şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale (art. 11), făcând posibilă manifestarea unor ideologii politice
prin promovarea unor partide, a strategiilor şi dezideratelor politice pe care
acestea le susţin", iar nu o încălcare a art. 62 alin. (1) din
Constituţie, referitor la caracterul direct al votului; delimitarea colegiilor
uninominale prin hotărâre a Guvernului nu „realizează decât o delegare formală
de competenţă în favoarea Guvernului, regulile pe care trebuie să le
îndeplinească o astfel de delimitare fiind foarte clar stabilite în art. 11 din
lege". In final, în legătură cu soluţionarea sesizării referitoare la
reglementarea procedurii de alegere prin vot direct a preşedintelui Consiliului
judeţean arată că lasă acest aspect „la aprecierea instanţei
constituţionale".
Preşedintele Senatului
nu a comunicat punctul său de vedere.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele
de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul
judecătorului-raportor, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine
următoarele:
Curtea este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea
nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale
criticate.
I. Un prim aspect asupra
căruia Curtea trebuie să se pronunţe priveşte sesizarea Curţii Constituţionale
cu obiecţia de neconstituţionalitate ce face obiectul
prezentului dosar.
Sub acest aspect, Curtea constată că, deşi sesizarea
grupului de senatori ai Partidului România Mare a fost depusă direct la Curtea
Constituţională, contrar prevederilor art. 15 alin. (4) teza finală din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit
cărora sesizarea se trimite „de către secretarul general al Camerei
respective", aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de
neregularitate. In consecinţă, considerându-se legal învestită, Curtea va
examina pe fond sesizarea ce face obiectul prezentului dosar.
II. Cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate
privind unele prevederi ale Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru
alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, precum şi a legii, în ansamblu său, Curtea constată că acestea sunt
neîntemeiate pentru următoarele considerente:
- Art. 29 alin. (5) din lege, potrivit căruia „La
depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă
electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale,
candidat independent, trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în
contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute
pe ţară pentru fiecare candidat", reprezintă în opinia autorilor
sesizării o violare a textului art. 4 alin. (2) din Constituţia României,
întrucât condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de
avere". Intr-adevăr, în structura normativă a Constituţiei, criteriile
nediscriminării nominalizate prin art. 4 alin. (2) sunt rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba,
religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea, originea socială. Dar,
întrucât în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie „Dispoziţiile
constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi
interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", Curtea
Constituţională a constatat că dispoziţii din reglementări internaţionale nu se
opun unor circumstanţieri şi chiar unor restricţii în exercitarea libertăţilor.
Astfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie
2001, Curtea a reţinut că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, exercitarea
libertăţilor poate fi supusă anumitor limitări ce trebuie însă stabilite în mod
expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apărării securităţii
naţionale sau ordinii publice. De asemenea, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie
2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26
septembrie 2001, Curtea, referindu-se la prevederile art. 25 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, a reţinut că dreptul
de a fi ales trebuie exercitat fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică
posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor drepturi. Or,
condiţia impusă de art. 29 alin. (5) din legea criticată este necesară pentru
exercitarea cu bună credinţă a dreptului de a fi ales şi, de altfel, depozitul
constituit se restituie în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (7) din lege.
De altfel, dispoziţii similare se regăsesc şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene.
- Art. 2 lit. p)*) - „In
sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea
semnificaţie: [...] p) competitori electorali - partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi
organizaţiile legal constituite ale cetăţenilor aparţinând unei minorităţi
naţionale reprezentată în Consiliul Minorităţilor Naţionale, care înaintează
propuneri de candidatură, precum şi candidaţii independenţi", art. 9 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la reprezentarea în
Parlament a minorităţilor naţionale legal constituite care nu au obţinut în
alegeri cel puţin un mandat de deputat sau de senator, precum „şi alte
dispoziţii similare", în legătură cu care se susţine că, fiind prevederi
referitoare la drepturile electorale acordate minorităţilor, „constituie
dispoziţii discriminatorii faţă de cetăţenii români de etnie română care nu se
bucură de aceleaşi facilităţi şi drepturi", „cu atât mai mult cu cât de
ele profită, în principal, cetăţenii români de etnie maghiară".
Curtea constată că art. 2 lit. p)*) din lege dispune cu
privire la semnificaţia expresiei „competitori
electorali", astei că nu poate reţine
contrarietatea textului cu prevederile Constituţiei. In ceea ce priveşte
criticile referitoare la prevederile art. 9 alin. (1), (2) şi (3) din lege,
Curtea reţine că prin Decizia nr. 53 din 12 februarie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 18 martie 2004,
pronunţându-se asupra unor critici asemănătoare privind participarea la alegeri
a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, a statuat că o
astfel de reglementare este în sensul aplicării principiului egalităţii de
şanse între cetăţeni, prin înlăturarea, potrivit prevederilor constituţionale
ale art. 4 alin. (2), a oricăror forme de discriminare, între altele, pe
criterii „[...] de naţionalitate, de origine etnică, [...], de apartenenţă
politică, [...]", precum şi în concordanţă cu art. 62 alin. (2) din
Constituţie, care stabileşte că „Organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru
a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în
condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de
o singură organizaţie". Aşadar, prin acea
decizie, Curtea a constatat că însăşi Constituţia conferă un regim special
organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale care să le permită acestora
reprezentarea politică în cadrul autorităţii legiuitoare, precum şi că „în
virtutea acestui text constituţional, care legitimează participarea
organizaţiilor cetăţenilor care aparţin minorităţilor naţionale la alegerile
parlamentare, aceste organizaţii urmează a fi asimilate celorlalţi actori
electorali, în speţă partidele politice, în lipsa unei asemenea asimilări fiind
pusă în pericol egalitatea de şanse a celor care participă la acest
scrutin".
In opinia autorilor sesizării, Legea pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a
Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali încalcă prevederile constituţionale ale cap.
VI - „Autoritatea
judecătorească" şi ale art. 125 alin. (2),
potrivit cărora „Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea
şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al
Magistraturii, în condiţiile legii sale organice". Incălcarea constă
în aceea că „numirea judecătorilor în birourile electorale implică exercitarea
unor atribuţii contrare statutului lor constituţional", „conferind
judecătorilor atribuţii de autoritate publică ce nu sunt conforme statutului
lor". Astfel, citând „art. 15 alin. (2) din legea criticată, care prevede
că «în cazul în care pentru soluţionarea unei contestaţii sunt necesare
verificări de fapt, acestea se efectuează în prezenţa unui judecător din Biroul
Electoral Central»", se consideră că asemenea atribuţii nu pot fi
exercitate de un judecător „în calitatea pe care o are", şi „nu este
întâmplător că proiectul de lege a fost supus dezbaterii fără avizul CSM",
care „s-a pronunţat deja în privinţa neconstituţionalităţii acordării unor
asemenea atribuţii".
Cu privire la aceste susţineri,
Curtea constată că aspecte asemănătoare, referitoare la participarea
judecătorilor la procesul electoral, au mai fost formulate şi cu alte prilejuri
şi, de exemplu, prin Decizia nr. 326 din 14 septembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.001 din 30 octombrie 2004, a statuat
că organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale trebuie realizate de
organisme neutre, alese sau desemnate prin procedee democratice şi
transparente. Rolul Biroului Electoral Central este de a veghea la buna
organizare şi desfăşurare a alegerilor şi la stabilirea corectă a rezultatului
voturilor, la asigurarea şi garantarea egalităţii de şanse pentru toţi
candidaţii, indiferent de apartenenţa politică a acestora.
- Art. 47 alin. (2) lit. c) din
lege, care prevede că „(2) După primirea proceselor-verbale încheiate de
către birourile electorale ale circumscripţiilor electorale, potrivit alin.
(1), Biroul Electoral Central stabileşte partidele politice, alianţele
politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale care îndeplinesc pragul electoral, separat pentru
Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Pragul electoral reprezintă numărul minim
necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară sau de
colegii uninominale în care candidaţii partidelor politice, alianţelor
politice, alianţelor electorale sau ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate,
calculat după cum urmează: [...]c) pentru Camera Deputaţilor şi Senat prin
îndeplinirea cumulativă a condiţiei obţinerii a 6 colegii uninominale pentru
Camera Deputaţilor şi a 3 colegii uninominale pentru Senat în care candidaţii
partidelor politice, alianţelor politice sau electorale şi organizaţiilor
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale se situează pe primul loc, în
ordinea numărului de voturi valabil exprimate, chiar dacă acestea nu au
îndeplinit condiţiile prevăzute la lit. a) sau b)", este criticat
întrucât stabileşte un prag electoral raportat la îndeplinirea unor condiţii de
fapt, ceea ce creează „din nou o discriminare". Examinând aceste
susţineri, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire
la asemenea aspecte. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 30 iunie 1992, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 16 iulie 1992, a reţinut
că existenţa unui prag electoral alternativ nu este contrară caracterului egal
al votului exprimat în sensul art. 62 alin. (2) din Constituţie, deoarece
„semnificaţia egalităţii votului are o dublă accepţiune: pe de o parte, fiecare
alegător are dreptul la un singur vot, iar pe de altă parte, fiecare deputat
sau senator trebuie să fie desemnat în cadrul unor circumscripţii electorale
egale ca populaţie şi nu ca număr de alegători. Aceasta pentru că, potrivit
prevederilor art. 2 din Constituţia României, suveranitatea naţională aparţine
întregului popor român şi nu numai celor care, dispunând de dreptul de vot,
sunt în măsură să participe la alegeri. Aşadar, instituirea unui prag electoral
ţine de opţiunea legiuitorului, care poate alege între mai multe soluţii
existente, iar criteriile prevăzute de textul de lege criticat trebuie
îndeplinite alternativ, nu cumulativ, ceea ce constituie o garanţie a
respectării reprezentativităţii la nivel naţional a unui partid politic.
*) Ca urmare a publicării legii în Monitorul Oficial al
României, Partea I, art. 2 lit. p) a devenit art. 2 pct. 16.
- Art. 48 alin. (11), care prevede că „(11) In prima etapă, la nivelul
colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui
competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit art. 47 alin. (2)
şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat", încalcă, în opinia autorilor sesizării, „voinţa direct exprimată a
electoratului" în condiţiile în care atribuirea mandatului unui candidat
care a obţinut majoritatea într-o circumscripţie electorală „este condiţionată
de îndeplinirea de către competitorul care l-a propus a pragului electoral alternativ".
Curtea constată că, potrivit acestui text de lege, alegătorul votează personal
un candidat propus de un competitor electoral şi totodată îşi manifestă
preferinţa pentru partidul politic din care acesta face
parte.
- Art. 12 alin. (1) care stabileşte că „(1) Prima
delimitare a colegiilor uninominale va fi efectuată prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei comisii
parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalităţii reprezentării
parlamentare, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentului titlu" şi art. 11 alin. (2) lit.
f) care dispune că „(2) Delimitarea colegiilor uninominale se face ţinând
cont de următoarele reguli:... f)în circumscripţia electorală specială pentru
cetăţenii români cu domiciliul în afara graniţelor României se vor forma 4
colegii uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi două colegii
uninominale pentru alegerea Senatului. Arondarea geografică a celor 4 colegii
uninominale pentru Camera Deputaţilor şi a celor două colegii uninominale
pentru Senat va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei
comisii parlamentare speciale constituite pe baza proporţionalităţii
reprezentării parlamentare, în termen de maximum
90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu".
Curtea Constituţională constată că delimitarea
colegiilor uninominale nu este decât o operaţiune tehnică la a cărei realizare
participă o comisie parlamentară, ale cărei opţiuni vor fi reglementate
printr-o hotărâre a Guvernului. Ca atare, delimitarea colegiilor electorale nu
poate fi confundată cu sistemul electoral, ale cărui elemente sunt stabilite
prin lege. Organizarea şi executarea acestei legi se fac prin hotărâri ale
Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie.
O ultimă critică de neconstituţionalitate priveşte art.
77 din lege, cuprins în titlul II „Modificarea şi completarea Legii nr.
67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale", şi care dispune modificarea şi
completarea unui număr însemnat de articole din Legea nr. 67/2004, în legătură
cu care se susţine că încalcă prevederile art. 121, art. 122 şi art. 123
cuprinse în secţiunea a 2-a cap. V din Constituţie, privind organele
administraţiei publice locale, în sensul că alegerea prin vot uninominal a preşedintelui
consiliului judeţean îi conferă acestuia „un caracter instituţional propriu,
nemaifiind membru al consiliului judeţean, instituţia ca atare nefiind
prevăzută în Constituţie".
Dispoziţiile legale criticate sunt reglementări de
susţinere a dispoziţiilor constituţionale privitoare la autonomia locală, în
virtutea cărora alegerea prin vot uninominal a preşedintelui consiliului
judeţean este rezultatul votului popular şi nu al unor tranzacţii politice ale
competitorilor electorali.
In temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi ale art.
147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit.
A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în unanimitate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că sesizarea privind neconstituţionalitatea
unor prevederi din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice
locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali,
precum şi a legii, în ansamblul său, este neîntemeiată.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 12 martie 2008 şi la
aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu