DECIZIE Nr. 304 din 8 iulie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu
modificarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 816 din 3 septembrie 2004
Ion Predescu - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din
Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Gabriel Simion,
Catinca Grigorescu, Dinu Harabagiu, Marius Iconaru, Teodora David, Nicolae Tino
si Iulian Leu in Dosarul nr. 1.429/C+C/2003 al Curtii de Apel Galati - Sectia
comerciala si contencios administrativ.
La apelul nominal raspunde Nicolae Tino, lipsind celelalte parti, fata de
care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Partea prezenta solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate,
considerand ca art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 incalca
dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie. Se arata ca aceste
prevederi legale creeaza creditorilor salariati o situatie discriminatorie in
raport cu "marii creditori", deoarece sunt exclusi de la dreptul de
a-si valorifica creantele.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca
neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile art.
29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 nu impiedica accesul la justitie al
creditorilor salariati, aceasta reglementare fiind o optiune a legiuitorului.
Este de asemenea neintemeiata, pentru aceleasi motive, si critica de
neconstitutionalitate a art. 77 alin. (1) lit. A.a) din lege.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
1.429/C+C/2003, Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77
alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile
ulterioare, exceptie ridicata de Gabriel Simion, Catinca Grigorescu, Dinu
Harabagiu, Marius Iconaru, Teodora David, Nicolae Tino si Iulian Leu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin,
in esenta, ca "prevederea actuala a art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 64/1995, care stabileste ca instanta poate fi investita numai de creditorii
care sunt titulari ai unei creante care izvoraste din raporturile de munca, al
carei cuantum este superior valorii insumate a 6 salarii medii pe
economie", este discriminatorie, instituind o inegalitate intre
"marii creditori" si cei considerati "neinsemnati",
incalcandu-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 38 alin. (2)
si ale art. 39 alin. (1) din Constitutie.
Referitor la art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, autorii
exceptiei arata ca dispozitiile cuprinse in acest text incalca principiul
acestei legi, intemeiat pe buna-credinta a partilor in raporturile lor
contractuale, principiu derivat din art. 135 alin. (1) si (6) si art. 38 alin.
(2) si (5) din Constitutie, intrucat dreptul debitorului de a renunta la
intentia de reorganizare lezeaza pe creditorii de buna-credinta.
Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios administrativ,
formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca
aceasta este neintemeiata, sustinand ca "textul art. 29 lit. a) din Legea
nr. 64/1995, republicata si modificata, care stabileste pentru creantele ce
izvorasc din raporturi de munca un plafon minim de 6 salarii medii pe economie,
a carui neconstitutionalitate a fost invocata, nu impiedica accesul la justitie
prevazut de art. 21 din Constitutia Romaniei si nici prevederile art. 16 din
Constitutie, care consacra egalitatea cetatenilor in fata legii". Se arata
ca, "din moment ce art. 29 alin. (1) foloseste sintagma <<orice
creditor>>, rezulta cu evidenta ca orice salariat poate introduce la
tribunal o cerere impotriva unui debitor care a incetat platile timp de 30 de
zile". In ceea ce priveste "imprejurarea ca art. 29 alin. (1) lit. a)
a stabilit valoarea creantei la minim 6 salarii medii pe economie",
instanta apreciaza ca "nu incalca prevederile constitutionale, intrucat
conditia respectiva este justificata in raport cu momentul introducerii cererii
de declansare a procedurii, pentru aprecierea insolventei debitorului, or,
recurentii au facut declaratii de creanta dupa declansarea procedurii, cand
valoarea creantei nu are fixat plafon minim". Potrivit opiniei instantei,
"prevederile art. 38 si 39 din Constitutia Romaniei, modificata si
completata prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003, au fost eronat
invocate de catre recurenti, intrucat acestea se refera la dreptul de a fi ales
in Parlamentul european, respectiv la libertatea intrunirilor, aspecte ce nu au
legatura cu procedura insolventei".
In ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 77
alin. (1) lit. A.a) din lege, instanta arata ca aceasta "nu se sprijina pe
argumente concludente. Astfel, art. 77 enumera situatiile in care judecatorul
sindic poate decide intrarea in faliment, lit. a) prevazand cazul cand
debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment, ori nu si-a declarat
intentia de reorganizare". Se considera ca "aceasta dispozitie legala
nu vine in contradictie cu dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie,
care stabileste ca economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera
initiativa si concurenta". Totodata, arata instanta, "opinia
recurentilor ca s-ar incalca libertatea de a dispune fiecare de bunurile si
drepturile sale se intemeiaza pe interpretarea eronata a dispozitiilor art.
77". Potrivit opiniei formulate de instanta, "ipoteza prevazuta de
art. 77 lit. a) trebuie coroborata cu art. 77 lit. b), care se refera la
celelalte subiecte indreptatite a propune un plan de reorganizare in conditiile
art. 5". Se mai arata de catre instanta ca art. 59 lit. c) din Legea nr.
64/1995 enumera printre categoriile de persoane ce pot propune un plan de
reorganizare, "in afara de debitor, si comitetul creditorilor [art. 59
lit. c)], ceea ce asigura si creditorilor mijlocul de a-si apara creantele
impotriva eventualelor abuzuri din partea debitorului prin propunerea de catre
acestia, in conditiile legii, a unui plan de reorganizare a debitorului".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata. In argumentarea acestui
punct de vedere, se sustine ca actul normativ criticat "are ca scop
satisfacerea datoriilor pe care debitorul insolvent le are fata de creditorii
sai. Acest obiectiv urmeaza a fi adus la indeplinire prin doua modalitati
principale: reorganizarea (modalitate incurajata de dispozitiile legii)
debitorului si a activitatii sale sau, in subsecvent, lichidarea bunurilor
acestuia (falimentul)". De asemenea, Guvernul mentioneaza "ca art. 59
din lege confera facultatea (iar nu obligatia) de a formula planul de
reorganizare unui numar de subiecte de drept: debitorul, administratorul,
comitetul creditorilor, precum si asociatii debitorului persoana juridica ori
creditorii debitorului (daca propunerea intruneste un anumit procent din
participarea acestora la capitalul social sau, dupa caz, la valoarea
pasivului)".
Guvernul arata, in continuare, in legatura cu reorganizarea, ca "este
vorba de o simpla facultate, care poate fi exercitata sau nu de titularii
acesteia. In lipsa unei asemenea materializari a facultatii, legea prevede, in
mod logic, ca obiectivul sau - satisfacerea creantelor - urmeaza a fi atins
prin cealalta modalitate ramasa la dispozitie - si anume lichidarea
bunurilor".
Referitor la dispozitiile art. 29 din lege, se sustine ca "acestea
stabilesc conditiile in care creditorii pot solicita deschiderea procedurii
fata de debitorul lor [...]". In cazul autorilor exceptiei, arata
Guvernul, fiind vorba de raporturi de munca, legiuitorul a apreciat ca se poate
prezuma o stare de insolventa in situatia in care debitorul datoreaza sume de
bani in cuantum egal cu valoarea cumulata a 6 salarii medii pe economie.
Aceasta conditie nu reprezinta insa o atingere adusa insusi dreptului de
proprietate a creditorilor si libertatii comertului, ci doar "o limitare a
posibilitatii de deschidere a unei proceduri cu efecte grave asupra activitatii
debitorului si a relatiilor sale economice". Pentru ipoteza neindeplinirii
conditiilor respective, "creditorii se bucura in continuare de
posibilitatea executarii silite individuale a creantelor lor." De altfel,
"chiar daca creditorii respectivi nu pot porni procedura, ei pot
participa, potrivit legii, la o procedura deschisa, prin solicitarea de
inscriere a creantelor lor la masa credala".
In ceea ce priveste "pretinsa incalcare a art. 41 alin. (1) din
Constitutie referitor la protectia sociala a salariatilor", Guvernul
considera "ca o asemenea sustinere este neintemeiata, fiind infirmata atat
de incurajarea reorganizarii debitorului, pe care legea o promoveaza in mod
explicit, [...] cat si prin caracterul privilegiat pe care il ocupa creantele
rezultate din raporturile de munca in ordinea de prioritate a distribuirii
sumelor de bani rezultate din valorificarea activului debitorului (art. 107 din
lege)".
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca nu poate fi
retinuta incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, intrucat "art.
29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 asigura egalitatea creditorilor in
urmarirea debitorului lor", referindu-se la jurisprudenta Curtii
Constitutionale (Decizia nr. 202/2000, Decizia nr. 341/2002 si Decizia nr.
284/2003).
Cu privire la dispozitiile art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr.
64/1995, care reglementeaza procedura intrarii in faliment, Avocatul Poporului
arata ca acestea "se aplica, fara deosebire, tuturor debitorilor aflati in
aceeasi situatie, astfel ca nu se incalca principiul egalitatii in drepturi,
consfintit de art. 16 din Constitutie".
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29
alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, in
raport cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, Avocatul Poporului sustine ca
aceasta nu poate fi retinuta, "deoarece textele legale criticate nu
ingradesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime. Astfel, instituirea
dreptului oricarui creditor de a introduce la tribunal o cerere impotriva unui
debitor, precum si instituirea procedurii de declansare a falimentului sunt in
deplina concordanta cu prevederea art. 21 din Constitutia Romaniei, atat
creditorii, cat si debitorii avand posibilitatea de a formula pretentii si
aparari". Referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale,
Avocatul Poporului arata ca "liberul acces la justitie este compatibil cu
instituirea unei proceduri speciale, cum este si cea stabilita prin Legea nr.
64/1995 (Decizia nr. 60/2003)".
In legatura cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29
alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, in
raport cu dispozitiile art. 41 alin. (2) si (5), art. 42 alin. (1), art. 136
alin. (1) si (5) din Constitutie, se sustine ca "aceasta nu poate fi
retinuta, deoarece dispozitiile constitutionale invocate a fi incalcate nu au
relevanta in cauza".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, cu modificarile si
completarile aduse prin Legea nr. 232/2004, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 232/2004, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
29 alin. (1) lit. a) si cele ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13
decembrie 1999, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 95 din 2 februarie 2002. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, art. 29
din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
a fost modificat prin Legea nr. 149/2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004.
Dispozitiile criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 29 alin. (1) lit. a): "Orice creditor care are una sau mai
multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere
impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii
platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi
obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii
insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si
calculate la data formularii cererii introductive;";
- Art. 77 alin. (1) lit. A.a): "(1) Judecatorul-sindic va decide, prin
incheiere, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a
declarat intentia de reorganizare;"
Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei in motivarea acesteia
sunt cele ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 38 alin. (2) si (5), devenit,
dupa revizuirea Constitutiei, art. 41 alin. (2) si (5), art. 39 alin. (1),
devenit art. 42 alin. (1), art. 135 alin. (1) si (6), devenit art. 136 alin.
(1) si (5), care au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".;
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
- Art. 41 alin. (2) si (5): "(2) Salariatii au dreptul la masuri de
protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor,
regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim
brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii
in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte
situatii specifice, stabilite prin lege. [...]
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.";
- Art. 42 alin. (1): "Munca fortata este interzisa.";
- Art. 136 alin. (1) si (5): "(1) Proprietatea este publica sau
privata; [...]
(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
Critica de neconstitutionalitate formulata de autorii exceptiei consta, in
esenta, in sustinerea ca textul art. 29 alin. (1) lit. a) este discriminatoriu
fata de salariatii ale caror "drepturi de concediu" au valori
insumate sub "6 salarii medii pe economie", care nu pot avea acces la
justitie, conform textului, acesti creditori fiind astfel impiedicati de a
dispune de bunurile si drepturile lor. In conceptia autorilor exceptiei, munca
neplatita este si munca fortata, interzisa de Constitutie.
Referitor la dispozitiile art. 77 alin. (1) lit. A.a), se sustine ca
acestea incalca principiul bunei-credinte "a partilor in raporturile lor
contractuale, principiu derivat din art. 135 alin. (1) si (6) [...] si art. 38
alin. (2) si (5) din Constitutie."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul art.
29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 stabileste conditia unui plafon
minim pentru ca titularii creantelor izvorate din raporturi de munca sau din
raporturi obligationale civile sa poata cere instituirea procedurii speciale,
cu efecte grave asupra activitatii debitorului, prevazute de legea in cauza. In
aceste conditii este evident ca dreptul recunoscut numai debitorilor ale caror
creante au un cuantum semnificativ, de a introduce la tribunal o cerere
impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa, are o justificare
rationala si obiectiva. De altfel, in intreaga economie a legii se constata ca
valoarea creantelor reprezinta un criteriu care sta la baza altor demersuri pe
care creditorii le pot face in cadrul procedurii prevazute de Legea nr.
64/1995.
Curtea retine, de asemenea, ca art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
64/1995, care reglementeaza posibilitatea de a cere instantei instituirea
acestei proceduri speciale, nu constituie unica modalitate pentru titularii
creantelor de a obtine in justitie satisfacerea dreptului lor. Conform
procedurii instituite prin lege, toti creditorii cunoscuti sunt convocati si
fac parte din adunarea generala a creditorilor (art. 13, art. 13^1 etc.), avand
posibilitatea sa-si apere interesele. In mod expres art. 13^1 din lege prevede
ca la sedintele adunarilor creditorilor vor participa doi delegati ai
salariatilor debitori, votand pentru creantele reprezentand salariile si alte
drepturi banesti.
In consecinta, Curtea constata ca sustinerea autorilor exceptiei in sensul
ca se incalca principiile constitutionale al egalitatii si al accesului liber
la justitie nu este intemeiata. De asemenea, Curtea retine ca este neintemeiata
si sustinerea potrivit careia textul art. 29 alin. (1) lit. a) din lege ar
incalca dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (2) privind protectia
sociala a salariatilor, ale art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii
fortate, precum si ale art. 136 alin. (1) si (5) privind inviolabilitatea
proprietatii private. Interpretarea data de autorii exceptiei, ca prevederea
potrivit careia creditorii cu creante izvorate din raporturi de munca
inferioare cuantumului fixat de lege nu pot cere instantei deschiderea
procedurii speciale ar echivala cu reglementarea muncii fortate, este
exagerata, neavand nici un suport in realitate, creditorii respectivi avand,
asa cum s-a aratat, alte posibilitati legale de a obtine realizarea drepturilor
lor. De altfel, potrivit art. 108 din Legea nr. 64/1995, creantele izvorate din
raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, au un
rang privilegiat situandu-se pe locul trei din 11 categorii de creante, in ceea
ce priveste ordinea de plata in cazul falimentului.
Curtea Constitutionala a mai solutionat exceptii avand ca obiect fie
dispozitiile art. 29, fie cele ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995,
republicata, cu modificarile ulterioare, pe care le-a respins ca nefondate (de
exemplu, Decizia nr. 341/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003; Decizia nr. 14/2003, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003; Decizia
nr. 245/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din
30 iulie 2003; Decizia nr. 248/2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003), retinandu-se ca nu sunt
incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2), ale art. 134
alin. (2) lit. a), ale art. 21, precum si cele ale art. 16.
Curtea a retinut, in esenta, printre altele, ca reglementarea cuprinsa in
textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, prevede ca, in anumite conditii, orice creditor care
are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere
impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile.
Acest fapt nu impiedica, sub nici un aspect, accesul liber la justitie, atat
creditorii, cat si debitorii avand posibilitatea de a formula pretentii si
aparari. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta
sa, in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului "liberul acces la
justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale".
In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 77 alin. (1)
lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare ar
incalca dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si (5), precum si pe
cele ale art. 136 alin. (1) si (5), Curtea retine ca este neintemeiata. Faptul
ca textul legal criticat prevede ca intrarea in faliment se produce cand
debitorul si-a declarat o atare intentie ori nu si-a declarat intentia de
reorganizare nu incalca prevederile constitutionale mentionate. Dispozitia
criticata nu exclude realizarea creantelor pe care le au salariatii, in
conditiile prevazute de lege, asa cum s-a aratat, creante care, dimpotriva, au
un caracter privilegiat.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23
din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile
ulterioare, exceptie ridicata de Gabriel Simion, Catinca Grigorescu, Dinu
Harabagiu, Marius Iconaru, Teodora David, Nicolae Tino si Iulian Leu in Dosarul
nr. 1.429/C+C/2003 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios
administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2004.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta