DECIZIE   Nr. 302 din  9 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 786 din 30 august 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Nicoleta Grigorescu     - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Atilla Fulop Janos in Dosarul nr. 171/2005P al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, ocazie cu care s-a statuat ca acestea nu vin in contradictie cu prevederile legii fundamentale invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 171/2005P, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Atilla Fulop Janos in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unui recurs declarat impotriva incheierii sedintei camerei de consiliu prin care s-a respins cererea de recuzare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textul legal criticat este neconstitutional, deoarece nu se poate adresa instantei de judecata, fiind privat de dreptul la un recurs efectiv impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Astfel, prin efectul abrogarii alin. 7 al art. 52 din Codul de procedura penala se creeaza un vid legislativ in ceea ce priveste existenta ori inexistenta institutiei recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. In situatia in care judecatorul ar respinge o asemenea cale de atac ca inadmisibila ar adauga la lege, solutie care ar produce consecinte de natura a afecta principiul liberului acces la justitie.
    Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece inculpatul a formulat o cerere de recuzare care a fost respinsa. Prin urmare, acesta s-a adresat justitiei si nu se poate aprecia ca i-a fost ingradit acest drept. Faptul ca alin. 6 al art. 52 din Codul de procedura penala nu prevede calea de atac impotriva incheierii de respingere a cererii de recuzare nu este de natura a duce la concluzia ca acest alineat este neconstitutional, de vreme ce inculpatul a beneficiat de prevederile art. 21 din Legea fundamentala.
    Prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedura penala, care prevedea calea de atac a recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a respins recuzarea, legiuitorul a inteles sa nu mai prevada nici o cale de atac impotriva incheierilor de admitere ori de respingere a cererilor de recuzare.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 126 si 129 din Constitutie, legiuitorul este unica autoritate competenta sa reglementeze caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in cadrul procedurii de judecata, precum si modul de exercitare a acestora. In virtutea acestei competente, legiuitorul stabileste hotararile judecatoresti impotriva carora pot fi exercitate caile de atac si conditiile in care pot fi folosite aceste cai. In ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotarari judecatoresti pronuntate in cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei, Guvernul arata ca, de regula, acestea nu pot fi atacate decat o data cu hotararile judecatoresti prin care se solutioneaza fondul, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual, sentinte si decizii. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala ca incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia atacata, legiuitorul a actionat in limitele competentei sale, prevazute de dispozitiile constitutionale evocate mai sus. De altfel, aceasta regula a exercitarii cailor de atac impotriva incheierilor numai o data cu fondul se impune pentru asigurarea desfasurarii procesului cu celeritate, intr-un termen rezonabil, exigenta recunoscuta cu valoare de principiu atat in sistemul nostru procesual, cat si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece accesul liber la justitie nu inseamna asigurarea acestuia la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. Astfel, incheierea prin care se solutioneaza cererea de abtinere sau de recuzare nu solutioneaza fondul cauzei si de aceea lipsa unei cai de atac separate impotriva acestei incheieri nu este contrara dispozitiilor art. 21 din Constitutie. Faptul ca o asemenea incheiere nu poate fi supusa separat unei cai de atac se explica, pe de o parte, prin necesitatea evitarii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de alta parte, prin faptul ca respectiva incheiere poate fi atacata o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei.
    Prin urmare, dispozitiile legale criticate respecta exigentele dreptului oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, consacrate de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In plus, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competenta de a reglementa procedura de judecata, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare face parte integranta din procedura de judecata, fiind reglementata in conformitate cu prevederile constitutionale mentionate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    "Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, in sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a retinut ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, referitoare la procedura speciala de solutionare a declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare, este neintemeiata. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) si ale art. 127 din Constitutie, procedura de judecata este stabilita de lege, respectiv sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constitutie, impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii. Rezulta, asadar, ca, potrivit Constitutiei, legiuitorul este unica autoritate competenta de a reglementa procedura de judecata, cazurile in care sedintele de judecata nu sunt publice, precum si caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Procedura de solutionare a cererilor de abtinere sau de recuzare face parte integranta din procedura de judecata, fiind reglementata in conformitate cu prevederile constitutionale.
    In ceea ce priveste incheierea prin care se solutioneaza cererea de recuzare, Curtea constata ca aceasta nu solutioneaza fondul cauzei si de aceea lipsa unei cai de atac separate impotriva acestei incheieri nu este contrara dispozitiilor art. 21 din Constitutie. Faptul ca o asemenea incheiere nu poate fi atacata separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea evitarii unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de alta parte, prin faptul ca respectiva incheiere poate fi atacata cu recurs odata cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei.
    Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Atilla Fulop Janos in Dosarul nr. 171/2005P al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru