DECIZIE   Nr. 301 din  9 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 570 din  8 august 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Valeriu Sas si Delia Sas in Dosarul nr. 3.036/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 iulie 2003, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, la cererea partilor prezente, a amanat pronuntarea la data de 9 iulie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 12 februarie 2003, 11 februarie 2003 si 25 martie 2003, pronuntate in dosarele nr. 3.036/2001, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002, nr. 10.408/2002, nr. 6.443/2002 si nr. 6.595/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si, respectiv, Judecatoria Sibiu au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol si Adela Grigoriu si, din oficiu, de Judecatoria Sibiu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin validarea actelor de instrainare a unor imobile preluate de stat fara titlu valabil, contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Se sustine ca textele criticate incalca si prevederile art. 41 din Constitutie si pe cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat "adevaratul proprietar al imobilului pierde dreptul sau de proprietate, in folosul altei persoane, dar fara a fi expropriat pentru o cauza de utilitate publica si cu dreapta si prealabila despagubire". In acest fel, sustin autorii exceptiei, dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "consolideaza actele juridice prin care s-a vandut lucrul altuia, ducand la violarea dreptului adevaratului proprietar".
    Curtea Suprema de Justitie apreciaza ca exceptia este neintemeiata, invocand Decizia Curtii Constitutionale nr. 191/2002, prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale.
    Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti considera ca textul legal criticat de autorii exceptiei contravine atat dispozitiilor art. 15 alin. (2), deoarece se valideaza un act lovit de nulitate, cat si dispozitiilor art. 16 si ale art. 41 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca din analiza textului de lege criticat nu reiese elementul de noutate care sa determine raportarea acestuia la art. 15 alin. (2) din Constitutie. Ocrotirea bunei-credinte a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil si grija pentru asigurarea securitatii circuitului civil sunt principii care erau deja consacrate la data aparitiei textului de lege criticat. In consecinta, apreciaza exceptia ca neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca textul criticat nu incalca principiul neretroactivitatii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocand Decizia Curtii Constitutionale nr. 191/2002 prin care s-a statuat ca acest text este constitutional.
    Protejarea dobanditorului cu titlu oneros de buna-credinta este justificata pe considerente de echitate si utilitate sociala si constituie una dintre exceptiile de la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii sau constatarii nulitatii actului initial. De asemenea, se arata ca textul de lege criticat reprezinta o aplicare a principiului constitutional al ocrotirii proprietatii private si al bunei-credinte a celui care a devenit proprietar. Se mai arata ca dispozitiile criticate nu contin nici un element de discriminare care sa duca la incalcarea art. 16 din Constitutie, deoarece tuturor celor aflati in situatia descrisa de ipoteza textului criticat urmeaza sa li se aplice acelasi regim. In concluzie, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, arata ca textul criticat este in concordanta cu prevederile constitutionale cu privire la proprietate, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca, de exemplu, Decizia nr. 191/2002 si Decizia nr. 72/2003.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Exceptia are ca obiect dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispozitii al caror continut este urmatorul: "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, si Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
    Cu acest prilej Curtea Constitutionala, aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constitutional, dat fiind ca solutia pe care o consacra nu are nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
    Solutiile adoptate, precum si considerentele pe care acestea se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.
    Curtea constata, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.

    Fata de cele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol si Adela Grigoriu si, din oficiu, de Judecatoria Sibiu in dosarele nr. 3.036/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002 si nr. 10.408/2002 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si nr. 6.443/2002 si nr. 6.595/2002 ale Judecatoriei Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu