DECIZIE   Nr. 300 din  6 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 136 alin. (2) din Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 27 din 17 ianuarie 2002

    Nicolae Popa        - presedinte
    Costica Bulai       - judecator
    Nicolae Cochinescu  - judecator
    Constantin Doldur   - judecator
    Kozsokar Gabor      - judecator
    Petre Ninosu        - judecator
    Lucian Stangu       - judecator
    Ioan Vida           - judecator
    Gabriela Ghita      - procuror
    Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 136 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata, prin mandatar, de Valentina Aneta Duta in Dosarul nr. 13.690/2000 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, in ceea ce priveste dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. a), sustinand ca textul criticat nu contine nici o discriminare intre salariati care sa determine incalcarea principiilor constitutionale, si respingerea, ca fiind inadmisibila, a exceptiei privind dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, a caror neconstitutionalitate a fost constatata anterior de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 193 din 19 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 6 august 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 2 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 13.690/2000, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) si ale art. 136 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata, prin mandatar, de Valentina Aneta Duta intr-un litigiu de munca aflat pe rolul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate incalca principiul egalitatii sanselor si creeaza discriminari intre salariati aflati in aceeasi situatie, respectiv angajati pe posturi de aceeasi natura, intrucat unitatea poate mentine sau desface contractele de munca ale salariatilor in mod aleatoriu. Autorul exceptiei considera ca aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1), art. 20, 33, 43 si 51 din Constitutie, precum si ale art. 23 si 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Judecatoria Galati, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata este nefondata, intrucat in situatia prevazuta de art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii "unitatea, ca urmare a reorganizarii activitatii, reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza" si, in consecinta, "are dreptul sa selectioneze personalul pentru posturile ramase, instanta neputand cenzura aceasta".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii este neintemeiata, intrucat motivul de desfacere a contractului de munca prevazut de acest text de lege "se impune, deoarece unitatea nu poate fi obligata sa pastreze anumite posturi, atunci cand mentinerea lor ii poate afecta activitatea ulterioara", iar prin aceasta nu se incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutie. In ceea ce priveste dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, se apreciaza, in acelasi punct de vedere, ca exceptia este inadmisibila, deoarece acest text de lege a fost declarat neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 193 din 19 iunie 2001.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie doua texte din Codul muncii, si anume:
    - Art. 130 alin. (1) lit. a): "Contractul de munca poate fi desfacut, din initiativa unitatii, in cazul cand:
    a) unitatea isi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel in cauza ca urmare a reorganizarii;";
    - Art. 136 alin. (2): "Daca persoana in cauza s-a incadrat intre timp intr-o functie cu o retributie inferioara sau a realizat alte castiguri mai mici, despagubirea prevazuta in alineatul precedent va consta, pentru perioada respectiva, in diferenta dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca si castigul realizat intre timp."
    Alin. (1) al aceluiasi articol reglementeaza despagubirea datorata salariatului al carui contract de munca a fost desfacut in mod nejustificat, pe perioada cand, din aceasta cauza, a fost lipsit de salariu.
    Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei in sustinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate sunt:
    - Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 33: "(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
    (2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
    (3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";
    - Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
    (2) Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    Cu raportare la prevederile art. 11 si 20 din Constitutie autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate sunt in neconcordanta cu unele reglementari din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, si anume:
    - Art. 23: "1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotire impotriva somajului.
    2. Toti oamenii au dreptul, fara nici o discriminare, la salariu egal pentru munca egala.
    3. Orice om care munceste are dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure lui, precum si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, daca este cazul, cu alte mijloace de protectie sociala.
    4. Orice persoana are dreptul sa intemeieze cu alte persoane sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.";
    - Art. 25: "1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare in caz de somaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa.
    2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Toti copiii, indiferent daca s-au nascut in cadrul sau in afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, Curtea constata ca textul a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate si, prin Decizia nr. 193 din 19 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 6 august 2001, a stabilit ca "dispozitiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii nu mai sunt in vigoare intrucat sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutie". In consecinta, avand in vedere dispozitiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror constitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale", Curtea constata ca data publicarii deciziei sale, mentionata mai sus, este ulterioara celei la care a fost sesizata cu prezenta cauza si astfel urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, ca devenita inadmisibila.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa ca atare. Dispozitiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii dau posibilitatea agentilor economici si institutiilor sa isi organizeze activitatea in conformitate cu cerintele unei functionari eficiente, iar in raport cu aceasta sa dimensioneze numarul de personal angajat pe diferite posturi potrivit nevoilor lor reale. Aceasta posibilitate include si masuri de reorganizare a activitatii si, daca este necesar, reducerea numarului personalului angajat, prin desfiintarea unor posturi. In cazul reducerii numarului de personal angajat, conducerea unitatii decide pe care dintre salariatii incadrati ii mentine in posturi de aceeasi natura cu cele desfiintate, avand posibilitatea sa desfaca contractele de munca ale celorlalti. Textul de lege criticat nu permite a se face nici o deosebire intre salariati pe baza nici unuia dintre criteriile prevazute la art. 4 alin. (2) din Constitutie, unitatea putand selectiona salariatii pe care-i opreste exclusiv pe baza criteriului de competenta, al corespunderii, avand in vedere modul de indeplinire a atributiilor ce le revin in posturile ocupate. Pentru eliminarea sau sanctionarea eventualelor abuzuri in aplicarea dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, la cererea salariatului care contesta masura desfacerii contractului de munca, instanta judecatoreasca poate examina legalitatea masurii luate, respectiv daca reorganizarea activitatii, reducerea de personal si desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de salariatul concediat au fost reale sau fictive. In cadrul acestui control instanta poate sanctiona si eventualele discriminari facute la selectionarea personalului prin folosirea altor criterii decat cele de pregatire, competenta si corespundere profesionala.
    Curtea mai constata ca in afara de prevederile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, celelalte dispozitii constitutionale, precum si reglementarile din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei, nu sunt incidente in cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, exceptie ridicata de Valentina Aneta Duta in Dosarul nr. 13.690/2000 al Judecatoriei Galati.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 noiembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu