DECIZIE Nr.
297 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Rosemarie Rus,
Hildegard Hedwig Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri şi Melitta Capesius în
Dosarul nr. 893/2006 al Judecătoriei Sighişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosar autorii excepţiei au depus un memoriu prin care solicită admiterea
acesteia.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, considerând că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 893/2006, Judecătoria
Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicată de Rosemarie Rus, Hildegard
Hedwig Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri şi Melitta Capesius într-o cauză
având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de
vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 46 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art.
44 alin. (2) şi (3) şi art. 154 alin. (1). In acest sens, arată că prin textul
de lege criticat se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, cu
referire la egalitatea de tratament a cetăţenilor în ceea ce priveşte regimul
nulităţilor în materie civilă. Astfel, „textul de lege criticat încalcă grav
litera şi spiritul normei constituţionale, care, în acest caz, este de natură
să nu sancţioneze în cazul delictelor şi să nu pedepsească în cazul faptelor
penale, dacă acestea au legătură cu aplicarea Legii nr. 10/2001, în vreme ce
aceleaşi fapte, săvârşite în sfera altor acte normative, au alt
tratament". Totodată, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi
(3) din Legea fundamentală,
întrucât prin art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este instituit un regim
juridic diferit în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. De asemenea, se
apreciază că „nulitatea absolută nu poate şi nu trebuie să fie subordonată
prescripţiei extinctive".
Judecătoria Sighişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege
criticat constituie o normă juridică specială faţă de reglementarea generală.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum a statuat Curtea
în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, în opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile art. 46 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
In urma republicării Legii nr.
10/2001 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
798 din 2 septembrie 2005, ca urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, textul de
lege criticat a fost renumerotat, devenind art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, cu următorul conţinut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate,
dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în
vigoare a prezentei legi."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin
lege a proprietăţii private şi alin. (3) privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, precum şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal
de legi.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra textului de lege criticat, statuând că acesta este constituţional, ca, de
exemplu, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 723
din 11 august 2004, şi prin Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7
decembrie 2006.
Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 730 din 24 octombrie
2006, făcând referire la jurisprudenţa sa, că textul de lege criticat se aplică
în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără
nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită
critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Cu referire la critica privind încălcarea prin textul
de lege invocat a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală,
Curtea a mai statuat că aceasta porneşte de la o premisă greşită, şi anume
aceea a absolutizării exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate,
făcându-se însă abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege,
ca şi de cele ale art. 136 alin. (5), ce consacră caracterul inviolabil al
proprietăţii private, în condiţiile stabilite de legea organică. Legiuitorul
ordinar este competent aşadar să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Totodată, prin Decizia nr. 272 din 24 mai 2004, Curtea
a reţinut că textul de lege criticat nu operează o expropriere ori o
confiscare, ci doar sancţionarea proprietarului nediligent care nu a înţeles
să-şi exercite drepturile sale în termenul prevăzut de lege.
Imprescriptibilitatea, consfinţită în anumite cazuri cu titlu de principiu în
legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind,
legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest
principiu, aşa cum a procedat şi în cazul art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, fără a îndreptăţi calificarea acestor norme legale ca fiind
neconstitutionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Rosemarie Rus, Hildegard Hedwig Deppner, Gheorghe
Rus, Elfriede Petri şi Melitta Capesius în Dosarul nr. 893/2006 al Judecătoriei
Sighişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
Ion Predescu
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu