DECIZIE   Nr. 297 din  7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 881 din  6 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Mihai Bogdan Antonescu in Dosarul nr. 3.226/2001 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    La apelul nominal se prezinta avocat Corneliu Bica, pentru partea Ioan Niculae, lipsind autorul exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 326 C/2002, avand in vedere ca exceptia este ridicata de acelasi autor, iar obiectul exceptiei de neconstitutionalitate din Dosarul nr. 3.034/2001 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti este identic cu cel al cauzei mentionate.
    La apelul nominal raspunde avocat Corneliu Bica, pentru partea Ioan Niculae, lipsind autorul exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare.
    Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si al art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 326 C/2002 la Dosarul nr. 325 C/2002, care este primul inregistrat.
    Partea Ioan Niculae, prin avocat, solicita respingerea exceptiei, precizand ca dispozitiile art. 206 din Codul penal nu incalca prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (8), art. 30 si 31.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, aratand ca asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001 si Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001. Se apreciaza ca nu sunt evocate imprejurari noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 28 mai 2002, respectiv din 18 iunie 2002, pronuntate in dosarele nr. 3.226/2001 si, respectiv, nr. 3.034/2001, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Mihai Bogdan Antonescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 206 din Codul penal incalca prezumtia de nevinovatie consacrata de art. 23 alin. (8) din Constitutie, vin in contradictie cu "principiul libertatii de exprimare a gandurilor si opiniilor si interzicerea cenzurii de orice fel" si ingradesc liberul acces la orice fel de informatii de interes public.
    Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti arata ca dispozitiile art. 206 din Codul penal nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. In legatura cu art. 30 din Constitutie, instanta mentioneaza prevederile alin. (6), potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine". Se apreciaza ca nici art. 23 alin. (8) din Constitutie nu este incalcat, atata vreme cat, ca in orice cauza penala, este sarcina acuzarii - in speta a partii vatamate - sa faca dovada vinovatiei inculpatului si numai dupa aceea, pentru a obtine achitarea, inculpatul este obligat sa probeze nevinovatia sa. De asemenea, instanta considera ca art. 206 din Codul penal nu contravine nici dreptului la informatie al persoanei, prin mijloacele de comunicare in masa, de vreme ce alin. (4) al art. 31 din Constitutie statueaza ca mijloacele de informare in masa sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice, iar art. 207 din Codul penal da posibilitatea inculpatului sa faca proba veritatii, adica sa dovedeasca adevarul afirmatiilor sale, caz in care fapta nu constituie infractiunea de calomnie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, in raport cu prevederile art. 23 alin. (8), art. 30 si 31 din Constitutie, este neintemeiata.
    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 206 din Codul penal nu sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, inculpatul nefiind considerat vinovat pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Textul criticat nu contravine nici art. 30 si 31 din Constitutie. Prin faptul ca ziaristii pot fi sanctionati pentru savarsirea infractiunii de calomnie se are in vedere respectarea obligatiei constitutionale de informare corecta a publicului. Se apreciaza, in concluzie, ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 206 din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispozitii care prevad ca: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile art. 206 din Codul penal sunt contrare prevederilor art. 30 din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare prin presa, intrucat nu fac distinctie "intre o persoana oarecare si un ziarist, care apara interesele cetatii". De asemenea, sunt considerate contrare si prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece, in cazul infractiunii de calomnie, intentia se presupune, faptuitorul fiind in situatia de a-si dovedi nevinovatia, ceea ce este, de cele mai multe ori, imposibil de indeplinit. In fine, dispozitiile legale criticate sunt considerate contrare si prevederilor art. 31 din Constitutie, referitoare la dreptul la informatiile de interes public. Se arata ca intr-un stat de drept presa este mijlocul prin care se furnizeaza cetatenilor informatii asupra problemelor economice, sociale si politice.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata. Prin dispozitiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza si sanctioneaza fapta de calomnie ca infractiune contra demnitatii persoanei, valoare esentiala prevazuta in art. 1 alin. (3) din Constitutie. Prin acest text de lege este sanctionata penal afirmarea ori imputarea, in public, a unei fapte determinate, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public.
    Caracterul inviolabil al libertatii de exprimare prevazute la art. 30 alin. (1) din Constitutie nu justifica atingerea adusa demnitatii persoanei si dreptului acesteia la propria imagine. De altfel, toate prevederile din Constitutie si din actele internationale, prin care se consacra libertatea de exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absoluta, ea poate suferi restrangeri, daca acestea sunt necesare pentru apararea drepturilor si libertatilor altora. Una dintre aceste limitari este incriminarea calomniei, care, dupa cum rezulta din textul art. 206 din Codul penal, priveste fapte concrete, determinate cu privire la o persoana ori imputate acesteia. Pe de alta parte, in vederea apararii unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedeste ca a avut un astfel de interes, in apararea caruia a facut afirmatia sau imputarea calomnioasa, sa faca proba veritatii acesteia, situatie in care fapta sa nu constituie infractiune.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, conform careia art. 206 din Codul penal ar contraveni art. 23 alin. (8) din Legea fundamentala, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neintemeiata. Textul criticat nu incalca in nici un mod prezumtia de nevinovatie, principiu fundamental al procesului penal, consacrat atat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin art. 6 pct. 2. Prin Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Curtea a retinut ca "dispozitiile art. 205 si 206 nu instituie <<o prezumtie de vinovatie>>, astfel cum se sustine de catre autorul exceptiei, si, prin urmare, nu deroga de la principiul constitutional invocat. In cazul acestor infractiuni vinovatia rezulta, uneori, din insasi savarsirea faptelor prevazute de textele de lege criticate (res in se ipsa dolum habet), iar in alte cazuri, cand vinovatia nu ar rezulta ex re, instanta are obligatia de a stabili intentia faptuitorului luand in considerare, pe baza probelor administrate in acest scop, toate circumstantele legate de persoana, obiceiuri, timp si altele". Sub acest aspect trasaturile esentiale ale infractiunii, prevazute in art. 17 din Codul penal, respectiv pericolul social al faptei, vinovatia si legalitatea incriminarii, trebuie sa existe si in cazul celor doua infractiuni, intrucat numai savarsirea lor cu vinovatie poate atrage raspunderea penala a faptuitorului. Prin urmare, inculpatul, "persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala" potrivit art. 23 din Codul de procedura penala, nu este considerat vinovat inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Prezumtia de nevinovatie opereaza pe tot parcursul procesului penal, instanta de judecata fiind obligata, potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, "sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe". De altfel, conform art. 66 din acelasi cod, "Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa", iar "In cazul cand exista probe de vinovatie [...] are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie".
    De asemenea, in ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor constitutionale care consacra dreptul la informatie, Curtea Constitutionala retine ca art. 31 prevede la alin. (3) ca dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala, iar la alin. (4) se precizeaza ca mijloacele de informare in masa sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice. Prin urmare, incriminarea calomniei, ca expresie a ocrotirii acestor valori sociale si morale, nu contravine dreptului la informatie.
    Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Mentionam dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, si Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Solutiile adoptate, precum si considerentele pe care acestea se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au fost evocate imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Mihai Bogdan Antonescu in dosarele nr. 3.226/2001 si nr. 3.034/2001 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu