DECIZIE   Nr. 296 din 28 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 318 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 344 din 17 aprilie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Constantin Doldur                 - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Mihaela Cîrstea                     - procuror

Ingrid Alina Tudora               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Corn" - S. R. L, din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 3. 135/2005 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că avocatul autorului excepţiei a depus la dosarul Curţii Constituţionale o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece nu se poate prezenta la acest termen.

Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că dispoziţiile art. 317 şi art. 318 teza întâi din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte legale este inadmisibilă. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 teza a doua din acelaşi cod, reprezentantul Ministerului Public consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea nr. 3 din 12 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3. 135/2005, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Corn" - S. R. L, din Râmnicu Vâlcea cu ocazia soluţionării unei contestaţii în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 567 din 4 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 2. 138/2005, având ca obiect încuviinţarea unui sechestru asigurător.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul autorităţii de lucru judecat şi al stabilităţii hotărârilor judecătoreşti, precum şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 57, art. 123 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (2). In acest sens arată că reglementarea în Codul de procedură civilă a instituţiei contestaţiei în anulare neagă, în mod indiscutabil, atât autoritatea de lucru judecat al unei hotărâri judecătoreşti, deoarece se admite posibilitatea anulării efectelor unei hotărâri irevocabile, cât şi întreaga ierarhie a gradelor de jurisdicţie, în condiţiile în care se legiferează controlul efectuat de o instanţă inferioară asupra unei hotărâri pronunţate de o instanţă superioară în grad.

Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile art. 317 şi art. 318 teza întâi din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 teza a doua din acelaşi cod, instanţa apreciază că este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că reglementarea criticată nu contravine art. 16 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, textele criticate reprezintă o garanţie a aplicării principiului constituţional prevăzut de art. 21 alin. (3) privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil. In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă faţă de art. 57 şi art. 123 alin. (1) din Constituţie, arată că aceste norme constituţionale nu au incidenţă în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

-   Art. 317: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1.   când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

2.   când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. ";

-   Art. 318: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. "

In susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat şi al „stabilităţii hotărârilor judecătoreşti", precum şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 care consacră egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 123 alin. (1) care reglementează instituţia prefectului şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură civilă, care reglementează motivele pentru care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia. In consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acest text de lege reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aşa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestaţiei în anulare specială poate fi utilizată de părţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent, în această ultimă situaţie aflându-se şi autorul excepţiei din speţa de faţă. Textul atacat nu contravine principiului puterii lucrului judecat - principiu care, de altfel, nu are statut constituţional, iar remedierea încălcării lui este de competenţa instanţelor judecătoreşti - căci în cazul menţionat instanţa învestită cu judecarea contestaţiei este chemată să examineze motive de casare pe care instanţa de recurs a omis să le cerceteze.

Curtea constată, de asemenea, că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie. In acest sens este Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 041 din 10 noiembrie 2004, prin care Curtea a statuat că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Considerentele deciziei citate îşi păstrează valabilitatea, nefiind cazul să se revină asupra jurisprudenţei adoptate.

Referitor la celelalte norme constituţionale invocate, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute ca relevante pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.   Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Corn" - S. R. L, din Râmnicu Vâlcea, în Dosarul nr. 3. 135/2005 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

2.   Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora