DECIZIE   Nr. 295 din  7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 881 din  6 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Mihalcea in Dosarul nr. 4.156/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curtii, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 mai 2002, pronuntata in Dosarul nr. 4.156/2001, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata in cadrul unui proces penal de Emil Mihalcea. Obiectul cauzei il constituie recursurile declarate de inculpat si de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta impotriva Sentintei penale nr. 8 din 27 iulie 2002 a Curtii de Apel Constanta - Sectia penala, prin care inculpatul a fost condamnat pentru savarsirea mai multor infractiuni. Curtea de Apel Constanta a judecat procesul penal in prima instanta.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca, in fapt, sentinta pronuntata in cauza nu poate fi atacata cu apel, ci numai cu recurs, potrivit prevederilor art. 29 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, dat fiind calitatea sa de judecator la data comiterii infractiunilor, situatie ce se reflecta in art. 361 alin. 1 lit. c) si in art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala. Dispozitiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi in fata legii, si ale art. 21, referitoare la dreptul de acces liber la justitie. De asemenea, se sustine a fi incalcate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala considera ca exceptia este intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate incalca principiul potrivit caruia "justitia este unica si egala pentru toti" si ca, astfel cum se interzice infiintarea de instante extraordinare, ar trebui inlaturata orice discriminare, pentru ca toti cetatenii sa poata beneficia de aceleasi cai de atac si de aceeasi procedura in procese similare. Se arata ca legea in vigoare nu asigura "egalitatea sanselor" justitiabililor, atat timp cat o categorie dintre acestia este exclusa de la posibilitatea folosirii acelorasi cai de atac impotriva hotararilor pronuntate de instanta de fond, pe care o au toti ceilalti. Se solicita Curtii Constitutionale sa examineze daca "modul de stabilire a competentei dupa calitatea inculpatului este compatibil cu principiile unei societati democratice si cu cele consacrate prin Constitutie privind tratarea nediscriminatorie in fata legii si folosirea drepturilor legitime ale inculpatilor".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei nu sunt intemeiate pentru urmatoarele motive:
    1. Interpretarea dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, in sensul ca acestea ar incalca principiul egalitatii in fata legii, prevazut in art. 16 din Constitutie, este eronata si in contradictie cu modul in care a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa.
    2. Referitor la sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 21 din Constitutie, se invoca practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, care a statuat in mod constant ca accesul liber la justitie nu presupune ca, in toate cazurile, trebuie sa fie asigurat accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, intrucat competenta de judecata si procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurand partilor posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti.
    3. In ceea ce priveste Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se precizeaza ca in speta nu sunt relevante dispozitiile art. 6, asa cum sustine autorul exceptiei, ci cele ale art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie, prin care se reglementeaza dreptul la caile de atac. Prin acest articol se instituie obligativitatea existentei unui dublu grad de jurisdictie, iar nu a unui triplu grad, ca in legislatia romana.
    3. Neprevederea caii de atac a apelului in cazul sentintelor pronuntate, in prima instanta, de Curtea de Apel si de Curtea Militara de Apel nu inseamna ca in acele situatii nu sunt garantate drepturile procesuale prevazute pentru cazurile in care exista posibilitatea exercitarii, in afara de recurs, si a apelului.
    Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. In acest sens se arata ca derogarea de la regula celor trei grade de jurisdictie nu poate fi considerata o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, consacrat in art. 16 din Constitutie. Practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale a statuat, in mod constant, ca nu este contrara acestui principiu "instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste caile de atac, atata timp cat ea asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor". De asemenea, nu se poate vorbi nici de o ingradire a accesului liber la justitie, deoarece accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. In sfarsit, se arata ca dispozitiile legale criticate indeplinesc conditiile prevazute la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si sunt, asadar, compatibile cu prevederile acesteia.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, dispozitii introduse prin Legea nr. 45/1993, care au urmatorul cuprins: "Pot fi atacate cu recurs [...]
    c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel."
    Aceste prevederi legale sunt considerate neconstitutionale de autorul exceptiei, in raport cu dispozitiile art. 16 si 21 din Constitutie, precum si cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, pentru ca limiteaza liberul acces la justitie si incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, fara privilegii si fara discriminari, prin lipsirea unor categorii de justitiabili de dreptul de acces la calea de atac a apelului.
    Cu privire la constitutionalitatea art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 16 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr. 33 din 4 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 199 din 7 mai 1999. Respingand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea si-a motivat deciziile, in esenta, astfel:
    - nu este contrara principiului consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie "instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor". Principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit. In acest sens s-a statuat prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 70/1993, nr. 74/1994 si nr. 85/1994, in concordanta cu practica constitutionala din alte tari, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului;
    - nu constituie o discriminare, care ar insemna o incalcare a unui principiu constitutional, faptul ca prin aplicarea unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective;
    - legiuitorul constituant sau cel ordinar, prin dispozitii constitutionale ori prin dispozitii legale, poate stabili regimuri diferite in raport cu natura unor autoritati si cu atributiile acestora. Acest tratament priveste chiar exercitarea unei singure cai de atac (recursul). Este cazul sentintelor care privesc infractiunile savarsite de senatori, deputati, membrii Guvernului, judecatorii Curtii Constitutionale, consilierii de conturi, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi, presedintele Consiliului Legislativ, maresalii, amiralii si generalii, sefii cultelor religioase organizate potrivit legii si ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalentul acestuia, judecatorii si magistratii-asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, judecatorii de la curtile de apel si de la Curtea Militara de Apel si de procurorii de pe langa aceste instante etc.;
    - in legatura cu efectul devolutiv al recursului si cu limitele sale trebuie avute in vedere si garantiile procesuale reglementate de art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala. In temeiul acestor prevederi, "Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele".
    - in sensul practicii europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica in mod necesar "existenta mai multor grade de jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti, nici, pe cale de consecinta, posibilitatea exercitarii acestor cai de atac - inclusiv a celor extraordinare - de catre toate partile din proces".
    Intrucat nu au survenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Mihalcea in Dosarul nr. 4.156/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu