DECIZIE Nr. 291 din 1 iulie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului
unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru
reglementarea situatiei unor societati comerciale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 18 august 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si
completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei unor societati
comerciale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Procomtrans"
- S.R.L. din Craiova in Dosarul nr. 4.009/COM/2003 al Tribunalului Dolj -
Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 17 iunie 2004 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a
delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 24 iunie 2004 si apoi la 1
iulie 2004.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 31 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
4.009/COM/2003, Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 428/2002
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 privind
modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situatiei
unor societati comerciale. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala
"Procomtrans" - S.R.L. din Craiova intr-o cauza al carei obiect este
cererea de constatare a nulitatii absolute a radierii societatii din Oficiul
Registrului Comertului, formulata de Directia Generala a Finantelor Publice -
Dolj.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin principiului constitutional al
neretroactivitatii legii. In acest sens arata ca, in virtutea prevederilor art.
5 din Legea nr. 314/2001, radierea societatilor comerciale care nu au majorat
capitalul social in termenul legal a operat incepand cu data de 2 aprilie 2002.
Legea nr. 428/2002, ulterioara acestei date, prevede insa ca "radierea
este nula de drept in toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu
datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, la
datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care au litigii,
aflate pe rolul instantelor".
Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Astfel, in opinia sa, "articolul unic reprezinta alineatul 4
la articolul 5 al Ordonantei Guvernului nr. 181/2001 si nu o dispozitie de sine
statatoare, astfel ca nu se poate afirma ca s-ar fi incalcat principiul
neretroactivitatii legii".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
Motivand aceasta opinie, arata, pe de o parte, ca textul de lege criticat nu
cuprinde dispozitii cu caracter retroactiv, iar, pe de alta parte, criticile de
constitutionalitate se refera la aspecte ce privesc aplicarea, si nu
neconstitutionalitatea acestora.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
articolului unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001
pentru reglementarea situatiei unor societati comerciale, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 497 din 10 iulie 2002, dispozitii
care au urmatoarea redactare:
"ARTICOL UNIC
Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181 din 20 decembrie 2001
privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea
situatiei unor societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001, cu urmatoarea completare:
- La articolul unic punctul 2, la articolul 5, dupa alineatul (3) se
introduce alineatul (4) cu urmatorul cuprins:
<<(4) Radierea este nula de drept in toate cazurile privitoare la
societatile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor
sociale de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori
cu care au litigii, aflate pe rolul instantelor judecatoresti.>>"
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, care, in urma
revizuirii, are urmatorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu
exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca autorul
acesteia critica dispozitiile articolului unic din Legea nr. 428/2002 in raport
cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii, sens in care arata ca
aceste dispozitii legale sunt ulterioare masurii radierii prevazute de art. 5
din Legea nr. 314/2001.
Analizand textul de lege criticat, Curtea apreciaza ca trebuie sa se
distinga intre faptul ca acesta nu contine in sine nici o dispozitie cu
caracter retroactiv si nu face nici o precizare cu privire la aplicarea sa in
timp si efectele nulitatii pe care legea o constata. Utilizarea institutiei
nulitatii intervine numai pentru sanctionarea incalcarii unor conditii legale
imperative la incheierea actului juridic si opereaza retroactiv.
In ceea ce priveste determinarea situatiilor juridice care raman supuse vechii
reglementari, precum si a celor care vor fi guvernate de noua reglementare,
Curtea constata ca aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, ci
de aplicare a legii in timp, de competenta exclusiva a instantelor
judecatoresti.
De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat constant ca o lege nu este
retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta
anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei
situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste
cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si
sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare,
adica in domeniul ei propriu de aplicare.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic
din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
181/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru
reglementarea situatiei unor societati comerciale, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Procomtrans" - S.R.L. din Craiova in Dosarul
nr. 4.009/COM/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios
administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 iulie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent sef,
Doina Suliman
OPINIE SEPARATA
la Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004
Contrar punctului de vedere al majoritatii membrilor Curtii, consider ca
textul de lege dedus controlului de constitutionalitate - si anume articolul
unic din Legea nr. 428/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 181/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 314/2001 pentru
reglementarea situatiei unor societati comerciale, devenit art. 5 alin. (4) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 181/2001 - are caracter retroactiv si,
prin aceasta, contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala.
Potrivit reglementarii initiale, instituite prin Legea nr. 314 din 18 iunie
2001, toate societatile comerciale care nu si-au majorat capitalul social, in
termenul acolo prevazut, sunt supuse procedurii de dizolvare si lichidare,
finalizate prin radierea din oficiu.
Din formula redactionala a textului criticat rezulta ca acesta urmeaza a-si
gasi aplicare cu privire la radierile deja operate, asadar pentru trecut,
extinzandu-si domeniul temporal de incidenta asupra unor situatii juridice
finalizate anterior intrarii sale in vigoare, facand parte din categoria asa
numitelor facta praeterita.
Intentia legiuitorului de a actiona asupra trecutului rezulta, a fortiori,
din utilizarea institutiei nulitatii, care, prin definitie, intervine pentru
incalcarea unor conditii legale imperative ale incheierii actului juridic si
opereaza retroactiv, lipsind de eficienta respectivul act, chiar de la data
incheierii sale, ca si cum nu ar fi fost incheiat niciodata.
Or, in masura in care o atare conditie - si anume ca societatea comerciala
sa nu aiba datorii - nu fusese prevazuta de legislatia in vigoare la data
radierii, instituirea sa post factum, printr-o norma ulterioara, constituie o
evidenta incalcare a principiului tempus regit actum, confirmand caracterul
retroactiv si, prin aceasta, neconstitutional al reglementarii in cauza.
De altfel, intentia legiuitorului de a conferi eficienta retroactiva
respectivei reglementari rezulta si din finalitatea urmarita. In conditiile in
care, prin efectul radierii, societatea comerciala debitoare isi inceteaza
existenta ca subiect de drept, eventualii creditori pierd posibilitatea de a-si
valorifica creantele fata de aceasta, radierea operand, astfel, ca o veritabila
purga, cu consecinte prejudiciabile ireversibile in ceea ce-i priveste. Asa
fiind, prin reglementarea adoptata, s-a intentionat o repunere a partilor in
situatia anterioara, respectiv readucerea in fiinta a societatii comerciale
debitoare, care, redobandind, cu caracter retroactiv, prin efectul nulitatii
radierii, calitatea de subiect de drept, poate fi urmarita de creditorii sai.
Chiar daca, in sine, o asemenea ratiune, avuta in vedere de legiuitor la
adoptarea reglementarii criticate, nu poate fi convertita, strict vorbind,
intr-un fine de neprimire a exceptiei de neconstitutionalitate, nu mai putin,
interesele sociale majore a caror protectie tinde sa o asigure au cantarit mult
in optiunea Curtii si, fara indoiala, in considerarea lor, a fost adoptata
solutia cu privire la care imi exprim dezacordul.
Dincolo de argumentele enuntate, care converg in a demonstra caracterul
retroactiv al reglementarii legale deduse controlului, consider ca insasi
ratiunea avuta in vedere la adoptarea acesteia este susceptibila de serioase
rezerve.
In acest sens, se impune avut in vedere ca - potrivit reglementarii
initiale instituite prin Legea nr. 314/2001 - radierea din oficiu nu intervine
automat si uno ictu, ca urmare a nemajorarii capitalului social in termenul
definit de lege, ci reprezinta momentul final al unui proces constand in
dizolvarea de drept si lichidarea respectivei societati comerciale. Or, asa
fiind, urmeaza a-si gasi aplicare toate exigentele legale instituite in
materie, care, in esenta, urmaresc sa asigure acoperirea pasivului din si in
limitele pasivului. Fara indoiala, in masura in care nu exista elemente de
activ sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor datoriilor,
creditorii sau o parte dintre ei vor ramane nesatisfacuti. Este insa dificil de
inteles cum, intr-o atare ipoteza, redobandirea calitatii de subiect de drept,
ca urmare a constatarii nulitatii absolute a radierii, de catre societatea
comerciala debitoare, ar fi de natura sa le permita creditorilor sai,
nesatisfacuti in procesul de lichidare, sa-si valorifice creantele, daca se are
in vedere ca o asemenea societate, desi, teoretic, a redevenit subiect de
drept, nu poate sa desfasoare o activitate lucrativa, aducatoare de venit, apta
sa-i permita majorarea activului, motiv pentru care gradul sau de
insolvabilitate va ramane, practic, acelasi.
Unica ipoteza in care s-ar putea sustine ca reglementarea in cauza isi
releva utilitatea, in concordanta cu finalitatea urmarita, este doar aceea in
care radierea a intervenit direct si nemijlocit, ca urmare a constatarii
nemajorarii capitalului social, fara sa fi fost precedata de dizolvare si
lichidare, situatie in care creditorii ar fi pusi in imposibilitatea de a-si
valorifica creantele, ca urmare a incetarii existentei debitorului lor, ca
subiect de drept, prin efectul legii. In conditiile in care insa Legea nr.
314/2001 prevede, cu titlu imperativ, ca radierea din oficiu nu poate interveni
decat dupa dizolvarea de drept si lichidarea societatii comerciale, o radiere
intempestiva, fara respectarea acestei proceduri prealabile, este oricum lovita
de nulitate absoluta, care poate fi invocata de orice persoana interesata si,
in primul rand, de creditorii astfel prejudiciati. Existenta unei asemenea
posibilitati, in virtutea principiilor generale care guverneaza materia
dreptului civil, nu credem ca ar putea fi negata, iar recunoasterea ei
demonstreaza inutilitatea reglementarii legale criticate. Astfel spus, daca
ocrotirea intereselor creditorilor era asigurata, in maniera aratata, prin
reglementarea initiala, chiar intr-o atare situatie limita, adoptarea
reglementarii legale deduse controlului apare ca superflua.
Mai mult decat atat, in ceea ce priveste valorificarea creantelor statului,
aceasta beneficiaza de o garantie suplimentara, prin aceea ca, potrivit art. 7
din Legea nr. 314/2001, bunurilor imobile si mobile din patrimoniul
societatilor comerciale, care nu au intrat in patrimoniul altor persoane pana
la data dizolvarii de drept ori in cadrul procedurii lichidarii, le sunt
aplicabile, dupa data radierii, dispozitiile art. 477 din codul civil, acestea
devenind proprietatea statului ca bunuri fara stapan. Asa fiind, cu referire la
aceste creante, a fortiori nu se vede utilitatea invalidarii radierii unei
societati comerciale, ca efect al nulitatii.
Cele aratate converg in a demonstra inutilitatea solutiei legislative
adoptate prin reglementarea dedusa controlului, dincolo si independent de
caracterul sau neconstitutional, pe care l-am evidentiat in cele ce preceda.
Sunt ratiuni care mi-au impus si ofera o suficienta justificare prezentei
opinii separate la Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004 a Curtii Constitutionale.
Judecator,
Serban Viorel Stanoiu