DECIZIE Nr. 29
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 89 din 5 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Direcţia de Pază şi Securitate" - S.R.L. în Dosarul nr.
3.167/com/2006 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.167/com/2006, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 237 alin. (i) lit. b) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Direcţia de Pază şi Securitate" - S.R.L. în dosarul de mai sus, avand ca obiect
dizolvarea societăţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20
referitoare la Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24
referitoare la Dreptul la apărare şi ale art. 126 referitoare la Instanţele judecătoreşti.
In acest sens, arată că, deşi
depune lunar şi anual situaţiile financiare, potrivit obligaţiei impuse de
textul legal criticat, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se substituie
unor organe ale Ministerului de Finanţe, punand la dispoziţie, oricui plăteşte, date despre situaţia financiară
a societăţii, cu consecinţa încălcării secretului fiscal.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In speţă fiind vorba de o
persoană juridică, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Pe
de altă parte, drepturile consacrate de art. 21 şi 24 din Legea fundamentală nu
sunt îngrădite în niciun fel prin impunerea de către legiuitor a
obligativităţii depunerii într-un anumit termen a situaţiei financiare a
societăţii. Această obligaţie este firească prin prisma asigurării normelor
legale în vigoare în materia dreptului fiscal, iar sancţiunea corespunzătoare
este menită să asigure stabilitatea raporturilor juridice ce se stabilesc între
comercianţi şi, implicit, a circuitului civil.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul
egalităţii în drepturi instituie egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări, a cetăţenilor, nu şi a
persoanelor juridice. Dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber
la justiţie, deoarece posibilitatea Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului de a cere tribunalului dizolvarea unei societăţi comerciale nu are o
astfel de semnificaţie.
Dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
31/1990 nu pun în discuţie restrangeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi sunt
în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale
ale art. 126.
Art. 20 şi 24 din Legea fundamentală nu au, în opinia
Avocatului Poporului, incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie
2004, care au următorul conţinut: „La cererea oricărei persoane interesate,
precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va
pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:[...]
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale
sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului
comerţului."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Constituţia Romaniei instituie, prin prevederile art. 1 alin. (5), obligativitatea
respectării legilor de către toate subiectele de drept, persoane fizice sau
persoane juridice. Acestei obligaţii erga omnes îi corespunde dreptul şi obligaţia statului de a lua măsurile
necesare pentru ca legea să fie respectată, inclusiv măsuri de constrangere.
Din această perspectivă, sancţiunea reglementată prin
textul de lege criticat de autorul excepţiei constituie expresia exercitării de
către stat a competenţei sale de a asigura înfăptuirea dreptului, în speţă,
respectarea normelor juridice fiscale privind depunerea de către societăţile
comerciale a situaţiilor financiare anuale, la termenele stabilite.
Modul în care este reglementată sancţiunea menţionată
nu contravine prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei - şi
anume celor ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24
privind dreptul la apărare sau ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti -
deoarece sancţiunea este aplicată de instanţa de judecată, cu obligaţia
asigurării dreptului la apărare şi a tuturor garanţiilor procesuale prevăzute
de lege pentru părţile în proces.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
art. 16 din Constituţie, aceasta nu poate fi primită întrucat textul de lege criticat se aplică fără
discriminare tuturor subiectelor de drept la care se referă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Direcţia de
Pază şi Securitate" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.167/com/2006 al Tribunalului
Mehedinţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru