DECIZIE Nr.
288 din 28 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 348 din 18 aprilie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
excepţie ridicată de Zhu Weifen în Dosarul nr. 3.464/RF/2005 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
28D/2006 şi nr. 29D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de John
Johnson şi Saadawi Yousef în dosarele nr. 6.827/RF/2005 şi, respectiv, nr.
4.653/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea dosarelor nr. 28D/2006 şi nr. 29D/2006 la Dosarul nr. 26D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 24 noiembrie 2005, pronunţate în
dosarele nr. 3.464/RF/2005, nr. 6.827/RF/2005 şi nr. 4.653/RF/2005, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 2, art. 5 alin. (1)
şi art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi
regimul refugiaţilor în România, republicată. Excepţia a fost ridicată de
Zhu Weifen, John Johnson si Saadawi Yousef în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de aceştia
împotriva sentinţelor de respingere a plângerilor formulate împotriva unor
hotărâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi privind cereri de acordare a
statutului de refugiat.
In motivările excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de
lege criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravin prevederilor
constituţionale ale art. 22 alin. (2), interpretate prin raportare la
dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi la jurisprudenta Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Se consideră, de asemenea, că textele de lege ce fac
obiectul excepţiei sunt neconstituţionale datorită lipsei lor de precizie şi
claritate, existând posibilitatea interpretării şi aplicării lor în mod
arbitrar.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vlll-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens invocă
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, fiind conforme atât
dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi celor ale art. 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) pct.
2, art. 5 alin. (1) şi art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observă însă că, în realitate,
în urma republicării, textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, care prevede: „Protecţia
umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive
serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să
sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (...)
2. tortură, tratamente sau
pedepse inumane ori degradante;".
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii şi tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai format în numeroase
rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi
prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în
cauza de faţă. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 117 din 7 februarie 2006, Curtea a respins
excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de Zhu Weifen, John Johnson şi Saadawi Yousef în dosarele nr. 3.464/RF/2005,
nr. 6.827/RF/2005 şi, respectiv, nr. 4.653/RF/2005 ale Tribunalului Bucureşti -
Secţia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu