DECIZIE   Nr. 287 din  1 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 14 din 11 ianuarie 2002

    Costica Bulai      - presedinte
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala si a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal, exceptie ridicata de Rodica Neagu in Dosarul nr. 1.068/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal se prezinta partile Iulia Gheorghe, Teodoru Potcoava si Aurel Tanasescu, lipsind partea Paul Cristescu si autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partile prezente solicita respingerea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca obiectul exceptiei il constituie institutia prescriptiei actiunii penale in raport cu prevederile constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 123 alin. (1) privind infaptuirea justitiei, precum si cu cele ale art. 125, privind instantele judecatoresti. Se precizeaza ca institutia prescriptiei actiunii penale este cunoscuta inca din perioada Imperiului Roman, devenind ulterior inerenta oricarui sistem de drept. Este firesc ca trecerea timpului sa influenteze in mod inevitabil asupra raporturilor juridice, consecintele acesteia fiind reglementate prin institutia prescriptiei, care in domeniul juridic penal este numai extinctiva si are ca efect stingerea dreptului statului (cand procesul penal este pornit din oficiu) ori al persoanei vatamate (in cazul in care procesul penal se pune in miscare la plangerea prealabila a acesteia) de a trage la raspundere penala pe infractor, precum si a dreptului de a constrange pe condamnat la executarea pedepsei pronuntate de justitie. Astfel, o sanctionare tardiva ar deveni nu numai inutila si lipsita de sens, dar chiar ar perturba relatiile sociale care intre timp s-au restabilit. Se considera ca dispozitiile legale criticate, care alcatuiesc institutia prescriptiei, nu contravin accesului liber la justitie si nici competentei instantelor judecatoresti, competenta a carei stabilire este de nivelul legii, iar nu de nivelul Constitutiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.068/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal, exceptie ridicata de Rodica Neagu in recursul declarat impotriva Sentintei penale nr. 175 din 13 februarie 2001, prin care Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a incetat procesul penal pornit pentru infractiunea prevazuta la art. 180 alin. 1 din Codul penal, motivandu-se cu implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 123 alin. (1), privind infaptuirea justitiei, si ale art. 125 alin. (1), referitoare la instantele judecatoresti. Se arata ca datorita dispozitiilor legale privitoare la prescriptie nu se mai infaptuieste actul de justitie de catre instantele judecatoresti, prin simplul fapt al trecerii timpului, desi in cele mai multe cazuri faptele si vinovatia pot exista. In caz de prescriptie instantele judecatoresti, fara a mai face act de dreptate, inceteaza procesul penal, iar vinovatia inculpatilor nu mai poate fi stabilita. Se considera astfel ca institutia prescriptiei da posibilitatea organelor judiciare de a favoriza pe unii infractori, tergiversand solutionarea cauzelor prin tinerea in nelucrare a dosarelor penale. Se apreciaza ca numai in situatii speciale legea ar trebui sa prevada prescriptia raspunderii penale. De asemenea, se arata ca este incalcat si principiul egalitatii in drepturi, deoarece pentru infractiuni contra pacii si omenirii nu intervine prescriptia si exista posibilitatea aflarii adevarului prin infaptuirea justitiei, iar in cazul celorlalte infractiuni partile sunt lipsite de acest drept, creandu-se astfel inegalitate intre cetateni in fata legii si a autoritatilor publice. Autorul exceptiei mai arata ca dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, deoarece, prin incetarea procesului penal numai ca urmare a curgerii timpului, partea vatamata nu mai are posibilitatea sa afle adevarul despre fapta, faptuitori, avand in vedere ca procesul penal este initiat nu numai din oficiu, dar si la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neintemeiata. Se apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constitutionale invocate. Astfel se arata ca nu au incidenta in cauza prevederile art. 123 alin. (1), care se refera la suprematia legii in activitatea organelor judiciare, si nici cele ale art. 125 alin. (1) din Constitutie, privind instantele prin care se realizeaza justitia. Totodata se arata ca art. 10 si 11 din Codul de procedura penala, consacrand solutiile ce pot fi adoptate in situatiile ce impiedica exercitarea actiunii penale, nu contravin prevederilor constitutionale. Se mai precizeaza ca institutia raspunderii penale a fost consacrata pentru ca raporturile juridice de conflict sa nu treneze, tinand seama de faptul ca dupa trecerea unui timp indelungat de la data savarsirii infractiunii aplicarea unei sanctiuni sau executarea acesteia nu mai are eficienta in raport cu scopul sanctiunilor penale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "prescriptia reprezinta o reflectare in dreptul penal a necesitatii de a angaja in mod operativ si eficient raspunderea penala. Eficienta raspunderii penale depinde, in mare masura, si de durata cat mai redusa existenta de la savarsirea infractiunii pana la judecarea acesteia" si de aceea "reglementarea acestei institutii de drept este o necesitate, ea regasindu-se, de altfel, in toate legislatiile". In ceea ce priveste infractiunile contra pacii si omenirii s-a prevazut imprescriptibilitatea raspunderii penale datorita caracterului lor deosebit de grav, manifestat in special in cel de-al II-lea razboi mondial. Se apreciaza ca nu se incalca prin dispozitiile legale criticate nici prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care trebuie interpretat in legatura cu art. 4 din Constitutie, referitor la criteriile egalitatii in drepturi, deoarece institutia prescriptiei nu creeaza privilegii sau discriminari.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Din cuprinsul incheierii de sesizare rezulta ca este contestata legitimitatea constitutionala a dispozitiilor art. 121 alin. 1, referitoare la efectele prescriptiei, si ale art. 124, privind prescriptia speciala, din Codul penal, precum si, in mod corespunzator, dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) din Codul de procedura penala, dispozitii care privesc institutia prescriptiei raspunderii penale si efectele acesteia. Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
    - art. 121 alin. 1 din Codul penal: "Prescriptia inlatura raspunderea penala.";
    - art. 124 din Codul penal: "Prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 este depasit cu inca jumatate.";
    - art. 10 lit. g) din Codul de procedura penala: "Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: [...] g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;";
    - art. 11 pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penala: "In cursul judecatii instanta pronunta: [...]
    b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) - j)."
    Autorul exceptiei afirma ca prescriptia raspunderii penale, avand ca efect incetarea procesului penal, impiedica organele judiciare sa infaptuiasca justitia, sa stabileasca faptele si sa constate eventualele vinovatii, zadarnicind si preventia speciala a legii penale. Sub acest aspect se invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 123 alin. (1), conform carora "Justitia se infaptuieste in numele legii", si ale art. 125 alin. (1), potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a mai invocat si incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
    Institutia prescriptiei (reflectata de textele de lege criticate) este inerenta oricarui sistem de drept, ea raspunzand unei necesitati obiective in disciplinarea juridica a vietii sociale. Trecerea timpului influenteaza in mod inevitabil asupra raporturilor juridice, determinand, dupa anumite intervale si in anumite conditii, pierderea sau castigarea unui drept ori incetarea efectelor unei hotarari judecatoresti neexecutate. Consecintele trecerii timpului asupra raporturilor juridice trebuie sa faca obiectul reglementarii juridice, care se realizeaza prin institutia prescriptiei. In domeniul reglementarii juridice penale prescriptia este numai extinctiva si are ca efect stingerea dreptului statului de a trage la raspundere penala pe infractor din oficiu sau, ca in speta, la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si a dreptului de a constrange pe condamnat la executarea pedepsei pronuntate de justitie. Sub ambele sale forme, prescriptia raspunderii penale si prescriptia executarii pedepsei, institutia prescriptiei este necesara pentru inlaturarea consecintelor negative ale tragerii la raspundere penala sau ale supunerii la executarea pedepsei, dupa ce, din cauza trecerii unui interval mare de timp de la savarsirea infractiunii sau de la aplicarea pedepsei, aceste masuri au incetat sa mai fie necesare si ar fi chiar perturbatoare pentru relatiile sociale care intre timp s-au restabilit.
    Curtea observa ca stabilirea termenelor prescriptiei in general si deci si a termenelor prescriptiei raspunderii penale si a prescriptiei executarii pedepsei este de esenta institutiei prescriptiei. Termenele sunt stabilite de legiuitor in raport cu gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, respectiv in raport cu gravitatea pedepsei aplicate. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili aceste termene, ca, de altfel, si celelalte conditii, precum si efectele prescriptiei, iar acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare Constitutiei.
    In ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la contrarietatea textelor penale si procedural penale care reglementeaza prescriptia raspunderii penale in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca aceasta nu este intemeiata. Astfel termenele de prescriptie sunt stabilite potrivit criteriului gravitatii pedepsei prevazute de lege ori, in cazul prescriptiei executarii pedepsei, a pedepsei aplicate, iar nu in raport cu rasa, nationalitatea, originea etnica a inculpatului sau condamnatului ori cu alte criterii prevazute la art. 4 din Constitutie ca fiind discriminatorii. Pe de alta parte, dispozitiile legale criticate nu instituie nici privilegii, prescriptia aplicandu-se deopotriva inculpatilor ori condamnatilor cu privire la care s-a implinit termenul de prescriptie prevazut in art. 122 si, respectiv, in art. 126 din Codul penal.
    Curtea constata, de asemenea, ca prescriptia raspunderii penale nu impiedica nici liberul acces la justitie, de vreme ce ea intervine atunci cand procesul penal la care partile au acces nestanjenit nu a fost solutionat definitiv in termenul de prescriptie prevazut de lege. Persoana vatamata nu este impiedicata, asa cum nu a fost impiedicat nici autorul exceptiei, sa se adreseze justitiei pentru solutionarea conflictului de drept penal. Pretinsa tergiversare de catre instante a solutionarii unor cauze penale este, pe de o parte, o problema de fapt, iar nu de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate, iar pe de alta parte, partea vatamata are suficiente mijloace penale si procedural penale pentru a se apara impotriva unui asemenea abuz [recuzarea judecatorului, prevazuta la art. 48 lit. d) din Codul de procedura penala, ori depunerea unui denunt in conditiile art. 221 sau 223 din Codul de procedura penala].
    Curtea constata ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 123 alin. (1) din Constitutie, referitoare la infaptuirea justitiei, deoarece si in acest caz justitia se infaptuieste in numele legii, si anume potrivit dispozitiilor din Codul de procedura penala privind prescriptia, infaptuirea justitiei insemnand nu numai solutionarea in fond a cauzelor, ci si solutionarea lor pe cale de exceptie, prin aplicarea dispozitiilor penale si procedural penale care reglementeaza aceste exceptii.
    In sfarsit, Curtea observa ca dispozitiile legale criticate nu au nici o legatura cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, care se refera la realizarea justitiei prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti, deoarece nu se pune problema competentei acestora. Or, pentru argumentele deja expuse Curtea nu poate lua in considerare opinia autorului exceptiei potrivit careia realizarea justitiei ar insemna numai solutionarea in fond a cauzelor, iar nu si aplicarea tuturor dispozitiilor legale de natura sa puna capat unui litigiu (in speta, cele referitoare la prescriptie).

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. b) si ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 121 alin. 1 si ale art. 124 din Codul penal, exceptie ridicata de Rodica Neagu in Dosarul nr. 1.068/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 noiembrie 2001.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Costica Bulai

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan