DECIZIE   Nr. 285 din  1 iulie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata si modificata prin Legea nr. 48/2002, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 711 din  6 august 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata si modificata prin Legea nr. 48/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Veronica Chitea in Dosarul nr. 2.748/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal autorul exceptiei este prezent personal si asistat de avocatul Iosif Friedmann Nicolescu. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent sef refera asupra cauzei si arata ca la dosarul cauzei au depus note scrise partile Liviu-Anton Vilvoi, care solicita admiterea exceptiei, si Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului, care solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia pentru motivele invocate in fata instantei de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.748/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata si modificata prin Legea nr. 48/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Veronica Chitea cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva Deciziei civile nr. 1.132 din 19 mai 2003, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila in Dosarul nr. 4.023/2002.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale consacrate in art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 51 alin. (2), art. 124 alin. (2) si art. 129. Astfel, considera ca art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, care confera calitate activa procesuala organizatiilor neguvernamentale ce au ca scop protectia drepturilor omului, creeaza "o situatie de inechitate si discriminare" pentru celelalte parti care nu s-au pus sub ocrotirea unei astfel de organizatii. In opinia sa, dispozitiile legale criticate ar trebui sa aiba in vedere numai cauzele in care aceste organizatii se judeca in contradictoriu cu o autoritate publica "care ar putea sa fie susceptibila de a discrimina o persoana fizica, un grup de persoane fizice etc.". Argumentand aceasta opinie, autorul exceptiei arata ca partea in favoarea careia intervine organizatia este favorizata "prin crearea unei stari tensional-emotionale completului de judecata care solutioneaza cauza". De asemenea, considera ca se produce o ingerinta a organizatiilor neguvernamentale in activitatea autoritatii judecatoresti, "astfel ca justitia nu mai este unica, impartiala si egala pentru toti". In alta ordine de idei, autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 129 din Constitutie, deoarece o organizatie neguvernamentala nu poate avea calitatea de "parte interesata". Astfel, in opinia sa, "o organizatie neguvernamentala trebuie sa aiba o atitudine echidistanta fata de persoanele fizice si juridice care au calitatea de justitiabili si nu se poate substitui folosintei drepturilor civile in judecata si nici nu poate avea exercitiul drepturilor procesuale ale persoanelor". De asemenea, observa ca, in cauzele civile, partile au calitate procesuala activa in cazul in care au si un interes legitim si actual. In continuare, sustine ca dispozitiile legale criticate contravin art. 15 alin. (1) din Constitutie, republicata, deoarece doar cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. In opinia sa, sunt infrante si dispozitiile constitutionale care consacra dreptul la un proces echitabil, intrucat organizatia neguvernamentala devine "partizanul" partii ale carei interese le sustine in justitie. De asemenea, considera ca art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 este in contradictie si cu dispozitiile art. 24 din Constitutie, republicata, deoarece, in cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate numai de un avocat, nu si de o organizatie neguvernamentala. In continuare aminteste ca, potrivit art. 51 alin. (2) din Constitutie, republicata, organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta. In fine, apreciaza ca "Ordonanta guvernamentala nr. 137/2000, adoptata ca Legea nr. 48/2002, nefiind o lege organica, [...] nu poate sa fie in contradictie cu drepturile si libertatile cetatenilor". In concluzie, solicita instantei constitutionale sa modifice art. 22 din ordonanta, in sensul restrangerii sferei acestor dispozitii numai la actiunile impotriva statului, cat si in cauzele penale, "excluzandu-se ingerintele organizatiilor neguvernamentale in cazul drepturilor subiectiv patrimoniale sau nepatrimoniale intre persoanele private, intre care nu exista privilegii si discriminari".
    Instanta de judecata considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, in opinia sa, textul de lege criticat nu creeaza o situatie inechitabila si discriminatorie celorlalte parti din proces ale caror interese nu sunt reprezentate de o organizatie neguvernamentala, deoarece folosinta si exercitiul drepturilor procedurale incumba partilor din proces cu respectarea tuturor principiilor care guverneaza activitatea de judecata. Mai mult, aminteste ca justitia este unica si egala pentru toti, fapt ce presupune folosirea acelorasi reguli procedurale si acordarea drepturilor procesuale in mod egal tuturor participantilor. In continuare, arata ca organizatiile neguvernamentale intervin in proces in baza mandatului partii ale carei interese sunt atinse prin discriminare, astfel incat se respecta principiul constitutional al liberului acces la justitie. De asemenea, apreciaza ca art. 22 din Legea nr. 137/2000 este in deplin acord cu principiul constitutional al universalitatii drepturilor si libertatilor, intrucat universalitatea este conceputa fara deosebire de faptul reglementarii acestor drepturi si libertati prin Constitutie sau prin alte legi. In alta ordine de idei, observa ca, desi instanta de judecata nu se investeste din oficiu, legea recunoaste legitimarea procesuala activa unor organisme ce nu sunt titulare ale dreptului. In fine, potrivit opiniei instantei de judecata, dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei nu aduc atingeri nici dreptului la aparare prevazut de art. 24 din Constitutie, republicata, intrucat organizatia neguvernamentala intervine in proces alaturi de partea de care a fost mandatata, si nu in calitate de aparator al acesteia.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece prin textul de lege criticat se reglementeaza "unul din cazurile de exceptie in care legea, pentru deplina si prompta ocrotire a drepturilor si libertatilor pe care le confera, recunoaste, in situatii anume prevazute, legitimarea procesuala activa a anumitor organe care nu sunt titulare ale dreptului dedus judecatii - cum este cazul actiunii civile ce poate fi pornita de Ministerul Public, potrivit art. 45 din Codul de procedura civila". In continuare, se arata ca art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 "reprezinta un demers legislativ de respectare si realizare a cerintelor constitutionale de principiu, cum sunt cele ale egalitatii in drepturi si accesul liber la justitie, si nu de incalcare a lor".
    Avocatul Poporului considera ca argumentele autorului exceptiei sunt neintemeiate. In acest sens arata ca, potrivit art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, organizatiile neguvernamentale au calitate procesuala activa in cazul in care discriminarea se manifesta in domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunitati sau unui grup de persoane, precum si in cazul in care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice. Asa fiind, aceste organizatii intervin in proces pentru realizarea scopului lor de protectie a drepturilor persoanelor fizice si a interesului lor legitim de combatere a discriminarii, si nu in calitate de aparator al partii care i-a solicitat interventia, asa incat principiul constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor nu este incalcat. In sprijinul acestor argumente invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 44/1996, in care s-a statuat ca nu constituie discriminare faptul ca, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca textul de lege ce face obiectul exceptiei nu contine nici o dispozitie contrara prevederilor art. 21 si 24 din Constitutie, republicata, si nu contravine principiului constitutional consacrat in art. 15 alin. (1), ci reprezinta tocmai o concretizare a acestui principiu. Celelalte norme constitutionale invocate de autorul exceptiei sunt apreciate ca fiind nerelevante pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise ale partilor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 48/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002, dispozitii care au urmatoarea redactare:
    - Art. 22: "(1) Organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului au calitate procesuala activa in cazul in care discriminarea se manifesta in domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunitati sau unui grup de persoane.
    (2) Organizatiile prevazute la alin. (1) au calitate procesuala activa si in cazul in care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, daca aceasta din urma mandateaza organizatia in acest sens."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi din Constitutie:
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1) si alin. (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 51 alin. (2): "Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.";
    - Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Analizand textul legal criticat, Curtea observa ca, ulterior sesizarii sale, acesta a fost modificat prin Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, pastrandu-se insa solutia legislativa criticata de autorul exceptiei.
    Potrivit opiniei acestuia, atribuirea calitatii procesuale active organizatiilor neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului contravine principiilor constitutionale ale universalitatii, egalitatii cetatenilor si dreptului constitutional la un proces echitabil, precum si prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata, care consacra caracterul unic, impartial si egal al justitiei. In acest sens, arata ca instanta de judecata este supusa unei "stari tensional-emotionale" care va influenta solutia data in cauza.
    Examinand prevederile art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, Curtea constata ca acestea nu creeaza o inegalitate a partilor in fata instantei si nici nu reprezinta o ingerinta a organizatiilor neguvernamentale in activitatea autoritatii judecatoresti. Astfel, dispozitiile art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata, la care insusi autorul exceptiei face trimitere, consacra nu numai un deziderat, ci insasi obligatia instantelor de a asigura o judecata unica, impartiala si egala pentru toti. Mai mult, in virtutea prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (1), justitia se infaptuieste in numele legii. Asa fiind, judecatorul isi va fundamenta solutia in cauza pe dispozitiile legale invocate si probele administrate de parti, si nu pe "starea tensional-emotionala" indusa de participarea la proces a organizatiilor neguvernamentale. De altfel, modul in care instantele de judecata inteleg sa se supuna acestor obligatii consacrate constitutional reprezinta o chestiune de aplicare a legii, iar nu un argument care sa sustina neconstitutionalitatea textului de lege criticat. In virtutea art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, instanta constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei.
    De asemenea, Curtea apreciaza ca textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constitutionale consacrate in art. 15 alin. (1).
    In ceea ce priveste criticile aduse dispozitiilor legale ce fac obiectul exceptiei in raport cu prevederile art. 24, autorul exceptiei le motiveaza aratand ca, in cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate numai de un avocat, nu si de o organizatie neguvernamentala. Mai mult, in opinia sa, organizatiile neguvernamentale nu pot avea nici calitatea de "parte interesata", deoarece nu justifica un interes legitim si actual.
    In fata acestor sustineri, se constata ca organizatiile neguvernamentale nu participa la proces in calitate de reprezentanti ai partilor, ci in virtutea calitatii procesuale active proprii pe care le-o atribuie legea. Acest fapt este confirmat si de modificarea pe care textul legal criticat a suferit-o ulterior sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate. Astfel, tocmai pentru a indeparta ideea reprezentarii, legiuitorul a modificat art. 22 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 in sensul ca organizatiile neguvernamentale nu mai dobandesc calitate procesuala activa in cazurile cand persoana fizica supusa unei discriminari le mandateaza, ci la cererea acesteia. De asemenea, se observa ca interesul participarii in cauza rezida in insusi scopul pentru care organizatia neguvernamentala fiinteaza, si anume protectia drepturilor persoanelor care au fost supuse unei discriminari.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia textul de lege criticat aduce atingere art. 51 alin. (2) din Constitutie, republicata, Curtea observa ca aceste dispozitii constitutionale se refera la "dreptul la petitionare", care este diferit de dreptul de a introduce actiuni la instantele judecatoresti, drept consacrat de art. 21 alin. (1) din Constitutie. Astfel, asa cum Curtea Constitutionala a statuat si prin Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, sesizarea instantelor judecatoresti pentru valorificarea unui drept nesocotit ori incalcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei nu reprezinta un aspect al dreptului de petitionare. Acest din urma drept se refera la cererile, reclamatiile, sesizarile si propunerile in legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justitiei si la care autoritatile publice au obligatia de a raspunde in termenele si conditiile stabilite potrivit legii, in timp ce cererile de chemare in judecata, care declanseaza procesul civil, se rezolva dupa reguli specifice, proprii activitatii de judecata.
    In fine, in ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei ca instanta constitutionala sa modifice textul legal criticat astfel incat acesta sa se aplice numai actiunilor impotriva statului si in cauzele penale, Curtea observa ca, in virtutea competentei sale consacrate constitutional, cat si prin Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu ar putea modifica un text de lege fara a se crea astfel o imixtiune in activitatea legiuitorului, incalcandu-se principiul constitutional al separatiei puterilor in stat.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, aprobata si modificata prin Legea nr. 48/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Veronica Chitea in Dosarul nr. 2.748/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 iulie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman