DECIZIE Nr. 283 din 7 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A
si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 657 din 25 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si
ale art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Rodica Pricop in Dosarul nr.
2.163/CIV/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru
cauze privind litigii de munca si asigurari sociale.
La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la
Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ca
inadmisibila, aratand ca, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta. In ceea ce priveste exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,
solicita respingerea acesteia ca neintemeiata, invocand in acest sens
jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.163/CIV/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru
cauze privind litigii de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 46 din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. 2.1 lit. A si
B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Rodica Pricop.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 contravin principiului constitutional
al neretroactivitatii legii, cuprins in art. 15 alin. (2), deoarece
"stabileste cauze de nulitate absoluta retroactiv" si "se aplica
unor situatii juridice create inainte de intrarea sa in vigoare".
Pentru aceleasi considerente autorul exceptiei sustine si
neconstitutionalitatea prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea
Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
De asemenea, arata ca prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece, in
opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, aceasta prevedere legala
"creeaza un dezechilibru pe plan procesual intre fostii proprietari si
fostii chiriasi, instituind in sarcina acestora din urma o prezumtie de
rea-credinta".
Se mai sustine ca prin aceste prevederi legale sunt incalcate si
principiile constitutionale ale garantarii si ocrotirii proprietatii, cuprinse
in art. 44 si art. 136 din Constitutie.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind
litigii de munca si asigurari sociale apreciaza ca prevederile legale criticate
nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 44
si art. 136 din Constitutie, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii
Constitutionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989 este inadmisibila, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii
Constitutionale.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
46 din Legea nr. 10/2001, arata ca din cuprinsul motivarii exceptiei rezulta ca
obiectul acesteia il reprezinta doar alin. (2) al acestui articol. In legatura
cu pretinsa neconstitutionalitate a textului de lege criticat, Guvernul
apreciaza ca acesta nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din
Constitutie, deoarece "un act de instrainare incheiat in conditiile in
care ambele parti au fost de rea-credinta era considerat nul absolut, chiar
anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001", astfel incat textul de
lege criticat nu retroactiveaza.
In ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la
dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, se arata ca acest text de lege
nu instituie un tratament inegal intre persoanele care revendica imobile
preluate de stat fara titlu si dobanditorii de buna-credinta, intrucat cele
doua categorii de persoane se afla in situatii juridice diferite.
Se mai arata ca prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu
contravin dispozitiilor art. 44 si 136 din Constitutie, ci reprezinta "o
aplicare a principiului constitutional al ocrotirii proprietatii private"
(...) "din perspectiva proprietarului care a cumparat imobilul de la stat,
in baza legii in vigoare la data respectiva si cu respectarea intocmai a
prevederilor acesteia, fiind, deci, de buna-credinta in momentul
cumpararii".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata. In acest sens se
arata ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 15 din
Constitutie, deoarece, "aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte si pe
cel al aparentei de drept, (...) nu are caracter novator si, prin urmare, nu
retroactiveaza".
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003, se arata ca,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 si ale art. 146 lit. d) din
Constitutie, exceptiile de neconstitutionalitate pot avea ca obiect numai
legile si ordonantele, astfel incat exceptia este inadmisibila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din Incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale din data de 22 noiembrie 2004, il
constituie prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14
februarie 2001, precum si prevederile art. 2.1 lit. A si B din anexa la
Hotararea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2003.
Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dandu-se textelor o noua numerotare.
Astfel, art. 46 din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50, fara a se modifica
solutia legislativa anterioara.
Curtea constata ca, asa cum rezulta din motivarea exceptiei, este criticat
pentru motive de neconstitutionalitate doar alin. (2) al art. 46 din Legea nr.
10/2001, devenit art. 50 alin. (2) in urma republicarii. Prin prezenta decizie,
Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii acestui text de lege,
care are urmatorul cuprins: "(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv
cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile
preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de
cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
Art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003
prevede:
"2.1. Preluarile de imobile efectuate in baza Legii nr. 119/1948
pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari,
miniere si de transporturi, cu modificarile ulterioare, sunt prezumate ca fiind
facute cu titlu valabil.
A. Preluarile de imobile in baza celorlalte acte normative de nationalizare
(este cazul Decretului nr. 232/1948 pentru nationalizarea unor intreprinderi de
cai ferate particulare, Decretului nr. 302/1948 pentru nationalizarea
institutiilor sanitare particulare, Decretului nr. 303/1948 pentru
nationalizarea industriei cinematografice si reglementarea comertului cu
produse cinematografice, Decretului nr. 134/1949 pentru nationalizarea
unitatilor sanitare ca: farmaciile urbane din resedinte si neresedinte de judet
si centre importante muncitoresti, laboratoare chimico-farmaceutice, drogherii
medicinale, depozite de medicamente si laboratoare de analize medicale, cu completarile
ulterioare, Decretului nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu
modificarile si completarile ulterioare, Decretului nr. 418/1953 pentru
nationalizarea farmaciilor particulare) sunt considerate ca fiind preluate
<<cu titlu>>, in masura in care s-au respectat conditiile stabilite
de acestea.
B. In cazul in care entitatea notificata solutioneaza o notificare avand ca
obiect imobile care au fost preluate prin actele normative enuntate la lit. A,
aceasta este in masura sa se pronunte si cu privire la calificarea <<fara
titlu>>, in cazul in care apreciaza ca preluarea respectiva nu s-a
incadrat in conditiile actului de nationalizare."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile
contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 44 si
art. 136 din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
in proprietatea publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de orice alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu
potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea
teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii
organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor
publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in
folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii
organice."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. Referitor la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1
lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003, potrivit art. 146
lit. d) din Constitutie, Curtea Constitutionala "hotaraste asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele [...]",
iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "Curtea Constitutionala
decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de
arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a
unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]."
Astfel, hotararile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de
constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala, acestea putand fi
atacate numai pe calea contenciosului administrativ. Pentru aceste motive,
potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanta
judecatoreasca trebuia sa respinga aceasta exceptie printr-o incheiere
motivata, fara a mai sesiza Curtea Constitutionala. Intrucat instanta de
judecata nu s-a conformat acestor dispozitii legale, urmeaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la
Hotararea Guvernului nr. 498/2003 sa fie respinsa ca inadmisibila de catre
Curtea Constitutionala.
II. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea s-a pronuntat in mod constant
asupra constitutionalitatii acestui text de lege, prin raportare la
dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Astfel, prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, exceptia de
neconstitutionalitate a fost respinsa ca neintemeiata. Pentru a pronunta
aceasta solutie, Curtea a retinut ca un act de instrainare consimtit de un
neproprietar este esentialmente viciat, fiind lipsit de eficienta juridica,
intrucat este de principiu ca nimeni nu poate transmite altuia mai mult decat
are el insusi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet).
Prin urmare, se poate sustine ca prevederea expresa a unei sanctiuni cu o
asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinand teza intai
a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiasi text, Curtea
constata ca, desi nu se prevede in mod expres nulitatea, aceasta are in vedere
actele de instrainare incheiate cu rea-credinta. Astfel, se impune concluzia ca
textul de lege criticat nu are caracter novator si, prin urmare, nu
retroactiveaza.
Atat solutia pronuntata in decizia anterior mentionata, precum si
considerentele care au stat la baza acesteia isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o
reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
In prezenta cauza, autorul exceptiei invoca si incalcarea dispozitiilor
art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, aratand ca textul de lege criticat
"creeaza un dezechilibru pe plan procesual intre fostii proprietari si
fostii chiriasi (...)".
Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt intemeiate, deoarece fostii
proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, pe de o parte, si chiriasii unor astfel de imobile, pe de alta
parte, se afla in situatii obiectiv diferite, astfel incat nici statutul lor
juridic nu poate fi identic. De altfel, in sensul jurisprudentei constante a
Curtii Constitutionale, principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea,
astfel incat situatia juridica diferita a anumitor categorii de persoane
justifica aplicarea unui regim juridic diferit.
In ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la
dispozitiile art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privata, si ale
art. 136, referitoare la regimul proprietatii, Curtea constata ca, in sensul
jurisprudentei sale (de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003),
dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietatii se aplica
numai dupa dobandirea dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 2.1 lit. A si B din anexa la Hotararea Guvernului nr.
498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Rodica Pricop
in Dosarul nr. 2.163/CIV/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civila
si pentru cauze privind litigii de munca si asigurari sociale.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Irina Loredana Lapadat