DECIZIE   Nr. 282 din 30 octombrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

ACT EMIS DE:     CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 16 din 14 ianuarie 2002

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Doina Suliman      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in Dosarul nr. 2.415/2000.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 2.415/2000, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Exceptia a fost ridicata din oficiu de catre instanta de judecata intr-o cauza civila care are ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui contract de vanzare-cumparare si revendicarea unui imobil trecut in proprietatea statului in baza Decretului nr. 223/1974.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca legiuitorul a incalcat principiul separatiei puterilor, intrucat "face el insusi o apreciere asupra efectelor actelor normative de nationalizare din perioada comunista". In dezvoltarea acestei sustineri instanta de judecata arata ca legiuitorul, "facand el insusi aprecieri asupra efectelor actelor normative de nationalizare si evaluandu-le, [...] de fapt, face opera instantei de judecata si, astfel, isi depaseste prerogativele si incalca prerogativele instantelor si, totodata, principiul separatiei puterilor in stat".
    Pe de alta parte, se arata ca prin dispozitiile alin. (1) al art. 6 din legea criticata, "in masura in care se conditioneaza valabilitatea titlului statului de conformitatea actului normativ de nationalizare cu Constitutia in vigoare la momentul adoptarii sale", se incalca prezumtia de constitutionalitate a legilor, tinand seama ca sub regimul "celor trei constitutii comuniste nu exista vreo dispozitie prin care instantele de judecata sa fi fost investite cu prerogative de control constitutional". In legatura cu dispozitia legala care se refera la examinarea valabilitatii titlului statului si prin prisma conformitatii actului normativ de nationalizare cu tratatele internationale la care Romania era parte, se afirma ca in nici una dintre constitutiile anterioare nu exista o dispozitie similara celei cuprinse in art. 20 alin. (2) din Constitutia adoptata in 1991. In mod asemanator, instanta considera ca, "in masura in care se conditioneaza valabilitatea titlului statului de conformitatea actelor normative de nationalizare cu legile in vigoare la momentul adoptarii lor, [...] legiuitorul anului 1998 [...] isi depaseste competenta si incalca prerogativele Adunarii Constituante - singura in masura sa stabileasca, prin norme constitutionale, o ierarhie a actelor normative".
    Referitor la dispozitia cuprinsa in alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, instanta arata ca, "in masura in care instantele urmeaza sa aprecieze valabilitatea titlului prin prisma triplei conditionari din finalul alin. (1), devine si ea neconstitutionala, intrucat, practic, instantele de judecata sunt investite cu prerogative de control constitutional al actelor normative de nationalizare, situatie in care legiuitorul isi depaseste competenta incalcand prerogativele Adunarii Constituante".
    In afara de aceasta, instanta, avand in vedere ca actele normative de nationalizare nu mai sunt in vigoare, apreciaza ca se incalca, prin dispozitiile legale criticate, si principiul neretroactivitatii legii prevazut la art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In esenta, punctul de vedere al Guvernului are in vedere faptul ca instanta, autoare a exceptiei, nu invoca nici un text constitutional care ar fi fost incalcat de dispozitiile legale criticate, cu exceptia art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii. In legatura cu aceasta critica privind caracterul pretins retroactiv al textului criticat, Guvernul considera ca dispozitiile art. 6 alin. (1) din lege "nu inseamna altceva decat raportarea titlului respectiv la ordinea juridica existenta in momentul constituirii lui, iar nu la cerintele de astazi", referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, in speta Decizia nr. 264/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 198 din 19 aprilie 2001. Aceeasi referire se face de catre Guvern si in legatura cu argumentul invocat de instanta cu privire la depasirea atributiilor instantelor judecatoresti.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
    Aceste dispozitii legale au urmatorul cuprins: "(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat. [...]
    (3) Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului."
    Critica de neconstitutionalitate are la baza sustinerea ca au fost incalcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
    De asemenea, se invoca si incalcarea de catre legiuitor a principiului separatiei puterilor, principiu care, desi nu este consacrat ca atare "expressis verbis", este dedus din prevederile Constitutiei, asa cum si Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 73/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255/1996; Decizia nr. 96/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251/1996).
    Dispozitiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului abstract, prealabil, de constitutionalitate, a stabilit ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 sunt constitutionale. In esenta, Curtea a retinut in considerentele deciziei, intre altele: "Conditiile pe care art. 6 din Legea privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia le prevede pentru ca un bun sa apartina domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale sunt precizate de lege, pentru prima data, in ceea ce priveste aceste categorii de bunuri; aceste conditii sunt in deplin acord cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca si cu legislatia din perioada in care a avut loc dobandirea de catre stat a bunurilor respective. Ele corespund totodata reglementarilor in baza carora s-au retrocedat deja ori au fost stabilite despagubiri pentru bunurile trecute in proprietatea statului." De asemenea, Curtea a constatat: "Cu privire la cuprinsul art. 6 din lege, avut in vedere prin obiectia de neconstitutionalitate, este evident ca acesta nu poate fi considerat ca avand caracter retroactiv, de vreme ce se refera la apartenenta unor bunuri la domenii ce nu au existat anterior Constitutiei din anul 1991." Referitor la dispozitiile cuprinse in alin. (2) si (3) din lege Curtea a stabilit ca "alin. (2) si (3) ale art. 6 consacra, pe de o parte, competenta instantelor judecatoresti in solutionarea actiunilor in revendicare privind imobile preluate fara titlu, inclusiv prin violenta, iar pe de alta parte, recunoasterea competentei instantelor de a stabili validitatea titlului de trecere a unor bunuri in proprietatea statului, fara de care nu le poate fi recunoscuta competenta de a statua in actiunile in revendicare".
    De asemenea, Curtea Constitutionala, in exercitarea atributiilor sale de control concret, posterior, de constitutionalitate, prin Decizia nr. 264 din 19 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 198 din 19 aprilie 2001, a respins ca neintemeiata o exceptie de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998. In cauza se invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 125 alin. (3) si ale art. 144, precum si ale art. 15 alin. (2) si ale art. 20 alin. (2). In considerentele deciziei Curtea a retinut, in esenta, ca, "In realitate, prin dispozitiile alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998 se stabileste ca fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, pe langa alte bunuri, si acelea care au fost dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, in temeiul unui titlu valabil". Curtea a considerat, de asemenea, ca "reprezinta o optiune a legiuitorului modul in care sunt determinate conditiile de indeplinirea carora depinde apartenenta bunurilor la domeniul public sau privat al statului, precum si modul in care sunt stabilite criteriile de apreciere a valabilitatii titlurilor prin care bunurile au fost dobandite, pe baza raportarii acestora la cadrul constitutional si legal in vigoare la data preluarii bunurilor de catre stat". De asemenea, Curtea a stabilit ca "textul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia are, asadar, caracterul unei conditionari legale a apartenentei bunurilor preluate de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 la domeniul public sau la domeniul privat al statului. Este constitutional ca Parlamentul sa fi optat pentru solutia cuprinsa in textul criticat pentru neconstitutionalitate si sa considere, in mod indirect, ca bunurile care nu au intrat <<in temeiul unui titlu valabil>> in proprietatea statului sa nu fie incluse in domeniul public sau privat al statului si astfel sa poata fi revendicate de catre cei de la care au fost preluate in mod abuziv, asa cum prevede alin. (2) al art. 6". Curtea a mai constatat ca "prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie care consacra principiul neretroactivitatii legilor".
    In considerentele aceleiasi decizii Curtea a retinut, de asemenea, ca "este nefondata si critica potrivit careia prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 incalca dispozitiile art. 144 din Constitutie, care atribuie numai Curtii Constitutionale dreptul de a controla constitutionalitatea legilor. In realitate, prin dispozitiile legale criticate nu se instituie un control de constitutionalitate, in sensul dispozitiilor art. 144 din Constitutie, cu privire la acte adoptate anterior Constitutiei din 1991, care si-au epuizat efectele in urma cu zeci de ani, sub alte regimuri constitutionale. Prin aceste dispozitii legale se prevad unele criterii de care instantele judecatoresti trebuie sa tina seama, conform principiului tempus regit actum, pentru stabilirea valabilitatii titlurilor prin care, sub regimul existent in perioada 1945 - 1989, unele bunuri au fost trecute in proprietatea statului. Optiunea legiuitorului de a nu recunoaste valabilitatea preluarii in proprietatea publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale a bunurilor care au intrat in proprietatea statului fara un titlu valabil nu are nici o legatura cu dispozitiile care prevad atributiile Curtii Constitutionale in regimul constitutional instituit prin adoptarea Constitutiei din 1991".
    Deoarece, in cauza de fata, nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea, in aceasta materie, a jurisprudentei Curtii Constitutionale, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in Dosarul nr. 2.415/2000.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 30 octombrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman