DECIZIE   Nr. 280 din 29 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobata cu modificari prin Legea nr. 200/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 886 din  9 decembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, exceptie ridicata de Cooperativa de credit - Banca populara Darasti in Dosarul nr. 2.734/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde avocat Iosif Friedmann Nicolescu, pentru autorul exceptiei, si Casa Centrala "Creditcoop" din Bucuresti, reprezentata prin consilier juridic Mircea Claudiu Preda, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia si constatarea ca prevederile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt contrare dispozitiilor art. 21 alin. (2), art. 123 alin. (1), art. 125, 126, 128 si 20 din Constitutie, cu referire la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Reprezentantul Casei Centrale "Creditcoop" din Bucuresti arata ca este de acord cu punctul de vedere al autorului exceptiei, pe care si-l insuseste.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, considerand ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.734/2001, Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, exceptie invocata de Cooperativa de credit - Banca populara Darasti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prin prevederile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 se aduce atingere principiilor consacrate de art. 123 alin. (1) si de art. 125 din Constitutie, deoarece, pe de o parte, "hotararea pronuntata de Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei nu a fost pronuntata in numele legii", iar pe de alta parte, "membrii Consiliului de administratie nu fac parte din autoritatea judecatoreasca". De asemenea, autorul exceptiei invoca si neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 202 din ordonanta de urgenta in raport cu prevederile art. 126 din Legea fundamentala, intrucat sedinta Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei nu a fost publica. Aratand ca ordonanta de urgenta "incalca Constitutia, dar si multe din principiile procedurii civile" si ca "hotararea pronuntata este sub toate aspectele neconstitutionala", autorul exceptiei invoca si incalcarea dispozitiilor art. 128 din Legea fundamentala. De asemenea, sustine ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ considera ca dispozitiile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 nu sunt contrare dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece este prevazut "accesul la justitie prin posibilitatea de sesizare a instantei de judecata, dupa regulile de competenta si de procedura stabilite de legiuitor". Apreciind ca exceptia este neintemeiata, instanta mai arata ca sustinerea privitoare la neconstitutionalitatea art. 202 din ordonanta de urgenta, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie, cu referire la art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "urmeaza a fi interpretata ca vizand, in realitate, art. 6 alin. (1) din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea prin textul de lege criticat a dispozitiilor constitutionale ale art. 123 alin. (1) si ale art. 125 nu poate fi retinuta, deoarece, pe de o parte, "hotararea Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei reprezinta un act administrativ-jurisdictional, legiuitorul optand in acest caz pentru instituirea unei jurisdictii administrative, prealabile celei judecatoresti", iar pe de alta parte, "posibilitatea atacarii la Curtea Suprema de Justitie a hotararii Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei constituie o materializare a principiului accesului liber la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie". Referitor la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 202 din ordonanta de urgenta, prin raportare la prevederile art. 126 din Legea fundamentala, se arata ca "trebuie observat ca principiul publicitatii are in vedere sedinta de judecata si nu procedura administrativ-jurisdictionala speciala reglementata de textul criticat". Se considera ca nu poate fi retinuta nici sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea art. 128 din Constitutie, deoarece "hotararea Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei este supusa controlului judiciar, prin posibilitatea atacarii acesteia la Curtea Suprema de Justitie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 200/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Textul criticat are urmatorul continut: "Actele emise in aplicarea prezentei ordonante de urgenta pot fi contestate in termen de 15 zile de la comunicarea acestora la Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei, care se pronunta prin hotarare in termen de 30 de zile de la data sesizarii.
    Hotararea consiliului de administratie poate fi atacata la Curtea Suprema de Justitie in termen de 15 zile de la comunicare."
    Autorul exceptiei sustine ca acest text de lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (2), conform carora nici o lege nu poate ingradi exercitarea accesului liber la justitie, ale art. 123 alin. (1), privind infaptuirea justitiei, ale art. 125, referitoare la instantele judecatoresti, ale art. 126, care reglementeaza caracterul public al dezbaterilor, ale art. 128, privind folosirea cailor de atac, si ale art. 20, cu referire la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand dispozitia legala criticata, prin raportare la prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
    I. Referitor la prima critica de neconstitutionalitate, aceasta este neintemeiata, deoarece instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului prevazut la art. 21 din Constitutie, privind liberul acces la justitie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti. In acest sens Curtea a statuat prin Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, ramasa definitiva prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.
    II. Textul de lege criticat, reglementand o modalitate procedurala prealabila actiunii la instantele judecatoresti, nu contravine nici art. 123 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu se constituie o instanta judecatoreasca in intelesul acestor prevederi ale Legii fundamentale. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat ca un organ cu activitate jurisdictionala nu se poate substitui instantei judecatoresti, astfel ca partilor nu li se limiteaza exercitarea unui drept consfintit de Constitutie.
    III. In ceea ce priveste critica formulata de autorul exceptiei, potrivit careia dispozitiile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 contravin prevederilor art. 125 din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3), "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, instituirea unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, in care primul grad are caracter administrativ-jurisdictional, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului si in consecinta nu contravine prevederilor constitutionale.
    IV. Curtea nu poate retine nici critica conform careia dispozitiile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt contrare prevederilor art. 126 din Constitutie, prin aceea ca sedinta Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei nu a fost publica, deoarece publicitatea sedintelor de judecata este unul dintre principiile fundamentale ale infaptuirii justitiei, fara incidenta asupra procedurilor administrativ-jurisdictionale.
    V. De asemenea, Curtea constata ca este neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea textului de lege criticat, in sensul ca se ingradeste accesul la toate gradele de jurisdictie. Potrivit art. 128 din Constitutie, legiuitorul este acela care stabileste atat caile de atac, cat si modalitatea folosirii acestora. Aceasta inseamna ca existenta unor proceduri speciale poate determina si instituirea unor reglementari corespunzatoare, care sa atribuie caracter definitiv unor hotarari judecatoresti ori sa limiteze intr-un fel sau altul exercitarea cailor de atac.
    VI. In sfarsit, Curtea retine ca existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdictionale este acceptata si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenta prin care, in legatura cu aplicarea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, s-a subliniat ca "Ratiuni de flexibilitate si eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioara a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect in parte exigentele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridica a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei", 1981). In consecinta, nu poate fi primita nici sustinerea autorului exceptiei privind contrarietatea dintre prevederile art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 si cele ale art. 20 din Constitutie, cu referire la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 202 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, exceptie ridicata de Cooperativa de credit - Banca populara Darasti in Dosarul nr. 2.734/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 octombrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu