Decizia Nr.280 din 08.05.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 25 iunie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Afrodita Laura Tutunaru	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ion Grigoroiu în Dosarul nr. 2.177/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 901D/2013.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar în ziua dezbaterilor o cerere intitulată „Cerere de încuviinţare de probe“ prin care, în vederea pregătirii apărării, până la termenul care va fi acordat, să îi fie comunicate înscrisurile depuse la dosar, precum şi punctele de vedere exprimate de autorităţi.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.5. Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea cererii astfel cum a fost formulată, întrucât de la data sesizării instanţei de contencios constituţional, respectiv 12 decembrie 2013, şi până în ziua dezbaterii, autorul excepţiei a beneficiat de un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 12 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.177/120/2013, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ion Grigoroiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unui act administrativ.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece „statutul dreptului de a conduce îmbracă două haine, acela al profesionistului şi cel al amatorului. Dacă cel al amatorului poate prejudicia dreptul la agrement, cel al profesionistului prejudiciază dreptul la muncă cu consecinţele ce decurg din acest drept constituţional ca drept al existenţei familiei. [...] Atâta timp cât legea spune limpede că anularea dreptului de a conduce se face numai prin pronunţarea în dispozitiv de către instanţa de judecată, apare firesc ca în toate sentinţele în care nu apare această interdicţie prin judecător nu se poate anula înscrisul, respectiv dreptul.“9. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care la data sesizării instanţei de contencios constituţional avea următorul conţinut: „(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: [...]b)Titularul permisului de conducere a fost condamnat printro hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracţiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 89 alin. (1) şi (2), art. 90 alin. (1) şi art. 92 alin. (3).“15. Ulterior, dispoziţiile legale criticate au fost modificate prin art. 121 pct. 7 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, lege care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014. În urma modificărilor, textul contestat are următorul conţinut: „(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: [...] b)titularul permisului de conducere a fost condamnat, printro hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunile prevăzute la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2) şi (4) din Codul penal;“.16. Aşa fiind, Curtea se va pronunţa asupra acestor din urmă prevederi, întrucât soluţia legislativă existentă în varianta anterioară a fost menţinută în urma modificărilor efectuate şi, având în vedere considerentele Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, prin care s-a stabilit că „În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării“. 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 25 referitor la Libera circulaţie, art. 26 referitor la Viaţa intimă, familială şi privată şi art. 41 referitor la Munca şi protecţia socială a muncii. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează una dintre condiţiile în care anularea permisului de conducere este dispusă, fără a indica organul competent şi fără a stabili natura juridică a acestei măsuri. În acest sens, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din acelaşi act normativ, „Anularea permisului de conducere se dispune de către poliţia rutieră pe a cărei rază de competenţă s-a produs una dintre faptele prevăzute la art. 114“, iar dispoziţiile art. 97 alin. (1) caracterizează măsura anulării permisului de conducere ca fiind o „măsură tehnico-administrativă“. Curtea observă însă că nu aceste din urmă texte legale constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Analizând toate cazurile în care poate fi dispusă anularea permisului de conducere, Curtea constată că aceasta poate fi luată de fiecare dată, ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de condamnare rămase definitivă. Astfel, prin această hotărâre instanţa de judecată a constatat: fie săvârşirea unei infracţiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, rezultat aflat în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regulilor de circulaţie [lit. a)]; fie săvârşirea altor infracţiuni prevăzute la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2) şi (4) din Codul penal - deci fapte prevăzute de alt act normativ, dar care, datorită gradului ridicat de pericol social în ceea ce priveşte nerespectarea regulilor de circulaţie, sunt reglementate ca infracţiuni [lit. b)]; fie instanţa de judecată a pronunţat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei sau ocupaţiei de conducător de vehicule, prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal [lit. d)]; fie obţinerea permisului de conducere cu încălcarea normelor legale [lit. e)]; fie permisul de conducere a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă [lit. f)]. 20. Aşa fiind, anularea permisului de conducere intervine doar în condiţiile şi situaţiile enumerate expres şi limitativ de art. 114 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi reprezintă, de principiu, consecinţa condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracţiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanţă la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar pe de altă parte, explică raţiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de poliţie rutieră, şi nu de instanţa de judecată în cadrul aceluiaşi proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în condiţiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării şi executării măsurii. Aşadar, măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă, dispusă de organul de poliţie rutieră. Această măsură nu implică o activitate jurisdicţională, proprie sistemului judiciar, şi nici nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliţie, ci reprezintă o operaţiune tehnico-administrativă de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă. 21. De altfel, din raţiuni practice, operaţionale şi organizatorice, este firesc ca acelaşi organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ -, să dispună şi anularea lui, în urma condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispoziţie mijloacele şi întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operaţiuni în evidenţele sale. 22. În concluzie, Curtea reţine că anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă instituită de legiuitor a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliţie rutieră. 23. De altfel, stabilirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte anularea permisului de conducere, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]“ şi nu afectează munca şi protecţia socială a muncii ori viaţa intimă, familială şi privată, deoarece persoana interesată se poate prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, în condiţiile reglementate de art. 116 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. 24. Totodată, Constituţia României, reglementând libera circulaţie, prevede în art. 25 alin. (1) că „Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept“. Rezultă că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Consecinţa anulării permisului de conducere nu are nicio consecinţă asupra exerciţiului dreptului la liberă circulaţie, cetăţeanul beneficiind plenar de libertatea sa de a se deplasa în ţară şi în străinătate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Grigoroiu în Dosarul nr. 2.177/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 mai 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru