DECIZIE   Nr. 28 din 25 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 158 din 22 februarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - judecator
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Marina Predica in Dosarul nr. 282/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
    La apelul nominal este prezenta autoarea exceptiei, personal si asistata de avocat J. Friedmann-Nicolescu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autoarea exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei astfel cum a fost formulata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 282/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor "art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala, devenit in noua redactare art. 506 alin. 2". Exceptia a fost ridicata de Marina Predica in cadrul recursului formulat impotriva deciziei de respingere a apelului declarat impotriva sentintei Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila, prin care s-a respins actiunea acesteia de reparare a pagubei, intemeiata pe dispozitiile art. 504 - 506 din Codul de procedura penala, constatandu-se prescris dreptul la actiune.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala incalca dreptul de proprietate privata, precum si dreptul la un proces echitabil, intrucat instituie, pentru actiunea in repararea de catre stat a pagubei suferite, un termen de prescriptie mai scurt decat cel general de 3 ani, aplicabil raporturilor patrimoniale dintre cetateni, ceea ce face ca statul sa fie mai presus de cetatenii sai si, prin urmare, mai presus de lege. In opinia autoarei exceptiei, "este constitutional ca pentru toti - inclusiv pentru stat - termenul de prescriptie sa fie cel general de 3 ani".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila, exprimandu-si opinia asupra exceptiei, considera ca aceasta este neintemeiata. Se arata ca termenul special de prescriptie reglementat de prevederile criticate nu instituie nici o discriminare in raporturile patrimoniale ale cetatenilor cu statul.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale si nici pe cele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate de autoarea exceptiei. Precizeaza in acest sens ca termenul de prescriptie prevazut de art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala "nu ingradeste egalitatea in drepturi si nici accesul liber la justitie, ci, dimpotriva, largeste sfera persoanelor indreptatite a introduce actiuni pentru repararea pagubei si cu privire la persoanele impotriva carora s-a luat o masura preventiva, iar ulterior au fost scoase de sub urmarire penala, prin ordonanta procurorului, ordonanta ramasa definitiva prin neatacarea ei la instanta".
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), intrucat acestea se aplica in mod egal tuturor persoanelor indreptatite la repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal, fara a face nici o diferenta in cadrul acestei categorii. Se arata totodata ca art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile constitutionale ale art. 11, 20, art. 21 alin. (3) si nici prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece termenul de prescriptie instituit de acest text legal are caracter rezonabil si asigura conditii optime pentru a exercita actiunea in justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale. Referitor la dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, se apreciaza ca acestea nu au incidenta in cauza.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autoarei exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala, in redactarea data prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, avand urmatorul continut: "Actiunea poate fi introdusa in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, dupa caz, a hotararilor instantei de judecata sau a ordonantelor procurorului, prevazute in art. 504."
    Autoarea exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 11, art. 16 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (3) si ale art. 41 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai [devenit art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai ca urmare a revizuirii si republicarii Constitutiei, cu renumerotarea textelor], avand urmatorul continut:
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai:
    "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. [...]
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]"
    De asemenea, autoarea exceptiei considera ca textul criticat contravine si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Se sustine, in esenta, ca termenul de prescriptie special instituit de textul de lege criticat, diferit de termenul general de prescriptie de 3 ani, aplicabil actiunilor personale, care insotesc drepturile subiective civile de creanta, este discriminatoriu, in sensul situarii statului mai presus de cetatenii sai si, prin aceasta, mai presus de lege, in contradictie cu dispozitiile constitutionale invocate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    Curtea retine ca dispozitiile constitutionale invocate de autoarea exceptiei sau alte norme cuprinse in Constitutie, in pacte ori tratate internationale la care Romania este parte, nu prevad imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin condamnarea pe nedrept sau prin privarea ori restrangerea de libertate in mod nelegal, de a porni actiune in repararea pagubei, si nici un termen limita in care acest drept poate fi exercitat. Art. 52 alin. (3) din Constitutie, care consacra raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, stipuleaza ca "[...] Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii [...]". Legea fundamentala lasa, asadar, la optiunea legiuitorului stabilirea conditiilor procedurale, inclusiv a termenelor in care dreptul la reparatii poate fi exercitat. Aceeasi idee se regaseste si in dispozitiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Atunci cand o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cand este acordata gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte".
    Asa fiind, stabilirea de catre legiuitor a unui termen special de prescriptie, in ceea ce priveste actiunea pentru repararea de catre stat a pagubei suferite in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal, constituie expresia rolului constitutional al acestuia, consfintit si de prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", si nu este de natura sa aduca atingere prevederilor constitutionale invocate de autoarea exceptiei.
    Astfel, termenul special de prescriptie de 18 luni, reglementat de textul de lege criticat in prezenta cauza, este un termen de prescriptie a dreptului la actiune rezonabil, care asigura conditiile optime celui prejudiciat pentru a exercita actiune in justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale, in concordanta cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (asadar, implicit cu dispozitiile art. 11 si 20 din Constitutie), precum si cu cele cuprinse in art. 21 alin. (3) din Legea fundamentala, care consacra dreptul la un proces echitabil. De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat in jurisprudenta sa faptul ca dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut si ca acesta "poate fi supus la restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de prescriptie sau ordonantele care impun depunerea unei cautiuni judicatum solvi [...]" (Cauza Z si altii impotriva Marii Britanii, 2001).
    Cata vreme prevederile criticate se aplica deopotriva tuturor persoanelor aflate in ipoteza acestei norme, nu poate fi primita nici critica potrivit careia prin dispozitiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala s-ar crea o discriminare intre stat si cetatenii sai, in sensul "situarii" statului mai presus de lege.
    Intrucat actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala vizeaza repararea unor pagube in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal, iar nu apararea dreptului de proprietate sau valorificarea unui drept de creanta, dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, care garanteaza dreptul de proprietate privata si creantele asupra statului, nu sunt incidente in cauza.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Marina Predica in Dosarul nr. 282/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 ianuarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta