Decizia Nr.277 din 24.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 lit. a) teza a doua din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere Băuturi Bucureşti“ - S.A. în Dosarul nr. 18.854/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Dorel Burdujel.Pentru părţile Seraphina Yvona Fulicea, Irene Jacqueline Marie Lodin de Lepinay, Gilles Maurice Marie Bragadir, Nicolas Andre Bragadir, Sabine Anne Marie Dioudonnat se prezintă avocatul Alexandru Coman, iar pentru partea Şerban George Costandaky se prezintă avocatul Laura E. Radu.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Apărătorii celorlalte părţi prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate arătând că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în drepturi. În acest sens, depun concluzii scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 18.854/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 lit. a) teza a doua din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere Băuturi Bucureşti“ - S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin reglementarea în lege a unei excepţii de la regula generală de restituire aplicabilă tuturor persoanelor îndreptăţite, se creează o inegalitate între cetăţenii care au acelaşi drept de restituire potrivit legii speciale şi, totodată, sunt constituite privilegii pentru o anumită categorie de persoane.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în drepturi, deoarece egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel că, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii, întrucât se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 18 lit. a) teza a doua din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins: „Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri:a)[...], cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.“Textul constituţional considerat ca fiind încălcat este cel al art. 16 privind egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Textul de lege criticat face parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă foştilor proprietari ai imobilelor care au trecut abuziv în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În ceea ce priveşte modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate deposedaţi în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 7 iulie 2010, că legiuitorul are competenţa de a reglementa atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsurile reparatorii, cât şi în privinţa întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetăţeni aflate în situaţii identice. Aşadar, este nefondată critica potrivit căreia prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece este firesc ca pentru situaţii deosebite să se aplice un tratament juridic diferit. Astfel, legiuitorul poate opta ca, pentru raţiuni de interes general, să excepteze de la modalitatea de reparare a prejudiciului prin echivalent anumite categorii de persoane. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivă, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit, aşa cum se statuează în Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 lit. a) teza a doua din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bere Băuturi Bucureşti“ - S.A. în Dosarul nr. 18.854/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu