DECIZIE   Nr. 277 din 24 octombrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 859 din 28 noiembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Cristina Nicoara      - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966, exceptie ridicata de Dumitru Chele in Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 306 C/2002, avand in vedere ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate de Bag Ioan in Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al Tribunalului Neamt este identic cu cel al cauzei mentionate.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
    Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt indeplinite conditiile legale pentru conexare.
    Curtea, in temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 306 C/2002 la Dosarul nr. 305 C/2002, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, precizand ca dispozitiile art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice nu incalca prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumtia de nevinovatie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 28 mai 2002, pronuntate in dosarele nr. 1.461/RC/2002 si, respectiv, nr. 1.940/RC/2002, Tribunalul Neamt a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966. Exceptia a fost ridicata de Ioan Bag si, respectiv, de Dumitru Chele.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca prevederile din Decretul nr. 328/1966 sunt neconstitutionale, intrucat contravin dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, care instituie prezumtia de nevinovatie pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare.
    Tribunalul Neamt considera exceptia intemeiata, deoarece prin retinerea permisului de conducere o data cu constatarea infractiunii se ingradeste libertatea persoanei inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare definitive.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, exceptia fiind neintemeiata. In acest sens se arata ca masura retinerii permisului de conducere in vederea anularii, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, reprezinta o masura instituita de legiuitor pentru realizarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice. Ratiunea acestei masuri rezida in pericolul social ridicat al infractiunilor mentionate in art. 42 alin. 1 lit. a) si b) din Decretul nr. 328/1966 si in necesitatea apararii dreptului la viata si la integritate corporala a cetatenilor. De aceea, restrangerea este conforma cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, precum si cu cele ale alin. (2) din acelasi articol, deoarece masura dureaza pana la ramanerea definitiva a hotararilor judecatoresti si nu afecteaza existenta dreptului, limitand doar temporar exercitiul acestuia. Retinerea permisului de conducere, in vederea anularii, apare ca o masura justificata, conforma cu standardele constitutionale si nu poate fi interpretata ca fiind o incalcare a prezumtiei de nevinovatie, intrucat retinerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei unei persoane inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
    Avocatul Poporului arata ca autorii exceptiei interpreteaza eronat prevederile art. 23 alin. (8) din Legea fundamentala, referitoare la prezumtia de nevinovatie, intrucat in cele doua spete infractiunea de ucidere din culpa a fost deja constatata, iar retinerea permisului de conducere in vederea anularii este intemeiata atat din punct de vedere moral, cat si juridic. Masura are ca scop prevenirea unor noi fapte. Se apreciaza, in concluzie, ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. I alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in ambele dosare, dispozitiile art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul continut:
    "Organele politiei anuleaza permisul de conducere in cazul cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva:
    a) pentru infractiunile de ucidere sau vatamare grava a integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau a mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau a mai multor autovehicule, savarsite din culpa, ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie;
    b) pentru infractiunea de conducere a autovehiculelor in stare de ebrietate ori cu o imbibatie alcoolica in sange ce depaseste limita legala, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei;
    c) la interzicerea de a exercita profesia sau ocupatia de conducator de autovehicule.
    Permisul de conducere se poate anula si in cazul cand titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru vreuna din infractiunile prevazute in art. 22 alin. 4 (infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, omor, lovire sau vatamare cauzatoare de moarte, vatamare corporala grava, talharie, ultraj cu violenta ori pentru o infractiune de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice), cu exceptia celor de la art. 37 (conducerea in stare de ebrietate), precum si pentru orice alta infractiune, daca la savarsirea ei faptuitorul s-a folosit de un autovehicul, in calitate de conducator.
    In cazurile prevazute in alin. 1 lit. a) si b), permisul de conducere va fi retinut, in vederea anularii, o data cu constatarea savarsirii infractiunii, iar in cazurile prevazute in alin. 1 lit. c) si alin. 2, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966 sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece masura retinerii permisului de conducere, in vederea anularii acestuia, se ia la data savarsirii infractiunii, aparand ca o restrangere a dreptului de a conduce autovehicule inainte de condamnarea definitiva pentru infractiunea savarsita.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Masura retinerii permisului de conducere, in vederea anularii, se ia chiar in momentul constatarii savarsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute de textul de lege in discutie, ca reactie preventiva imediata fata de fapta savarsita si de teama repetarii ei de catre conducatorul auto in cauza. Restrangerea exercitiului dreptului de a conduce in continuare autovehiculul, inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare, are ca temei pericolul social deosebit pentru securitatea unor valori de importanta exceptionala, cum sunt viata sau integritatea corporala a persoanei si alte valori angajate in traficul rutier. Masura este in concordanta cu prevederile art. 49 din Constitutie, deoarece: retinerea permisului de conducere in vederea anularii este determinata de savarsirea unei infractiuni la regimul sigurantei circulatiei rutiere, dureaza numai pana la pronuntarea hotararii definitive de condamnare, nu afecteaza existenta dreptului, ci doar limiteaza temporar exercitiul acestuia. Retinerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
    In cele doua spete, prin rechizitoriul procurorului, s-a retinut, in sarcina autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, savarsirea infractiunii de ucidere din culpa in varianta agravata prevazuta in art. 178 alin. 3 din Codul penal, precum si a infractiunilor de vatamare corporala grava si vatamare corporala fata de mai multe persoane. Asa fiind, ridicarea permisului de conducere al faptuitorului, in vederea anularii, apare justificata, iar textele legale care prevad aceasta masura sunt constitutionale.
    Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 42 si 43 din Decretul nr. 328/1966 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 181 din 14 iunie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002, statuand ca sunt constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dumitru Chele in Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt si de Bag Ioan in Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al aceleiasi instante.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 octombrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu