DECIZIE Nr.
276 din 21 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) si art. 45 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 339 din 14 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (1) şi (5) şi ale art. 50
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie invocată de lohann Ehrman şi
Michael Ehrman în Dosarul nr. 4.416/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 77D/2006, ce are ca
obiect excepţia de
neconstitu-tionalitate a aceloraşi prevederi legale şi este invocată de
loan Ehrman şi Katarina Ehrman
în Dosarul nr. 4.417/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitutionalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 76D/2006 şi nr. 77D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 77D/2006 la Dosarul nr.
76D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstitutionalitate, având în vedere jurisprudenta instanţei de contencios constituţional în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 18 octombrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 4.416/2005 şi nr. 4.417/2005, Tribunalul Alba - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (1) şi (5) şi art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989. Excepţia a fost invocată
de lohann Ehrman şi Michael
Ehrman în Dosarul nr. 4.416/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilă şi de loan Ehrman
şi Katarina Ehrman în Dosarul
nr. 4.417/2005 al aceleiaşi
instanţe.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, se susţine că prevederile art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, prin limitarea dreptului de a se
adresa justiţiei în vederea
solicitării de măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr.
10/2001, şi prin instituirea
caracterului obligatoriu al unei jurisdicţii administrative, aşa cum este, în opinia autorului excepţiei, procedura reglementată prin actul normativ criticat.
Se mai arată că prevederile
art. 45 alin. (5) încalcă art.
21 alin. (1), (2) şi (3) din
Legea fundamentală, precum şi dreptul constituţional la proprietate, prin limitarea
termenului de prescripţie a acţiunii în justiţie.
Tribunalul Alba - Secţia civilă consideră că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 18 octombrie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1) şi (5) şi art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.
Legea nr. 10/2001 a fost modificată şi completată prin
titlul I cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
In temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005,
Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie
2005, astfel încât Curtea constată că, în prezent, în
urma renumerotării textelor,
art. 21 alin. (1) şi (5) a
devenit art. 22 alin. (1) şi
(5), iar art. 50 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi cuprins, şi anume:
- Art. 22 alin. (1) şi (5): „(1) Persoana îndreptăţită
va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare,
solicitând restituirea în natură a imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe imobile,
se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. (...)
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a
solicita în justiţie măsuri
reparatorii în natură sau prin echivalent.";
- Art. 45 alin. (5): „Prin
derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an
de la data intrării
în vigoare a prezentei legi."
In opinia autorului excepţiei, prevederile contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, şi art. 44
- Dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile art. 22 alin. (1) şi (5), precum şi ale art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în
prezenta cauză, şi cu o motivare asemănătoare, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Astfel, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, Curtea a constatat că prevederile art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001, devenit art.
22 alin. (1) şi (5), sunt
constituţionale, statuând că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul a dat expresie
competenţei sale constituţionale de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) teza
a doua din Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, analizând compatibilitatea
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin. (5), cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
Curtea a reţinut că textul de lege criticat recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen,
impus de raţiuni sociale
majore, cum ar fi evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile.
In legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 44 din Constituţie, prin
aceeaşi decizie Curtea,
respingând excepţia, a statuat
că exercitarea prerogativelor
dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate, în temeiul art. 44 alin. (1) teza a doua şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.
In prezenta cauză, autorul excepţiei
mai susţine că prevederile art. 22 alin. (5) din
Constituţie contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, prin instituirea caracterului
obligatoriu al unei jurisdicţii
administrative, aşa cum este,
în opinia autorului excepţiei,
procedura reglementată prin
actul normativ criticat.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că s-a mai pronunţat anterior asupra constituţionalităţii procedurii notificării instituite prin textul de lege criticat, prin raportare la
dispoziţiile art. 21 alin. (4)
din Legea fundamentală,
referitoare la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative. Astfel, prin Decizia nr. 307 din 14 iunie
2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, Curtea a reţinut că prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, în prezent art. 22,
instituie obligativitatea procedurii administrative prealabile a notificării pentru obţinerea reparaţiilor
în natură sau prin echivalent
pe care legea le prevede, şi
nu o jurisdicţie specială administrativă.
Soluţiile
pronunţate în deciziile
anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza
acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză,
întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A. d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi art. 45
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de lohann Ehrman şi
Michael Ehrman în Dosarul nr. 4.416/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilă şi loan Ehrman şi Katarina Ehrman în Dosarul nr.
4.417/2005 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat